marți, 30 noiembrie 2010

Optzeci si doi

De fapt, n-am dormit deloc. Am stat in gangul ala si m-am gandit. Nu ma mai sufocam. Am facut cateva miscari ca sa ma dezmortesc. Eram mahmur. Am iesit din gang. Lumea mergea la serviciu. Unde pula mea sa mergi la 6 dimineata ? Am intrat la un internet cafe. De aicea scriu acum. Mai sunt vreo doi, cred ca au dormit aici. Unul pute rau. Dar tasteaza la greu. Trag cu ochiul. Se uita la un site porno. Deschide cate o poza, apoi o mareste, o micsoreaza, focuseaza ba pe pizda, ba pe cate un san, ba pe bot. Dupa aia deschide alta poza. Il las in pace. Deschid blogul si va scriu :

M-au futut in cur. Parca nu puteam sa chem unul acasa, sa-i dau un pahar cu vin, sa-l las sa-mi lubrefieze bine curul si sa descopar cum e s-o si ei. Trebuia sa vin la Brasov. Si trebuia sa urc pe Tampa. In plus, mi-a placut. Mi-a placut sa fiu abuzat, sa ma doara, sa fiu tratat ca o carpa, sa fiu violat si abandonat acolo. Sa fiu extras din propriul ego si sa-mi fiu fluturat pe la nas precum o scrisoare de la mama, in armata, in primele 40 de zile de trainig, in „perioada”. Jos, jos acolo nu e viata, e doar o perspectiva ambigua asupra ei, in sensul in care nu esti sigur daca iti trebuie sau nu asa ceva. E ca si cum cineva ti-ar lua-o fara sa ti-o ia. E ca si cum ai fi pus sa faci alegeri avand o singura varianta. E ca si cum ai fi pus sa descrii Marea Neagra avand la dispozitie culoarea orange. Pula mea, e pretul – The Price. The lowest level. Dar e un bun punct de plecare.

Voiam sa vorbesc cu cineva despre asta. Muream sa vorbesc cu cineva care sa ma asculte. Nu sa inteleaga, ca nu avea ce ci doar sa ma asculte. Sa-i bocesc, sa ma fac de panarama, sa ma umilesc, din astea. Am format. Mi-a raspuns. Angel? Tacea. Angel, vreau sa-ti spun ceva. Tacea. Angel, vorbeste cu mine e important. Adica nu e important decat pentru mine, e crucial, e de viata si de moarte, e capatul. Tacea. Angel, daca tu nu vorbesti cu mine atunci, pula mea, cine? Tacea. Apoi ton. Poate ca avea dreptate – cine are nevoie de dezaxati care apar din neant, iti pun viata pe bigudiuri, toarna si fixativ, dupa care iti pun halatul si te trimit in camera de dincolo. Mi-era dor de ea. De cate ori simteam ca nu mai simt ma gandeam la Angel. Bai, Angel, pizda dracului, ma gandesc la tine, te-am facut femeie, te-am facut mama. Ce-ai dom’ne? Vorbeam tare. Nimic, doamna, vorbesc singur cu ingerul meu pazitor. Ne mai luam la misto, ca baietii.


Am format. Cata? Mi-a raspuns. Dumnezeule, Nic. Eu sunt. Ce faci? Fac rau. Unde esti? De ce pula mea ma intreaba toata lumea unde sunt? Nu are nicio importanta. Iarta-ma, iarta-ma... ce faci, ai disparut fara urma. Dormeai? Nu, eu ma trezesc foarte de dimineata de obicei. Ok atunci. Nu stiu ce sa spun, mi-a soptit. Ai plecat in ziua aia si dus ai fost. Am crezut ca ti-ai batut joc de mine, te-am urat. N-am nimic de adaugat in apararea mea, i-am spus. Asta nu e vocea ta, Nic. Ceva s-a intamplat. Lucruri marunte, Cata. Le-am adunat intr-o gramada si m-am suit in varf. Abia aici am avut semnal si te-am sunat. Vorbesti ca dracul. Asta da lectii ceva mai simple, poate de aia. Si-am ras. Nic, mi-e dor de tine tot timpul. Nu meriti nici macar un falset, dar mi-e dor de tine. De fapt, cred ca te iubesc. Atunci salveaza-ma, Cata. Dumnezeule, ce ai? Cred ca asta a intrebat pentru ca inchisesem. Bai, plangeam. Eram trist, melancolic, cazut. Pula mea, daca ar fi sa descrie cineva starea mea de acum, ar bori toti la prima lectura, ar da in diabet zaharat, ar plange gagicile ca la Vandana. M-ar fi crezut orice pizda blnava de melancoblegie. Bai, patetic pana la refuz. Patetic si futut in cur.

Am oprit un taximetrist. Am urcat. Unde merge sefu’? Exista aici un Brasov un local pentru gay? S-a uitat la mine. Exista unul, pe calea Bucuresti. Acolo merg. A pornit cu un baga-mi-as pula in voi de parztari.

luni, 29 noiembrie 2010

Optzeci si unu

Frusinica trecea ca in fiecare dimineata. Am deschis repede geamul. Am vrut s-o strig. Era imbracata cu o maleta galbena stramta, un pantalon stramt galben si era incaltata in cizme negre. Mi-a facut greatza. Am inchis geamul. Ma invarteam prin casa - ma sufocam. Voiam sa ies. Si-am iesit. In fata blocului Jimmy. Singur. Ce faci caine? „ Ma pish, tu?”. Ma sufoc. „ Aha, welcome to the club”. M-am dus peste drum si-am luat o sticla de cola. Am baut-o pe toata. 2 litri. Am ragait de 2 litri jumate. Ma sufocam. M-am dus catre banca. Am ajuns la banca. M-am uitat pe geam. Monica scria ceva la computer. M-am apropiat de geam. Am batut discret. S-a uitat, m-a vazut, a zambit surprinsa. Mi-a facut semn sa intru. Am intrat. N-am mai fost de mult pe aici, i-am spus. Buna Nic. Ah, da, buna ziua. Ce faci? Nu te-am mai vazut. Pot sa stau jos? Sigur, iarta-ma. M-am asezat. Nu arati prea bine. Nici tu. Zau? Si-a scos repede o oglinda din geanta si s-a studiat. Mai, par ok. Monica, nu arati bine din cauza mea. Nu inteleg. Asa te vad eu, e o problema de perceptie. Ai venit sa ma iriti. Nu. Atunci de ce ai venit? Pentru ca ma sufoc. Si eu ce sa-ti fac? Da-mi un imprumut nerambursabil. A izbucnit in ras. Macar ti-ai pastrat simtul umorului. Ma sufoc Monica. Astm? Pula mea, ma sufoc si atat. Explica-mi. N-am cum. Ma tem ca nu pot sa te ajut. Hai sa ne futem, te rog. Poate o sa-mi fie mai bine. Cand, acum? Da. Unde? Unde vrei tu, la mine sau la tine, te rog. Nu, acum nu pot. Da-mi 200 de EURO macar. Ce sa faci cu ei? Sau, ce intrebare… a scos din geanta 200 de EURO. Te sun deseara, vrei? Am luat banii. Sigur, suna-ma cand vrei tu. Sa nu cumva sa faci vreo prostie. De parca ii pasa. Nu, n-o sa fac.

Primul tren era peste jumatate de ora. Mergea spre Brasov. Nu mi-am pus niciun tricou, n-am vrut. Ma sufoca. Doar camasa primita de pomana cand a murit tata si o helanca. Am luat bilet. Am urcat. In compartiment erau doi insi. M-am asezat. Trenul a pornit. Ma sufocam. Pot sa deschid geamul? Nu, ca face curent. Am iesit pe hol. Am deschis fereastra. Am scos capul afara. Trenul mergea cu viteza. Vantul imi intra in ochi. Lacrimam. Urlam. Nasul mi-a cerut biletul. Am bagat capul inauntru. I-am aratat biletul. Nu mai scoateti capul afara, e periculos. De ce? Sunt copaci pe parginea liniei, vi l-ar putea reteza. N-ar fi simpatic? S-a uitat urat si a plecat mai departe.

Am coborat la Brasov. Am luat telecabina si am urcat pe Tampa. Am luat telecabina si am coborat de pe Tampa. M-am plimbat prin parc. S-a facut seara. A sunat telefonul, era Monica. Hei, unde esti? Pe-aproape. Cat de aproape? La Brasov. Lasa prostiile. Sunt la Brasov. Si ce faci la Brasov? Ma sufoc. Of, te alinti ca un bebe mic. Daca imi sugeai pula cand voiam eu, eram un bebe mare, nu? Nu se poate vorbi cu tine acum. Nu, nu se poate. I-am inchis inainte sa inchida ea. Ma plimbam pe strazi, extrasezon, lume putina, trasee prestabilite. Mi-era frig. Am intrat intr-un bar. M-am asezat la o masa. Am cerut de baut. Ce doriti, m-a intrebat una imbracata in mod ciudat : adica pizda ii acoperea chiloztii si nu invers. De baut. Ce anume? Ce ai? Tot de doriti. Bere si votca. Mi-a adus bere si vodca. De cateva ori. Apoi mi-a spus ca e ora inchiderii si ca trebuie sa plec. Am intrebat-o unde. Pai acasa. Stau departe. Mergeti la un prieten sau la o ruda. N-am. La hotel atunci. Bine, ma duc la hotel.Vii cu mine? S-a uitat la mine. Du-te ma... M-am dus.

