Cincizeci si trei

Azi dimineata batea la usa mea Doamna Neli. I-am deschis. Buna ziua vecine, am inteles ca ati avut un incident cu nepoata mea. Nu, ce incident sa am? Pai cica era unul la usa care ii vorbea urat. La un moment dat si-a scos aia afara si s-a dat la ea. Si dupa aceea ai aparut matale si l-ai gonit. Am venit sa-ti multumesc. Deci fata era de gasca. Da, i-am zis, cam asa ceva. Piece of cake. L-am aruncat in strada pe nesimtit si i-am zis ca daca il mai prind la noi in scara ii rup pula si-l gadil cu ea la talpi. Vecine, ce ne-am face noi fara matale? Eh, mai doamna Neli, m-am cacat pe mine. Asa suntem noi astia, providentali. Pot sa-ti multumesc acuma sau vin mai incolo? Pai hai incoa.

A intrat, s-a lasat in genunchi si mi-a multumit. Apoi s-a ridicat. N-am zis nimic, stateam in cur si ma uitam la ea cum se sterge la gura. Poate urci pana la noi s-o asculti pe fata. Stiu ca matale esti cu muzica. Cred ca e talentata. Pai sa vin... cand? Chiar si acum, deja repeta. M-am activat instant. Stai sa ma imbrac. M-am repezit la dulapul cu tricouri. L-am ales pana la urma pe ala cu : “să facem un iaz de piatră mi-a zis ea din şolduri nebănuite nu-i aşa că-i drăguţ/să facem o dragoste mare de piatră şi chiar aici în faţa acestui bloc mi-a zis/şi-n el o să punem peşti şi flori subacvatice şi plante înotătoare/de piatră”. Am urcat. Catalina era urcata pe un scaun. Avea o rochie scurta cu bretele. Cand lua acutele i se vedeau chilotzeii. Nepretentiosi. Chilotzi de virgina, mi-am zis. M-a vazut, a zambit si a continuat sa cante.

M-am asezat pe canapea si-am privit-o. Era aproape indecenta. Muzica o dezbracase de orice cenzura, de orice preventie, pentru mine era nuda. Canta si era ea insasi in acelasi timp, fara sa ii fie rusine. Mie mi-era. Pentru ca ma simteam un idiot. Ma domina. Se uita la mine. Canta si se uita la mine. Pot sa jur ca in momentul acela mi se daruia. Cu toata fiinta ei si cu aria aia dementa din Carmen. Mi se daruia, nu mie, ci barbatului nimerit acolo intr-un moment extatic. Ma iubea. Canta asa doar pentru ca iubea si iubea pentru ca avea nevoie, pentru ca trebuia sa cante. M-am ridicat, m-am apropiat de genunchii ei fara s-o scap din ochi. Nu era gestul meu, nu eu am premeditat asta, nu-mi mai apartineam. Tot ce imi mai ramasese era urma feselor de pe perna pe care statusem pana mai devreme. Si pe care se depunea discret praful. In rest... Am atins tivul rochitei. Vioara depana sonor mai departe destinul celebrei femei. Apoi i-am atins genunchiul. Apoi mi-am apropiat narile de talpi, apoi de gambe, apoi de genuchi, apoi de pulpe... Niciun tremur, nicio tresarire, nicio eschiva. Ea canta, canta cu toata pasiunea ei de femeie tanara, in iuresul simturilor dezlantuite, in mijlocul propriei ei nemasurate uimiri. In camera aerul devenea incandescent, se organiza in buchete de baloane multicolore care pluteau intr-o directie necunoscuta, directia inspre care ne indreptam cu totii atunci cand nu mai avem nicio directie. Am mirosit-o, am adulmecat-o, am prizat-o, doza cu doza, apoi in supradoza pana la sevraj. Mi-am culcat capul pe talpile ei, am inchis ochii si-am adormit.

Sau poate mi-a ras in urechi. Sau poate mi-a turnat un pahar cu apa. Sau poate doar m-a trezit cu un sarut. A spus : mereu m-am intrebat ce ar fi fost daca in padurea fermecata ar fi adormit un frumos. Si daca as fi fost eu printesa care sa-i redea viata. M-am ridicat in capul oaselor. Eu sunt doar broscoiul neinsemnat de pe una din frunze asistand neutru la scena. Daca te dai de trei ori peste cap poate te transformi in print. Daca ma dau de trei ori peste cap, ametesc. Raman un broscoi. Iti place cum cant? Habar nu am cum canti? Esti un pervers, a protestat cald. Doar te-ai uitat la mine. Nu, m-am uitat numai la compusul acela bizar care scotea sunete intr-un mod atat de special incat nu mi-a lasat nicio amintire, nici macar pe aceea ca la intervale regulate trebuie sa inspir si sa expir. Daca asta inseamna muzica, atunci mi-a placut. Dupa ce termin, vreau sa ajung la Londra, sa cant in Orchestra Regala. Vreau sa ajung prim solista, visez numai la asta. Vreau sa fiu cinva, sa concertez , pfu... peste tot. Se invartea si tinea mainile intinse. Broscoiul a intrebat, e greu? E imposibil, dar daca nu-mi doresc, degeaba mai cant. Tu? Eu? Unde vrei sa ajungi? Care e idealul tau? Ai fi spus ca am oftat, dar n-am facut altceva decat sa trag aer adanc in piept, ca toti broscoii usor debusolati. Nu stiu. Spre deosebire de toti cei care alearga sa-l atinga, eu l-am depasit. Ma uit in urma si nu stiu pe unde l-am abandonat. Oac.

Iar ea a fost trista pentru tristetea mea.