Cincizeci si noua

Bai, deci pula mea...urmeaza sa fiu tata. Mai devreme ma uitam in oglinda si incercam sa adecvez persoanele : eu, ala din oglinda si eu, ala cu copil. Nicio legatura. Nicio treaba. Mi-am scos pula, m-am asezat pe tron si m-am uitat la ea. Bai, deci ma intrebam la modul cel mai serios – cum poti sa lasi raspunderea perpetuarii speciei pe bucata asta de muschi? O clatinam de colo colo... insensibila. Mi-am amintit cu cata placere o lipaia doamna Neli. Cum pot frate s-o inghita? Bai, deci e admirabil sa fii femeie. Bai, deci e execrabil sa fii barbat. 

Bai, deci n-am niciun stress ca n-o sa-l creasca bine, n-am niciun stress c-o sa-l abandoneze, pentru ca n-o sa-l abandoneze. Ma enerveaza doar ca intr-o zi va trebui sa-l cunosc. Si nu acum, cand o sa fie mic, ci cand o sa creasca si va incepe sa se uite in urma si sa puna intrebari. Si ce-o sa fac atunci? Cum o sa arate baiatul meu? Pentru ca baiat o sa fie. Tu-ti dai seama Hellena cum e sa te trezesti peste o vreme, exact cand nu mai ai chef de nimic, exact cand ti s-a terminat benzina, cand arati ca un cur, cand nu mai ai niciun farmec, niciun prieten, niciun rost si nici un raspuns la intrebarea “ ce pula mea mai caut eu in viata asta?”, cand nu mai ai nimic ma, nimic, sa te trezesti cu un tinerel la usa si sa-ti zica : ”salut, eu sunt Bogdan, fiul tau, am venit sa vad si eu prostul ala care a pacalit-o pe mama, i-a tras-o si s-a carat”. Si sa vada intr-adevar un prost, sa-i rada in scarba, sa-i intoarca spatele si sa dispara? Exact ca ta-su...

Ii fac de pe acum un triou, iar pe el o sa scrie :”welcome my son, welcome to the machine/what did you dream?/It’s al right, we told you what to dream”. Cand o sa apara o sa i–l pun in brate. Poate il impresionez cu povestea vietii mele rezumata intr-o singura privire, poate o sa i se faca mila, asa cum li se face cateodata mila fiilor de tatii lor, poate il scot la o bere si povestim. Si-o s-o platesc eu, Hellena, eu o sa platesc si-o sa fiu mandru ca eu i-am platit berea pustiului meu. Bai, o sa lacrimez patetic si-o sa-i spun ca-mi pare rau. Bai, deci o sa fie chintesenta fazelor de cacat care m-au avut erou principal, bai o sa fie castigatorul echivalentului premiului Oscar pentru idioti. O sa-i promit c-o sa-l invat tot ce stiu. Tu-ti dai seama? Sa-ti inveti propriul fiu tot ce stii, adica cum sa-ti futi sistemul fara sa-ti para rau, cum sa duci un pas inaintea celuilalt fara sa fii responsabil vreo secunda de asta, cum sa devina si el tatal ratacitor si decrepit, cum sa iubeasca fara sa fie iubit si cum sa fie iubit iar el sa-si bage pula. N-o sa-i spun ca exista happy end-uri, pentru ca nu exista. Pentru ca daca l-as minti, m-ar crede si m-as trezi iar cu el batandu-mi obrazul, iar a doua oara nu mai are haz.

Bai, cred ca o sa-mi placa sa fiu tata. Asa, fara sa-l vad pana pe la 20, apoi sa-l intalnesc de cateva ori, sa-i vad mecla mirata ca viata lui implica pana si o asemenea bruta simpatica de care nu are cum sa nu tina cont, sa-l imprumut cu bani daca o sa am sau sa-i spun senin ca n-am de unde pula mea sa-i dau atata vreme cat nu m-am ocupat de job-uri, pentru ca n-am avut timp – atat de putin timp incat abia mi-a ajuns sa mananc, sa dorm si sa fut.