Afara era frig. Am mers. Am ajuns undeva. Strada era stramta. Si a devenit si mai stramta din cauza celor doi. Fumau Unde mergi ma? La hotel. Care hotel. Pula mea, nu stiu. A, nu esti de pe aici. Geniule. Si ce cauti in Brasov? Ma sufoc. Te sufoci, zici. Da, ma sufoc. Cum stai cu banii? Pai cam cum stai tu cu logica – prost. S-au uitat unul la altul. Apoi m-au luat. M-au bagat intr-un gang. N-am opus rezistenta. Mi-au aratat un cutit. M-au intrebat daca am mai facut-o. Am dat din cap ca nu. Vrei sa mori? Le-am cerut un termen de gandire. M-am gandit. Apoi le-am zis ca nu. Mi-am lasat singur pantalonii jos. Singur. M-a durut.

M-au lasat acolo. Si mi-au lasat si banii. Cu care mi-am cumparat crema de galbenele

duminică, 28 noiembrie 2010

Optzeci

Ma pregateam s-o sun pe Gratzi. Pula mea, o voiam. Poate c-o prindeam in the mood – duminica femeile sunt singure pentru ca amantii sunt acasa, cu sotiile si copiii. Am pus mana pe telefon, am format jumatate de numar si am auzit o bataie la usa. Cine naiba sa fie? M-am ridicat, am deschis... doamna Neli. Sarut mana doamna. Buna ziua vecine, va deranjez? Nu, intra. A intrat. Tinea in mana o oala cu ardei umpluti. Ma gandeam ca n-ati mai mancat de multa vreme ceva bun de la mine. Pai ti-ai tras cordac, eu ce sa fac? Eh, vecine, eu v-am mai spus, matale aveti un loc aparte – zi, noapte, iarna, vara, dati un semn si aici sunt. Pai si ala? Lasa ca stiu eu ce sa fac cu ala. Asa spuneti toate, dar intotdeauna va trebui sa pandesc cand esti singura. Nu mai esti la dispozitia mea cand vreau eu. Si daca nu mai esti a mea, imi bag pula in ma-ta. Bai, ce usor sa spui una si sa faci alta. Sensul conversatiei ma irita. De fapt ma infuriase, imi venea sa-i fut un sut in pizda. Zi ce vrei si pleaca-n pula mea.

S-a indreptat spre usa, apoi s-a intors. Voiam sa te rog ceva, dar... M-am uitat la ea. Bine, roaga-ma. S-a apropiat. Dar nu te superi. Pula mea, sunt deja suparat. Pai, lasa ca vin mai incolo, vad eu cum ma descurc. Era dezamagita. Doamna, pune-mi doi ardei in farfurie, mi-e foame. S-a repezit la bucatarie. A revenit cu o tava pe care asezase farfuria cu ardei, o canuta cu iaurt si un colt de paine. A pus tava pe birou dupa ce a dat cu grija tastele la o parte. Te ascult. Si am inceput sa mananc.

Vecine, cred ca ala vrea sa ma ia de nevasta. A divortat si acuma e liber. Asa. Pai si nu stiu ce sa fac. Adica as sti ce sa fac, dar vreau sa ma sfatuiesc cu matale, ca un prieten de suflet am si eu. La cat sloboz ii campasem in bot, putea sa-mi spuna si inger pazitor sau alter ego si nu exagera. Bine, sfatuieste-te, i-am spus cu gura plina. Bai, deci cum gateste doamna Neli nu are egal. E cam pe aceeasi scara cu talentul cu care se fute Monica, directoarea. Si pentru ca mi-am amintit am scris repede un postit, „ de sunat Monica, de futut in cur; neaparat”. Pai eu l-as lua. Pai ia-l. Dar vreau sa-i fac o surpriza si aici am de fapt nevoie de matale. Cumpara-i un parfum, o sa-i placa. Vreau sa-l surprind vecine, barbatilor le place sa fie surprinsi. Zau? Zau. Ce chestie, abia acum aflu. Bun si cum vrei sa-l surprinzi. Maine dimineata cand se trezeste, vreau sa gaseasca sub perna o scrisoare de la mine. Ceva frumos, intelegi?

Usor ca la nebuni, dar intelegeam. Si vrei sa te ajut s-o scrii, nu? Bre, ca sa fiu sincera, vreau s-o scrii matale pe toata. Pai sa ma gandesc. Stai sa mananc, Am mancat. Ea ma privea. Ma privea si saliva. Avea privirea aia de catelusa care asteapta un os. Bai, o sa ma bata Dumnezeu, i-am spus si am lasat-o sa intre sub birou. Mi-a scos pula si a luat-o gura. Bai, deci o pereche de buze umede, saliva calda si ritmul cunoscut... eu cred ca fericirea sta numai intr-o muie si atat. Incepe cand ti-o scoate din boxeri si se termina cand inghite ultimul strop. Atat. Restul sunt momentele in asteptarea ei si pentru a nu alimenta plictisul ne mai luam cate un job, mai facem literatura, politica sau copii, il mai cautam pe Dumnezeu sau evoluam pe scara naturala catre o specie superioara. Un cap de femeie in fata inghinalilor e Big Bangul asteptand sa izbucneasca. Pula mea, e clar, Universul e placerea unei mui.

Ea sugea si eu scriam Scriam cu o mana, cu cealalta o tineam de crestet, de urechi, de sanul ala sanatos. Doamna Neli era... ii lipsisem. Cred ca era singura femeie care imi arata clar distanta dintre a iubi si a dori. Probabil pe cordac il iubea, aveau lucruri in comun, puteau construi ceva impreuna dar sexul cu el era o strangere de mana, o invitatie la masa, un program TV favorit, o vizita prin parc, dar in niciun caz voluptate, cadere si inviere, in niciun caz cutremur, abandon, bai, dorinta. S-a ridicat. Vecine ma simt de parca as fi la 1000 de grade si m-am topit toata. Si daca ar fi asa, gandul cu matale ar scapa viu, ar zbura, ar veni aici si ti s-ar aseza pe umar. Unde ai citit asta? Nicaieri, asa mi-a venit. Bai, sa mai spuna cineva ca nu crede in coincidente. Imi arati ce-ai scris? I-am aratat. A ras. Crezi c-o sa-i placa? Da, pentru ca te iubeste. E mort dupa tine. Mi-a sarutat lobul urechii, mi-a mangaiat cateva secunde coaiele, a spus „ asa ceva nu exista vecine”, si a iesit. Iar eu m-am simtit prost.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Saptezeci si noua

Bai, deci azi a venit iar cordacul doamnei Neli. Cu sticla de vin in mana si cu doua pungi de popcorns. Hai salut, i-am zis, ce s-a mai intamplat? Vecine... da-mi voie sa zic asa, am nevoie de ajutorul matale. Intra. A intrat. Stai jos. A stat jos. Desfa sticla aia. A desfacut-o. Toarna in pahare. A turnat. Am niste „Broken Social Scene”, vrei? Ce-i aia? Pula, e o trupa, e muzica. A, pune, dar sa stii ca nu ma pricep. Lasa ca ma pricep eu. Am pus. Am dat noroc, am baut. Desfa si floricelele alea. Le-a desfacut. Asa, zi acum. Vecine am divortat de aia a mea. Sa fie intr-un ceas bun, i-am zis si m-am uitat pe postitul uitat pe monitor : „ sa nu uit s-o fut pe asta.” Uitasem. Si vreau s-o cer pe Neli in casatorie. Ma, n-am mai pus pula pe ea, stai linistit. Nu de asta am venit. Dar? Nu suna rau muzica matale. Lasa asta, zi ce vrei.Vreau s-o cer intr-un fel mai special, nu stiu, vreau sa-i scriu o scrisoare. Nu-i mai bine sa-i zici direct? Hai ma nea Nicu, suntem barbati, trebuie sa le surprindem. Bai, mi-a devenit brusc simpatic.

M-am asezat la computer. El s-a asezat in spatele meu. Ii mirosea gura. Am deschis un word si am asteptat. Astepta si el. Ce astepti? Pe matale. Cum zici sa incepem, l-am intrebat. Si-a dus degetul la gura si s-a gandit. „Draga Neli”... Esti genial, i-am zis si am scris draga Neli. M-a crezut si a continuat, „vreau sa te iau de nevasta, saptamana viitoare scoatem actele si ma mut la tine, ce zici?” Radia. M-a surprins neatent – nu scrii vecine? Ce sa scriu? Pai ce ti-am spus. Ce mi-a spus mie acum poti sa-i torni in 5 secunde dupa o muie. Scrisoarea e un gen literar nu vorbe scrise si atat. Se desumflase. Pula mea, ziceai ca vrei s-o surprinzi. Pai vreau. Atunci spune ceva frumos. S-a gandit iar. A dus trei degete la gura si a grait, „esti frumoasa, ce daca ai doar o tzatza”. Incepeam sa ma enervez. Bai, dar tu esti cam bou asa, tu n-ai nici o urma de stil, de delicatete. Pai de ce crezi ca am venit la matale, a izbucnit. Ho, i-am zis. Am vrut sa te bag la un exercitiu de creative writing, dar esti varza, da-te-n spume. Fii atent aici, i-am zis.

Mi-am suflecat mainile, desi eram doar in tricou (il aveam pe ala cu : „te voi iubi pan’ la sfarsitul patului”) si m-am gandit, fara sa duc degetele la gura. Nu stiu sa pozez, decat daca ma aplec si iti arat curul. Fii atent aici : „Baby, astazi toate secundele din viata mea au fost ale tale. Toate, mai putin una in care neatent te-am uitat si pe care am strivit-o cu talpa; nu merita sa traiasca. Ma gandeam ca daca m-ar arunca intr-un crematoriu de 1000 de grade, gandul ca esti a mea ar rezista parjolului, s-ar elibera din carbonul fiintei mele, ar pluti pana la tine si ti s-ar aseza lin pe umeri ca un inger. Si nu ti-ar mai face nimeni rau. Niciodata.”

A citit de cateva ori. S-a scarpinat in cap. Si-a mai turnat un pahar. I-am schimbat si muzica, i-am pus Mandrill. Bai vecine, e... cum sa zic... imi place de mor... e plin de emotie, e sensibil... na , ca vorbesc ca un om destept... dar am o intrebare. I-am facut semn sa intrebe. Pai nu scrie nicaieri ca o cer de nevasta. Mi-a devenit brusc antipatic. Bai boule, daca ma duc cu textul asta la doamna Neli uita instant ca ai existat pe fata pamantului asta, intelegi? Isi pune singura hamul si-mi devine sclava pana moare, ca moare prima, asta e. Vecine, matale stii mai bine, nu te supara. I-ai luat inel, l-am intrebat. Parca ii cazuse cerul – am uitat sa mor eu. Bine ca-i scrii scrisori. S-a repezit la usa. S-a intors. I-am dat print-ul. S-a repezit la usa. S-a intors iar. Mi-a apucat obrajii si mi i-a sarutat pe amandoi. Esti genial! Mirosea a ceapa. S-a repezit din nou la usa. I-am spus, daca te mai intorci odata de bag in pizda ma-tii. Cred ca si-a iubit mama. S-a carat.

vineri, 26 noiembrie 2010

Saptezeci si opt

Nu stiu niciodata ce sa fac atunci cand o femeie plange. Nu am un loc sau un unghi in care sa ma pozitionez si de unde s-o judec, s-o admir, s-o privesc, sa fac ceva ca s-o ajut sau sa fac ceva ca s-o ranesc si mai tare, sau pur si simplu s-o ignor.

Da, imi vine s-o iau in brate, s-o consolez, s-o ascund acolo, s-o separ de tot ce ar putea s-o atinga sau s-o raneasca, sa plang si eu impreuna cu ea, s-o mint ca va fi mai bine sau sau ca nu va fi bine si ca totul se duce dracului si daca tot nu mai e nicio sansa, macar sa murim impreuna, sau sa ne sustinem mana in mana cauzele pierdute prin tribunalele vietii, sau sa ne topim unul in cenusa celuilalt.

Da, imi vine sa-mi pun mainile in solduri si s-o cert pentru faptul ca a fost atat de slaba incat sa permita sa i se intample ceea ce i se intampla, pentru ca e o naiva, pentru ca are o gandire emotionala, pentru ca nu are puterea unui wrestler incat sa-si apuce de gat toate dezamagirile si sa dea cu ele de pamant, chiar daca e la misto, sa ne distreze pe toti cu tristetea ei rapusa, calcata in picioare, tipand strident de sub pantofii de sport.

Da, imi vine sa ma asez langa ea pe pat, sau direct pe jos, sa-i cuprind genunchii si sa-mi ridic din adancuri lampa fermecata in care se ascunde sufletul, sa-l eliberez si sa i-l depun la picioare. Sa-mi moi degetele in apa lui astfel incat sa clipoceasca aparent absent, apoi s-o stropesc confident pe mainile abandonate inconstient pe umerii mei, astfel incat sa para ca are puterea sa puna el lucrurile la punct, ca poate reconstitui pentru ea lumile sparte in resturi erodate, ca poate aduce inapoi ceea ce ii apartine dar s-a ratacit in trecut. Pentru ca s-ar putea sa am sentimentul ca atunci, in momentul acela, il merita. Pentru ca s-ar putea sa am sentimentul ca atunci, in momentul acela, sa depun armele si sa ma declar invins.

Da, imi vine sa profit de slabiciunea ei, s-o exploatez, sa-mi infig coltii in carnea descoperita si sa sug din substanta vitala fragezita de suferinta si bine presarata cu lacrimi. E tentatia ultima, e invitatia la rapt, la viol, la anihilare. Ce placere mai mare decat sa-ti indesi pasii in moliciunea unei femei cazute, decat sa te scalzi in jacuzzi-ul lipsei ei de reactie, sa iti completezi colectia de vulnerabilitati cumparate pe nimic. Ce placere mai mare decat sa ii aplici lovitura finala. Pe Isus nu l-a tentat Divolul ci lacrimile Mariei – puteau fi mai pure decat trebuia El sa fie.

Da, o invidiez. Pentru ca ea poate aduce la suprafata tot ce o doare fara niciun risc de a fi sau a parea ridicola, sau nesincera, sau nenaturala. Pentru ca o femeie nu are nevoie de talent, educatie sau scoala pentru a se defini – ea se exprima simplu si puternic prin plans, pentru ca numai plansul ei poate deveni o arta, pentru ca numai pe obrajii ei il poti atinge astfel incat sa-ti arda degetele fara sa te doara.

O invidiez pentru ca ea e frumoasa atunci cand plange. Iar eu nu.

joi, 25 noiembrie 2010

Saptezeci si sapte

Am ajuns la mine. Pe hol ne-am intalnit cu doamna Neli si cordacul, imbracati frumos. Buna ziua vecine. Buna ziua. Ce faceti? Uite, cu fata asta, se pricepe sa-mi repare internetul. Voi? Mergem la teatru, vine o piesa in oras. Zau... ce piesa? O noapte furtunoasa de Cehov. Seamana cu pescarusul lui Bogosian, asa am auzit, le-am spus dar ei doi erau prea fericiti. Putea sa fie si steaua fara nume a lui Havel, pana la urma era irelevant. Am intrat. Dar ce ordine e aici la tine, mai, s-a mirat ea. Am 3 menajere, doua lucreaza si una le supravegheaza, sunt foarte pretentios. Ai si tu ceva de baut? Am. Am adus niste coniac. Pot sa fumez mai? Nu poti sa fumezi aici, dar fumeaza. Se uita la mine. Eu ma uitam la ea. Deci pot sa fumez mai? Vorbesti ca naiba... asa vorbesc eu, fumeaza. Si-a scos pachetul si l-a asezat pe genuchi si fuma. Era femeia-only-one-thing. Daca fuma, doar asta facea. Am lasat-o sa termine.

Stateam in fata ei. Vorbea la telefon cu unul. „ Da mai, sunt la scoala, mai am niste treaba.” In rest a ascultat, ala vorbea si se ruga de ea. A inchis. Nu pot sa stau mult mai. Bine i-am zis, cum incepem? Cum vrei tu, dar mie imi place in pasarica. Pasarica? Asa isi zici? Dar cum sa-i spun mai? Nu stiu, arahnida, testoasa, morsa, ceva de genul asta. E pasarica mai, toti baietii ii spun asa. Ok, in fine. I-am ridicat bluza, i-am luat o tzatza in gura si mi-am bagat pula in ea. Am dat din cur dar ea contra anemic. Se uita la mine cu ochi straini si goi. Parea ca intreaba „ ce s-a-ntamplat cu tine, ce s-a-ntamplat cu noi?”. Nu-ti place? Ba da. Pai nu se vede. Am pasarica uda, mai. Vrei pe la spate? Da si s-a intors. M-am prefacut ca imi fac de lucru si intr-o clipa de neatentie i-am bagat cam 4/3 din pula in cur. A strigat, a incercat sa scape... i-am borat in colon, tot. Dar tot. Si dupa ce am ejaculat am stat in ea pana mi s-a facut mica si a iesit singura. Coaiele mi-au spus sarut mana. Aia cu care le scarpin. Bai, deci nu stiam ca-ti place sa te futi in cur, i-am zis. Dar nu-mi place sa ma fut in cur mai, s-a revoltat. Pe bune? M-am ridicat de pe ea. Nu te alimentezi sanatos i-am reprosat dupa ce mi-am vazut pula si inghinalii plini de cacat. S-a ridicat, si s-a dus la baie, mergea cracanat. A iesit la fel de deselata. Ce mi-ai facut mai? Cum dau eu ochii cu ala? Da-l in ma-sa, stai aici inca vreo ora te fac eu bine, vrei? A zis da.

Am pus-o cu curul in sus si am pus-o sa traga de buci. I-am intins niste crema de galbenele. Avea gaozul ferfenitza. Iar eu i-l oblojeam. Ciudata realitate uneori. Cu ce-mi dai, mai? Cu niste crema, o sa te simti mai bine. S-a asezat intr-o parte. Si-a aprins o tigara. Un san statea calare peste celalalt. Flocii de la pizda stateau calare peste un picior. Creierul ii statea calare pe o ureche. Corpul ii statea calare peste suflet. Si se vedea. Mi-am pus un genunchi pe canapea langa umarul ei. Tineam pula in mana si i-o fluturam pe la bot. A cascat gura si i-am bagat-o. Stia ce sa faca. Cu o mana isi plimba pula pe la bot si cu cealalta isi palpa gaozul. Doare mai. Dragostea doare, pui i-am zis, dar nu-ti bate tu capul cu asta, suge aici. Si a supt aici. Sa nu-mi termini in gura, da? Ok. I-am terminat in gura. Esti rau, mai. De ce? Ti-am spus sa nu-mi termini in gura. Ah, iarta-ma, iarta-ma. Data viitoare sa nu se mai intample, ok? I-am promis. Imprumta-ma si pe mine cu niste bani mai. Sigur. I-am dat 10 euro. Am vrut s-o jignesc. O, esti bun mai. N-am jignit-o. Vrei telefonul meu? Treci zilnic prin fata ferestrei, la ce bun? Mai, poate ma vrei noaptea. Mi l-a scris pe antebrat.

Dupa o ora a plecat. Bai, deci de parca nici nu venise.

miercuri, 24 noiembrie 2010

Saptezeci si sase

Bai, deci eu n-as fi femeia care si-ar scoate copiii infipti in betze ca sa-i fluture pe la nasul tuturor drept victorie a propriilor prostii pe care le-a facut in viata.

Bai, deci eu n-a vorbi despre suflete in timp ce m-as pisha pe ele.

Bai, deci eu nu m-as apuca sa scuip cu flegme in aia de care m-am rugat in lacrimi sa ma urmeze in luptele mele cu dusmanii pe care mi-a placut sa-i aleg pana la urma singura.

Bai, deci eu n-as merge cu tava cu pomana printre morminte ca sa iau ci ca sa dau.

Bai, eu deci n-as alege sa maschez ca sunt proasta, aratand foarte convingator ca sunt desteapta.

Bai, deci eu nu i-as spune nimanui niciodata ca mi-e drag pentru ca mai apoi sa-i spun ca e dobitoc. Pentru ca as minti si mi-ar fi scarba de mine. Si, da, as scrie pana si asta pe blog.

Bai, deci eu nu mi-as adaposti mizeria sub presurile altora, pentru ca oricum ar pastra mirosul meu.

Bai, deci eu nu m-as uita niciodata la tine altfel decat m-as uita la mine.

Bai, deci eu as striga atunci cand am nevoie. As striga-o, n-as scuipa-o.

Si du-te-n pula mea ca m-ai dezamagit.

PS : maine despre Frusinica

marți, 23 noiembrie 2010

Saptezeci si cinci

Bai, deci e neproductiv s-o tot dai in depresii. In plus, nu prea futi. M-am trezit cu un darab de pula atat de mare incat lacrimam deja de mila aleia care ar fi luat-o-n cur daca era aici langa mine. Lacrimam degeaba. Voiam sa fut ceva nou, voiam o cucerire, o victima noua, o alta voce, un alt miros, alte ah-uri. Asa ca am iesit la vanatoare. Mi-am pus tricoul cu : „Hey woman, you got the blues, cos you aint got no one else to use„ mi-am aranjat putin mecla, parfum scump, mia de euro in buzunar si, cu Dumnezeu inainte. Si-napoi. In fata blocului doamna Mogos si Jimmy, care se pisha pe piciorul ei absolut indiferent. „O, Nic, unde mergi frate?” La agatat, i-am spus in treacat. A latrat vesel. Bai, generozitatea canina - n-am s-o inteleg niciodata.

Exact in momentul ala trecea pe strada pizda aia bruneta, pe care o vad zilnic. Singura. M-am indreptat spre, ea. Why not? Buna, i-am zis. S-a uitat la mine si mi-a zambit smechereste. Dar nu s-a oprit si nu mi-a raspuns. Bai, deci puteam sa jur ca o sa te opresti, o sa ma masori din cap pana in picioare si-o sa zici : „ ok, accept invitatia ta la o cafea.” De ce as face asta, mai? Mergeam unul langa celalalt, eu ma uitam la ea, ea se uita inainte. Nu incetinea deloc si pace. Pentru ca e vorba de mine. Dar cine esti tu mai? Ala care se trezeste in fiecare dimineata la 9 si se lipeste de geam ca sa te vada cand treci. Imi fixez ceasul dupa programul tau. Imi updatez cunostintele despre fashion dupa cum te imbraci tu. Imi definesc imaginea femeii ideale dupa aerul pe care il arborezi. Zau mai? Era cam proasta. Sa n-am paie la closca daca te mint. Mai, dar tu esti cam smecher. (vorbea cu „mai”, deci ecart strans) Bai, deci sunt cum vrei tu sa fiu : pot sa fiu poet daca vrei, pot sa fiu sofer, pres, tata, mama, fucker, mother fucker sau prietenul-care-te-ducea-de-mana-in-fiecare-dimineata-dar-acum-nu-te-mai-duce. S-a oprit. De unde stii tu de prietenul meu mai? Hei, baby, ti-am spus ca te urmaresc. Il stiu si pe ala care merge pe langa voi si i se scurg balele. Daca ai aduna zilele cat m-am uitat dupa tine, s-ar strange suficient cat sa-mi fi deja nevasta. Tu chiar ma urmaresti mai? Uita-te la mine, strabunicul a fost Lord englez care si-a luat casa la Urziceni ca sa scrie carti, intelegi? A dat din cap dar nu intelegea.

Am mai clevetit. Limitata rau. Sau limitata bine, pula mea... Nivel de comunicare verbala 0. Nivel de comunicare gestuala 0. Nivel de comunicare emotionala 0. Buna de futut si atat. Deci maximum. Se ducea la serviciu. Unde lucrezi? La scoala. La scoala? Ce predai? Nu predau, lucrez la secretariat. Mi s-a aprins un beculetz, o fute directorul. Si la cat scapi? La 3. Te astept la 3? Ajunsese deja in fata scolii. N-a ezitat, bine mai, asteapta-ma.

Am asteptat-o la 3. A iesit si s-a uitat dupa mine coarda. I-am facut cu mana. M-am gandit ca ar fi frumos sa-mi faca si ea cu mana. S-a apropiat. Te-am asteptat. Vad mai, esti parolist. Parolist? Bunica-mea a fost sefa comitetului de femei a ligii aromane de la Moscopole, intelegi? A dat din cap dar nu intelegea. Esti cam ciudat mai, tu asa... Eh, ce sa fac si eu – cand vad o femeie frumoasa uit si cum ma cheama. Chiar, cum te cheama? Am uitat. O femeie desteapta ar fi ras complice la un asemenea compliment. Ea mi-a spus doar – nu te cred. Bogdan ma cheama, mi-am amintit acum, tu? Eu sunt Frusinica. Bai Helena, bai nu se poate, e capatul, e Apocalipsa dupa cine pula mea vreti voi. Bai, deci esti proasta, ok. Bai, deci esti insensibila, ok. Bai, deci sa ai muci la cur si cacat la nas, accept bucuros si-ti cumpar o pizza. Bai, dar sa te cheme Frusinica. Bai, n-am ras, am oprit uraganul in gat, atat de mult voiam sa fut. A-ha Frusinica, ce nume frumos. Mama ta sigur era o femeie indragostita de arta. Pai a fost. Zau? Da, lucra femeie de serviciu la muzeu. Cool. Bai, deci fratele meu, ce aveam : o pizda buna cu nume de Frusinica mergand cu mine la cafea. Avea o fusta scurta scurta (i se vedeau chilotii, dar mai tragea ea de tiv in jos cand isi mai amintea), bluza stramta roz, sanii tari, fara sutien, usor cracanata, marunta, par lung, probabil floci la pizda, pe maini si pe piept.

Am intrat. S-a asezat. Statea in fata mea, ii vedeam inghinalii si o parte din organele interne, dar nu se jena. Mor sa am dreptate – flocii ii ieseau prin parti. Si-a scos pachetul de Pall Mall a aprins o tigara si se uita pe geam. Ca proasta. Am cerut doua cafele. Si zi de tine, mai. Pai ce sa zic? Unde lucrezi? A, am o firma. Inseamna ca ai banu’ pe tine. Eh cateva mii de euro tot ies, i-am zis. Era destinsa. Si? Gagica ai? N-am, ca n-a mai suportat ca muncesc mult.. Eu daca stau acasa cateva ore, sunt mai mult plecat. Pai si acum nu esti plecat? Ba da, dar m-am intalnit cu tine si parca nu te-as rata. Asa mai? Da, fata. Dar tu, cordac ai? Nu, mai, nu mai am. A plecat ala in Spania la munca. Mi-a zis sa vin si eu, dar n-am vrut. Aici am servici, acolo nu se stie.

A baut cafeaua. A mai baut una. Si inca una. Bea cafea ca disperata. Mai vrei ? Daca mai beau una, nu mai dorm la noapte mai. Pai sa platesc si mergem, ok? Bine mai. Am platit si-am iesit. Unde mergem? E adevarat, prostia nu are limite. Pai la mine. Eu stiu, mai? Hai mai Frusi, ca esti fata tanara, eu sunt tanar, am baut cafea, ne intelegem din priviri, hai ca-ti plac, recunoaste. Mai, pari baiat de treaba. Hai ca ne simtim si noi bine. Si daca ma indragostesc de tine? I-am raspuns dar tocmai trecea un TIR care a lovit cuvintele si le-a facut tzandari.

luni, 22 noiembrie 2010

Saptezeci si patru

Azi am stat toata ziua la fereastra, am urmarit trecerea orelor, schimbul discret al culorilor, mersul oamenilor, mi-am ascultat bataile inimii, mi-am rupt tricoul cu : „She’s like new girl every day/And all the rest don’t bother me/I’m far too busy lovin’ her” si mi l-am legat la cap cu apa rece, m-m cacat pe mine, m-am pishat pe mine, am ascultat in nestire Goodbye blue sky, n-am raspuns la telefoane, n-am deschis usa, n-am mancat, m-am gandit la mama si mi-a parut rau pentru ca n-am prea avut cu ce s-o fac mandra, m-am gandit la tata si mi-a parut rau ca nu m-am facut niciodata muci si n-am fost la curve impreuna cu el, m-am gandit la doamna Neli si mi-am dat seama ca ea nu exista, m-am gandit la Angel si Angel se gandea la mine, m-am gandit la babele constipate de la Eforie, la Ada, la Monica si m-am gandit la Gratzi. Apoi m-am gandit la Catalina si la salile pline care o vor aplauda frenetic fara sa inteleaga ca rictusul trist din coltul gurii e pentru mine, un caca dintr-o tara cu oameni simpli, perfecti pentru a fi ucisi fara a avea sentimentul ca e pacat.

N-o sa ajung nicaieri pentru ca ma grabesc.

duminică, 21 noiembrie 2010

Saptezeci si trei

Bai, deci m-am tinut de cuvant. Am urcat la doamna Mogos si l-am luat pe Jimmy. Doamna, i-am zis, e frumos afara, dati-mi-l sa il plimb un pic, si asa ieseam. Mi l-a dat. Oricum nu se simtea prea bine, statea trantita intr-un old chair si gogea. Daca mor eu tu cui ramai, sarman catel? „Ma doare in pula”, a latrat fericit Jimmy.

„ Unde mergem frate?”, m-a luat potaia la intrebari. Nu stiu, sa cautam ceva de futut. „Pai hai la nespalata aia de pe strada ailalta.” Bai, mergem dar n-o sa-ti placa. „De ce?” A calcat-o o masina acum o luna, acum e un soi de mumie la marginea bordurii. Vad ca n-a luat-o inca nimeni de acolo. „Ai ce rau imi pare. Credeam ca numai la oameni se intampla asa ceva. Era buna coarda.” Ca orice femeie de conditie inferioara, fara sot, fara cariera care-si pierde vremea fie la club fie pe blog, i-am spus. „Ce e ala blog?” E simplu, stii magazinul ala de peste drum, da? A dat din cap, il stia. De cate ori nu te-ai uitat pe geam la salamurile din galantar... „O-ho”... De cate ori nu ti-a salivat gura si ti-ai inchipuit cum le halesti, cum tragi cu dintii de ele, cum le tavalesti prin praf numai de placerea de la vedea la picioarele tale... si pentru ca nu puteai sa le ai, latrai, corect? A latrat corect. Cam asta e blogul. Oameni de dupa niste ziduri care tanjesc la o portie compasiune. „Ma depaseste.” Si pe ei...

Ne-am dus in parc. Acolo apar mereu cucoane cu javre. Aveam tricoul cu : „The morning will come/In the press of every kiss/With your head upon my chest/Where I will annoy you/With every waking breath/Until you decide to wake up.” Am ajuns, ne-am asezat pe o banca. „Stam?” Stam, ce pula mea sa facem? „Pai si cand futem?” Ca sa futem trebuie sa agatam. Ca sa agatam, trebuie sa avem rabdare, caine. „ Eu n-am”. Stateam rezemat, iar el langa mine atenti, nemiscati mimand perfect lenea unei zile de primavara. Mai intai a trecut prin fata o doamna matura cu un bichon negru. Neinteresant. Apoi o tanara blonda pe care as fi abordat-o cu succes. Tinea de lesa un maidanez. Male. A treia oara ceva palpabil : o doamna la 30 cu o catelusa e rasa incerta (dar cu pedigree). Amandoua abatute, urmarite de ganduri nepotrivite contextului. Ne-au vazut si au incetinit. Iar mai inainte gandurile noastre s-au vazut, s-au cunoscut si s-au imbratisat. Catelul meu saluta catelusa dumneavoastra, i-am spus zambind. In mod normal pretul pentru o astfel de replica este o geanta in cap. Dar ea era singura. Scria pe chip, pe croiala hainelor, pe mersul catelusei, pe aer, pe zgomotul pasilor care o adusesera acolo. Catelusa mea e bine crescuta, mi-a spus. „Bai, e buna papusica, vezi cum faci, ca daca ne scapa, ma pis pe piciorul tau si te musc de coaie – am buzele reci, te-am mai prevenit candva”.

Am conversat. Ea o femeie casatorita seaparata de sot pentru o perioada incerta, fara copii, fara mare chef de viata, fara venituri, fara prieteni, dar atractiva, eu un domn corporatist, singur pentru ca n-am avut timp sa ma insor din cauza muncii de birou, singur in cautarea marii iubiri, atasat de cainele sau pe care-l cheama Marcu. Si funditza? M-a intrebat amuzata. Ah, bunica mea... n-o las sa ma alinte pe mine si se razbuna pe el. Afara soarele stralucea fara excese, copiii zburdau fara masura, iar Jimmy o mirosea deja pe cealalta la pizda. Cum o cheama? Antoanela. Se pare ca se plac. Asa cred si eu. Daca nu ai alt program te-as invita la mine la un ceai, sa ne mai povestim singuratatile, i-am spus. De ce nu?

Am ajuns, am intrat. Eu sunt Adriana. Ah, ce lipsa de maniere, iarta-ma, eu sunt Matei. Baia mea e libera, ii lasam acolo sa se cunoasca? .” Frate, esti genial, sa moara mama”. I-am lasat acolo, se futeau fara rusine – dupa latrat catelusa parea cam curva.. Eu am facut un ceai, m-am apropiat de Adriana, am pus canile pe masa, ne-am privit, am desfacut-o la camasa, i-am sacos sanii afara, am sarutat-o pe gat, am intins-o, i-am bagat mana in chilotzi... Matei, nu pot s-o fac, iarta-ma. M-am ridicat. Ce s-a intamplat? Nu stiu, nu pot s-o fac. Eram rosu, voiam s-o fut. Macar lasa-ma sa ma frec de tine, e neplacut sa... nu, iarta-ma, nu. Si-a aranjat hainele. Ar trebui sa plec. Macar hai sa mai vorbim. Nu stiu, nu azi. Dar ce am facut? Era un protest slab, de fapt partida era pierduta, digerasem deja ideea. Esti frumoasa, i-am spus. Stiu.

S-a dus la baie, hai Anto, cred ca ti-a ajuns. Femela a protestat slab, Jimmy tocmai o lingea in pizda. Imi pare ra, trebuie sa mergem. Jimmy a ramas cu limba scoasa. Stii, nu sunt casatorita, am un prieten care momentan e internat in spital si am cu el un baietel care acum e la scoala. Am consolat-o in maniera unui idiot insensibil – ei, ce sa-i faci. Ii sunt fidela si cred ca-l iubesc. Am venit aici pentru ca-mi lipseste. Iarta-ma ca te-am mintit. Banuiesc ca m-ai mintit si tu. Am mintit-o ca eu nu mint niciodata, apoi ne-am luat ramas bun. Am privit pe fereastra cum se indeparteaza, si cum se opreste ca sa astepte sa apara un taxi. Am ejaculat cand urca intr-unul. Laba a fost trista. Apoi l-am dus pe Jimmy acasa, apoi am revenit, apoi am intrat pe net sa citesc lucruri despre barbatii singuri. Pe Google se gaseau cateva milioane de pagini.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Saptezeci si doi

Ziua de azi a decurs asa. M-am trezit. M-am dus sa ma cac. A treia oara in 8 ore. Ma durea undeva in abdomenul inferior. Tare. Junghiuri. Am intrat pe net. Am citit pe rand : simptomatologia la cancerul de prostata. Se potrivea. Repriza de isterie masculina. Am mers mai departe. Simptomatologia la cancerul de colon. Se potrivea. Eram in continuare oarecum nefericit. Simptomatologia la infectie renala. Se potrivea. Daca e cu sange e nasol. M-am dus sa ma pish. M-am uitat. Pisat curat, transparent, limpede. Sa-l bei. No blood. Deci ramaneam la cancer. Am scris pe google : „ dureri inghinale”, m-a condus la „sindromul colonului iritabil”. Dureri inghinale, senzatia de defecare continua. Asta aveam. Eram sigur, bai deci sigur. Nu e boala, dar e ceva nesanatos. Daca o sa mor de cancer sa stiti ca a fost doar o eroare de apreciere. Pentru asa ceva nu pot sa fiu scos vinovat.

Pula mea, ma gandesc cam mult la moarte these days. Smecheria e sa nu se gandeasca ea la mine. Ar trebuie sa fut ceva. Asa, ca prostul.

Am urcat la doamna Neli. Vecine, parca v-a inghitit pamantul. Doamna Neli si expresiile ei nefericite. Am fost la Bucuresti, i-am spus. A sunat Catalina. Zau? Da. Bine. N-o sunati? Doamna Neli, da-te-n gatu’ ma-tii si nu mai familiariza cu mine. Mi-a zis sa va zic ca... am intrerupt-o : ma doare in pula ce ti-a zis. O, iarta-ma vecine, sunteti intors pe dos. Ai menta? Da, am. Fa-mi te rog vreo 5 litri de ceai. Ce-ati patit? Mi-e pofta, asa mi s-a sculat mie pula. S-a uitat la mine usor dintr-o parte... vecine ca tot veni vorba... Lasa asta, nu acum. Bine, cum zici mata. Eu cobor, mi-aduci jos. Am coborat.

Mi-am pus fotoliul la fereastra, mi-am pus tricoul cu : „And now I understand/ what you
tried to say to me/how you suffered for your sanity/how you tried to set them free./They would not listen/they did not know how”, am deschis geamul si m-am uitat dupa pizde. Treceau. Fuste scurte, blugi stramti, tzatze mici din pacate. Inalte, scunde, slabe, grase, mi-as fi bagat pula in toate. Asa vine pentru mine primavara. Cam 12 luni pe an. Afara doama Mogos cu javra aia de Jimmy. Bai, il tunsese si avea funditza. Arata ca un cur flocos de barbat adult caucazian. M-a pufnit rasul. Bai, deci radeam ca un cretin. M-a auzit – cainii aud bine si daca devin domestici. „Ce pizda ma-tii razi?” m-a intrebat cu naduf. „Tu ai vazut cum arati?”. „Am vazut si ce pula mea sa fac daca baba asta a luat-o razna. Mereu imi reproseaza ca nu am pizda si ca nu i-am facut o duzina de pui.” I-am aratat degetul mijlociu, „tu ai mai futut ceva din ziua aia?”. A dat din coada nemultumit, „ cu cine? m-ai uitat... bai, deci fiinte mai egoiste decat voi oamenii, nu se exista.” I-am zis ca exista si i-am aratat o poza printata de pe net cu pisica birmaneza,”uite asta”. A marait sarcastic, „stii ca ma irita pisicile”. I-am promis ca-l scot la futut zilele astea si ca sa nu uit am lipit un postit pe monitor. Am scris : „de mers la futut cu Jimmy.”

A aparut doamna Neli cu o galeata de ceai. M-am gandit, ce mi-e 5, ce mi-e 10 kile de ceai. L-am indulcit cu miere de la... de la ala. Ah, cum mai merge? Ne iubim vecine, e la a doua tinerete. Si-a luat mai nou pusca si merge la vanatoare. Mi-aduce mereu cate un fazan, cate un iepure, cate un crap, un kil de portocale, ce gaseste si el. Ce dracu n-o lasa pe slabatura aia a lui? Probleme cu averea, iar decat sa ajunga la partaj mai bine fiecare cu a ma-sii. Mi-am mai pus un postit pe monitor : „ de futut proasta aia uscata.”

Am baut 3 cani de ceai de menta. Cica e buna la s.c.i. (sindromul colonului iritat, vaco, am scris mai sus). Stateam rezemat, scufundam cana in galeata, o umpleam, o duceam la gura si sorbeam. Jimmy statea in poale la madame Mogos si motzaia. „Jimmy, baba asta mai are vreun miros de pizda, ceva?” N-a catadicsit sa ridice capul, mi-a marait doar „ esti vulgar, du-te dracului de labagiu.” Pana acum cand scriu aici, n-am mai vorbit cu nimeni. Poate ca am tras o laba privind la un site porno vintage. Poate ca nu.

PS : Cainii au dreptate.

Saptezeci si unu

Hai sa-ti spun cum traiesc eu. Transpirand. Etalonul pentru to be e sudoarea. Abudenta, imputita, care supureaza din totii porii. Cand te fut trebuie sa transpir. Cand mananc trebuie sa transpir. Cand ma cac la fel. Cand ma emotioneaza un film, cand moare ma-ta, cand ma trezesc dimineata si observ ca am mai prins o zi, cand primesc o veste buna sau cand primesc o veste proasta. Daca stau uscat momentul ala al zilei e pierdut, cel mult ma incurca. Transpirat in pizda, transpirat in viata, duetul functional al celui care simte cu acela care gandeste.

Niciodata nu transpir mai tare decat atunci cand mi-e frica. Bai, curg apele pe mine in cascade. Si nu te lega de fricile mele ca-mi bag pula in ma-ta. Mie cand mi-e frica, realitatea intra in distors. Munti da cacat mi-apar brusc in fata si trebuie ii escaladez, sa scap de miros, de consistenta si de senzatia subita de no more ending. Nu exista energie conventionala sau neconventionala care sa produca atata curent electric cat pot eu atunci cand ma ia groaza. Nu indrazni vreodata sa ma sperii pentru ca se va intoarce impotriva ta si-ai cam belit pula. Fuga in moarte o sa fie pentru tine doar cazul fericit, norocul.

Azi dimineata m-am trezit cu o durere in piept. Bai, pula mea eu n-am asa dureri, pe mine nu ma doare niciodata nimic. Si cand iubesc, starea sanatatii e perfecta, mor in bratele ei de sanatos, imi taie venele perfect constient si fericit, ma arunc de la fereastra fredonand Cavaleria Rusticana. Si transpir. Ma durea tare. Mijloc spre stanga. Pula mea, am inghetat. Si peste statuia asta de sticla curgeau rauri de sudoare. Rece. Bai, nu ma puteam stapani. Daca ma trecea un infarct? Daca in urmatoarele 2-3 minute, cadeam pe jos, vomam un pic de sange, ma sufocam ? Bai, pula mea, muream, dar de ce sa fiu martor la asta? Nu e mare branza sa mori, dar e de tot cacatul sa asisti, sa simti alaturi de tine cum ti se scurge energia din corp, cum te doare si, pula mea, cum nu mai ai nicio optiune, nicio varianta de rezerva.

Odata mergeam cu autobuzul. Era un microbuz de fapt. Spre Bucuresti. Adormisem. Visam. Pula mea, nu mai stiu ce. Dar imi amintesc perfect ca la un moment dat, eram intr-o incapere cu patru pereti. Si astia se strangeau catre mine. Tot mai aproape, tot mai aproape, transpirasem in pula mea si nu vedeam nicio scapare. Ma cacasem pe mine, epuizasem rapid toata gama de rugacini si caintze, respiram sacadat si eram foarte atent la ce mi se intampla. Bai, deci atent, adica cu ochiul ala critic, sensibil la detaliile estetice, nemultumit de unele imporvizatii... pula mea, odata moare omul. Simteam deja raceala betonului armonizandu-se cu raceala corpului... eram ingrozit dincolo de limita extrema a semnificatiei cuvantului. Bai, deci muream. Intamplator prostul ala de sofer a trecut atunci peste o groapa din asfalt si m-am trezit. Transpirat. Bai, as fi fost fericit, as fi donat toti banii din buzunar unei biserici, as fi devenit ascet, as fi facut orice mi s-ar fi cerut daca nu as fi fost nervos la culme.Nu accept pentru nimic in lume sa ma salveze de la moarte un sofer incompetent. Si punct.

M-a durut vreo doua ore dupa care mi-a trecut. Doamna Neli mi-a spus ca e pentru ca vine primavara. Bai, sa-mi bag pula, are dreptate - a venit primavara. Maine deschid geamul.

duminică, 7 noiembrie 2010

Saptezeci

Bai, deci asa-mi vine sa-mi bag pula in tot ce inseamna fiecare pentru mine. Sa mor eu. Daca nu as fi slab, as fi tare. Iar daca as fi tare... bai, deci uite asa le-as jongla pe toate pe degete. N-as mai sta la discutii. N-as mai face caz, n-as mai scrie, n-as mai zice „simt” (chiar daca nu simt, pula mea, daca o spun inseamna ca ma gandesc la asta, adica i’m fucking conscious), ci as sta la capatul benzii rulante. Dincolo, din cuva de deasupra ar pica una cate una, ar ajunge la mine, le-as puncta si le-as lasa mai departe. Iar mai incolo replici identice ale lui Nic, s-ar naste ar creste si s-ar aseza la capatul cate unei benzi rulante de unde ar relua procesul. Bai, asta e calea cea dreapta, asta e expansiunea Universului cunoscut si necunoscut.

Fututul pe banda rulanta, bai nici Chaplin nu s-ar fi gandit la asa ceva, sa mor eu. N-ar fi misto? Zi ma. Mi-as ordona ritmica, miscarile inghinale, secretiile. M-as perfectiona, as fute in timp ce joc solitair, sau in timp ce iau gustarea, in timp ce-mi platesc facturile, sau chiar in timp ce fac dragoste. Bai, deci sa faci dragoste in timp ce futi, uite asta da ideal.

Nu-mi zice ca aberez ca-mi bag pula-n ma-ta. Eu nu aberez, ci rotunjesc concepte, mangai idei asa cum te mangai pe tine pe cap atunci cand imi sugi pula si – culmea – imi place. Nu ma compara cu toti pacientii lui Freud, Jung sau mai stiu eu ce idiot care confunda omul cu robotul de bucatarie. Pentru ca, bai pizda proasta, eu sunt eu, eu sunt Nicolae Labis, ala pe care tramvaiul l-a calcat o singura data, de fapt a calcat exemplarul primar, prototipul, numai ca sa apara varianta imbunatatita, performanta. Lipsita de talent literar, dar dezvoltata hardware, agresiva, directa, care ia lumii ca sa-si ofere doar ei, care e generoasa doar cu propriile orgasme. Eu imit perfect omul, iar sentimentele mele sunt parfum pe langa zdrentele care ti se aduna tie in piept atunci cand suferi, sau te bucuri sau, pula mea, atunci cand iti exerciti dreptul de a fi diferit de speciile inferioare. Eu iubesc pana la capatul puterilor mele pentru ca nu stiu care-s alea, intelegi draga? Dupa aceea iubesc pana la capatul puterilor tale. Dupa aceea te bag in pizda ma-tii si plec, calcand prin cenusa fiintei tale, fara sa ma inec. Realizeaza asta si teme-te. Diferenta dintre mine si tine e ca tu suferi ca o vaca pentru ca nu intelegi, iar eu sufar ca un cretin pentru ca inteleg. Pentru ca eu nu cred in lumea de dincolo de iubire, nu cred ca exista ceva mai bine, altceva, decat sa te am atunci cand te vreau, decat sa te aduc la picioarele mele, sa-mi infig coltii in gatul tau de caprioara (sau capra, dar sa-mi bag pula daca mai conteaza) si sa-ti sug fluxul vital, fara sa ma grabesc, sa te vad cum te dezumfli, cum te subtiezi, cum te transformi in viitoarea tinta pentru flegma mea dispretuitoare, in timp ce fixez deja urmatoarea tinta.

Nu-ti pierde vremea sa ma cunosti – viata ta e prea scurta ca sa ma contempli, bagajul tau lingvistic e infinit mai sarac decat cel care-ti trebuie ca macar sa-mi soptesti numele atunci cand ma adori, ADN-u tau e o palida structura comparativ cu arhitectura ideii care ma precede, sistemul de legi fizice chimice si organice dupa care iti misti curul prin existenta asta sunt doar o bashina pe langa consumul de soft cosmic menit sa ma defineasca.
Bai, deci, taci in pula mea din gura cand respir.

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Saizeci si noua

Apel pierdut

Apel pierdut

Sms : Sunt fericita, am luat bursa. Gata am scapat! Unde esti?

Apel pierdut

Sms : Hei, unde esti? Am iesit, sunt pe scari, ma uit dupa tine.

Apel pierdut

Apel pierdut

Sms : Nic, ce e cu tine? Unde esti? S-a intamplat ceva? Spune-mi ceva, orice, sa stiu ca esti ok.

Apel pierdut

Sms : Te joci cu mine

Sms : Esti funny, dar aici e frig, au plecat toti, sunt singura. Spune-mi unde esti. Seara asta este a noastra, vreau sa sarbatorim. Haide, nu fi cinic. PS. Sper sa nu-mi apari dupa colt cu p... scoasa afara. Hi hi

Apel pierdut

Apel pierdut

Sms : Am sa sun pana ai sa raspunzi, sa vad ce-o sa faci.

Apel pierdut

Apel pierdut

Apel pierdut

Apel pierdut

Apel pierdut

Apel pierdut

Sms : Esti rau, sa stii. Nu merit asta. Uite, nu te mai sun, daca asta vrei.

Apel pierdut

Apel pierdut

Sms : Am inteles. De fapt nu te mai sun.

Apel pierdut.

Sms : Unde esti Nic?

PS : Sunt acasa, citesc comments-uri pe blog. Anonimi, ca mine.

PPS : Am auzit soneria. Am fost m-am uitat pe vizor. Doamna Neli cu telefonul la ureche. O auzeam. „Sun, sun... „ Si a sunat. „ Dar nu raspunde, nu cred ca e acasa... bine, mai sun, dar nu sta el la baie daca suna cineva”. Si a sunat iar. „ Nu e Catalina, nu stiu ce sa spun. Asa e el, cand dispare dispare.”

PPPS : Binele a fost facut

vineri, 5 noiembrie 2010

Saizeci si opt

Apoi am adormit. Apoi ne-am trezit. Apoi ne-am privit. S-a uitat la ceas si a sarit ca un arc‚ „bai, o sa intarzii!”. Ne-am imbracat. Si-a luat vioara si am iesit. S-a pieptanat coborand scarile. La iesirea din camin a realizat ca sunt acolo. M-a luat de mana si m-a strans. „Am emotii”. Am asigurat-o ca nu are cum sa rateze concursul asta. Si-a aranjat fusta din mers. Iar in taxi m-a sarutat salbatic. Imi curgea sange din buza. Intra de fapt in starea de concurs. Am ajuns cu 10 minute inainte de incepere. Urma sa cante a patra din sapte.

Eu m-am asezat in sala undeva la margine, in spate. Ea a disparut inca de la primul concurent care a inceput sa cante. Era pe acolo, se aduna. Langa mine, o fata cu violoncelul. Par lung, cretz si rosu, foarte rosu. Pistrui, slabanoaga si usor agitata. M-am uitat la ea. M-am gandit ca ea e cea care suge pula si povesteste. Participi si tu? S-a uitat la mine. Nu mi-a raspuns. Am repetat, participi si tu? S-a uitat iar si mi-a aruncat un nu neglijent. Mie n-o sa-mi sugi pula niciodata, am spus pentru mine dar cat sa auda si ea si randurile din fata si corpul orchestrei si concurentii care fosgaiau prin culise. Cativa s-au uitat. Cativa s-au distrat. Majoritatea m-au ignorat – lucru firesc acolo. A dus mana la gura. Da, acolo, n-o sa ti-o dau niciodata. S-a ridicat si a plecat.

Au fost pe rand : un pianist de 17 ani, foarte bun, o flautista (la gura careia am meditat intreg recitalul), un chitarist si Catalina. A intrat usor timorata. M-a cautat cu privirea, m-a gasit si s-a relaxat. Scena a inceput sa creasca devenind in scurt timp un camp imens de maci de cularea oranj... pe deasupra zburau avioanele disparute in Triunghiul Bermudelor, iar pe dedesubt pesti abisali isi puneau ochelarii de suprafata si se aliniau cuminti la umbra talpilor ei. Lipsea doar fundalul muntos pentru ca scenograful eteric murise din generozitate, doar ca sa asigure nota de tristete si tragic necesara unui astfel de moment. Iar ea a dus corpul viorii sub barbie sa a inceput sa cante. Bai, deci eu sunt un prost. Canta de parca vioara luase corpul Catalinei si-l dusese sub grif. Corzile alunecau de-a lungu-i, o impresurau si fiecare strigat, fiecare geamat era preluat condus cu viteza arcului electric spre arcus si de acolo in cutia de rezonanta. Canta din Carmen. M-am uitat in jur. Majoritatea erau impresionati. Majoritatea abandonau in transa invelisul carnal si plonjau in marele rau sonor, unul cate unul, unul cate unul, in jerbe inalte de tertze, toni si semitoni. Unul singur, langa mine, un barbat, care o privea critic si isi sugea un dinte. Bai, deci isi sugea un dinte. Stii zgomotul ala ascutit si dulceag, oracaitul ala pe care o broscutza nu l-ar produce ever... bun, treceam cu vederea asta, asa cum trec cu vederea insul care iti vorbeste de la 20 de centimetri distanta, cat sa-i mirosi interioarele, asa cum trec cu vederea insul care scuipa la fiecare fraza pe care o spune, asa cum trec cu vederea insul macho de tip Segal (cu care sunt confundat tot mai des... hi hi), pentru ca-s baiat bun, rabdator, pentru ca-s politicos distant fata de pizda care isi etaleaza calitatile intelectuale fara a i-o cere cineva (regula : nu exista pizde destepte), desi in mod normal ar trebui sa-i indes o gheata in basanau, cat sa-i zdruncin convingerile (etalate pe bloguri, in familie, la coafor sau la shopping - mediul propice unde te asculta multa lume fara sa te auda de fapt nimeni) ... bai, deci sa rezum (ca stiu ca esti cretina si te lasa capacitatea de concentrare si iar aberezi p-aici si iar mi se face mila si iar imi piere gandul ca poate ar fi funny sa te fut in gura si apoi sa-ti spun, „mimi, o faci mai rau decat una de varsta fiie-tii”), suportam sa-i aud limba drumetind printre defileele lui dentare, dar sa se uite la ea in mod critic... asta nu... Am fost cat se poate elegant, i-am futut mai intai un cot intre coaste. M-a privit mirat, de aproape, cat sa-i potrivesc un cap in gura. Mirarea lui crestea exponential cu ultimele atacuri ale viorii, si ca sa nu aiba vreo ideea proasta i-am cules cu grija coaiele intr-un pumn.. un pumn strans. Il priveam si-i zambeam, el ma privea cu ochii foarte inchisi. Hai sa ascultam acum finalul asta de vis, shall we?

Apoi Catalina s-a oprit. A ramas cu vioara sub barbie pret de cateva minute, usor aplecata, asteptandu-se revenind pe lungul drum al intoarcerii in sine. M-am ridicat in picioare cu tot cu coaiele celui de langa mine. M-a urmat cuminte. Aplauda, i-am spus. A aplaudat. Cu putere, fata aia e un geniu. A aplaudat tare. Catalina a salutat sala o data, apoi inca o data, apoi inca o data... Apoi a iesit. Frumoase coaie ai, i-am spus aluia si m-am carat si eu. Am retinut doar o mina de individ macinat de cateva intrebari. Fucking intelectual, mi-ar fi placut sa ma provoace.

La iesire din sala, am mai privit scena. Redevenisa mica si rece.

joi, 4 noiembrie 2010

Saizeci si sapte

Cand m-am trezit ea plecase. Am dat patura la o parte si m-am privit. Bai, deci o parte din mine era gentleman si ma admira. O parte din mine era egocentric si ma iubea. Si o parte din mine era golanul care bifase o femeie. M-am uitat la pula mea. Statea lenesa intr-o parte si dormita cu un zambet secret pe buze. Futu-ti mortii ma-tii, tu stii unde ai fost azi noapte, ma toanto? Stia. Coji discrete de sange cogulat mai atarnau ici colo. Le-am curatat cu unghia, le-am pus pe limba si le-am savurat. Apoi, le-am inghitit. Apoi i-am dat o palma. N-a protestat ci s-a intors pe partea cealalta. Pula, ce vrei...

M-am ridicat din pat si m-am apropiat de fereastra. My old habbit. Fereastra dadea inspre strada. Pe aici lumea trecea grabita si erau multi. Ma simteam, nu stiu, plin? Am deschis geamul – afara era soare. Am inceput sa cant. Tare. I’ve seen all good people turn their heads each day/ so satisfied I’m on my way... Nu s-a uitat nimeni la mine. M-am oprit si am inchis fereastra. Mi-am scos din nou pula afara si am invidiat-o pana dupa pranz cand a aparut ea.

A intrat si m-a sarutat fara sa-mi spuna nimic. A lasat vioara pe masa, s-a descaltat si s-a intins in pat. Sunt obosita mi-a spus. Deseara e concursul, vreau sa ma odihnesc. Vino langa mine. M-am asezat langa ea. S-a intors cu spatele si am imbratisat-o. Ai mancat? N-am mancat i-am spus in par. Te-ai odihnit? M-am odihnit. Ti-am lipsit? Am mangaiat-o pe sani. Ma doare, mi-a spus. Asa e prima oara, i-am spus. A cata virgina din viata ta sunt? A doua... ceafa i s-a incordat. Prima a fost mama, m-a conceput la primul contact. Porcule. I-am ridicat sarafanul. Avea chilotzei negrii. Mi-am introdus mana in ei, apoi un deget a alunecat in vagin. Ea a spus ah. Degetul meu in vaginul ei – click-ul care a intrerupt lumina, care a oprit rotatia Pamantului, care a tras obloanele peste umanitate.

S-a intors catre mine. Sunt obosita. Am emotii. O sa fie bine, i-am spus. Nimeni nu canta mai bine decat tine. Stiu asta, dar tot am emotii. O sa fiu acolo. O sa fii acolo. Ma privea in ochi si o priveam in ochi. Ai ei erau verzi. Ma vedeam in ei, tot verde, si eram frumos. Nu clipeam niciunul. Avea gropitele nu in obraji ci la colturile gurii, lucru care ii conferea un aer trist. M-a sarutat. Te iubesc, mi-a spus. Te iubesc din secunda dinaintea gestului de a deschide usa, atunci, acolo. Am vrut sa spun ceva, dar m-a oprit. Nu trebuie sa spui nimic. Te iubesc asa cum iubesti primul barbat din viata, pentru ca esti primul barbat din viata mea. Mi-a ghicit gandul – da, stiu, nu a fost cea mai buna alegere, apoi a ras. Dar eu te iubesc pentru tot ce ai fi putut fi si n-ai fost din cauza ca nu m-ai gasit inainte de a fi cine esti. Intelegi? I-am facut semn ca nu, dar intelesesem.

Vreau sa fac ceva ce... se temea sa spuna. Am incurajat-o. Vreau sa... cu gura. Am doua colege, la violoncel, mereu povestesc despre asta. Era jenata. Daca o fac, vreau s-o fac cu tine. M-am intins pe spate. Mi-am tras boxerii jos. Se uita intr-o parte. Primul lucru pe care trebuie sa-l faci e s-o privesti. A privit-o. Era rosie. Frigea. Si acum? Acum strange-o in pumn. A strans-o in pumn. Nu asa tare. A slabit-o. Acum misca mana in sus si in jos. A inceput s-o frece. Ok, atat, nu prea mult. Statea deasupra mea mirata, incitata si nehotarata. Colegele tale ti-au spus pobabil ca la un moment dat s-au aplecat suficient de mult ca povestea lor sa aiba un sambure de adevar. Ok, ok, mi-a raspuns repezita. Stiu ce trebuie sa fac. Nu facea. Vrei sa te ajut? Vreau, cum? M-am ridicat in picioare. M-am apropiat de ea. Deschide gura. A deschis gura si a inchis ochii. Daca deschizi ochii e mai funny. Nu, asta nu... nu inca. Ok, deschide doar gura. Statea cu capul usor aplecat pe spate, cu gura deschisa, asteptand. Ma uitam la ea – nimic vulgar, nimic dizgratios, nimic nepotrivit, de parca asa erau aranjate lucrurile, minutios, dupa o lege cosmica, la fel ca trunchiul ADN. O femeie care isi astepta barbatul. Imi venea s-o mangai, imi venea s-o intind pe jos si sa-i plang pe pubis, ma simteam murdar, elementul disturbator, omul pe care urma sa-l aiba drept reper pentru toate dezamagirile viitoare. Am vrut sa ma indepartez. Dar ea era acolo si ma voia. Chiar ma voia. De fapt nu conta ce simteam eu, ci doar ce simtea ea. A-i umple gura cu samanta nu era altceva decat un gest de generozitate, asa erau construite plansele, asa era scrisa scena. M-am apropiat mai mult. Si mai mult. Apoi i-am atins buzele, apoi i-am atins limba, apoi cerul gurii. Expresia uimita de pe chip tinea locul a sute de tehnici de sex oral.

Era intuitiva si n-a fost nevoie de nimic altceva decat de grija cu care dupa ce i-am umplut-o, sa ma aplec, sa-i prind gura intr-un sarut si sa impartim indelung gustul.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Saizeci si sase

Era foarte calda. Parul ii cadea in dezordine peste fata mea. Mainile mele stateau pe abdomenul ei, iar ea mi le strangea in mainile sale, apasand. Ca sa simt. Voiam sa-i spun ceva dar nu-i spuneam. Voia sa spuna ceva dar nu spunea. Si in locul cuvintelor ieseau gandurile dinaintea lor, prin respiratie, la intervale de timp tot mai inguste la fiecare ciclu. Nu era o problema de a indrazni, nu era o chestiune de timing si nici macar una de suprapunere ci pur si simplu eram imbratisati si ne gandeam ca era interesant sa murim atunci in ciuda viselor tesute si depuse la picioarele noastre precum un covor. A muri pentru ca nu poate fi mai bine. Mirosea frumos, tineretea ei exploda din toti porii, se ridica sub forma unui balon roz care se spargea in miliarde de particule si care se asterneau cuminti peste simturile mele. Fluturii din stomac ieseau afara si mi se asezau in palme, batand iute din aripi. Desigur, toanto, aveam erectie.

Apoi, mi-a ridicat palmele de pe stomac si mi le-a asezat pe sani. I-am strans si nu le-am mai dat drumul secole, rastimp in care umanitatea a trecut prin cateva spirale, a colapsat si iar a renascut. Mainile mele pe sanii mei au marcat linia unei vesnicii precum creionul nervos si pur al unui copil. Apoi, buzele mi s-au desprins de gura, s-au ridicat si dupa cateva exercitii mortale de zbor, au aterizat pe gatul ei fin. Cel mai fin gat pe care specia umana l-a conceput in milioanele de ani de selectie naturala. Nemiloasa. Au tremurat la atingerea pielii si apoi s-au ratacit printre firele de par rebele, ca intr-o gradina suspendata. Intr-o zi ele vor rescrie Cartea Cartilor, iar ea va fi mama tuturor celor ce vor veni.

Apoi, mainile ei mi-au condus mai departe mainile prin labirintul trupului si le-au deschis poarta paradisului interzis, lasandu-le libere sa exploreze locuri pe care nici un barbat nu le mai cunoscuse pana atunci. S–a intors cuminte catre mine si ne-am iubit.

marți, 2 noiembrie 2010

Saizeci si cinci

Catalina. Scriu la un laptop Catalina. Stau pe un fotoliu Catalina, in camera de camin a Catalinei, de unde sorb o cafea Catalina dintr-o cana Catalina. Te-ai prins? Aici totul e Catalina. Nu stau intr-o incapere ci sunt captiv intr-una din formele Catalinei. N-am mai vazut nicaieri obiecte care sa aminteasca atat de cel care le poseda, de parca le-a smuls din trup, de parca a suflat asupra lor ca sa le dea identitate. Bai, deci sunt at Catalina’s place.

Ea acum e la Academie ca sa repete. O sa revina dupa pranz. Scriu la comp-ul ei, pentru ca nu am ce face. Mi-au ajuns 40 de minute ca sa-i cotrobai prin sertarele cu lenjerie, ca sa-i miros chilotzeii si sutienele, ca sa-i admir cartile, ca sa-i frunzaresc revistele, ca sa-i vernisez afisele, ca sa-i citesc mailurile, ca sa-i spal vasele. Acum stau si-ti scriu, draga blogule. Stiu ca vrei sa te surprind intotdeauna, iar eu trebuie sa merg inainte, sa fortez limitele, mie si celorlalti, numai ca sa te hranesc pe tine, sa te tin in viata cu propria mea viata. Suna de cacat. Patetic. Oribil. Pula mea, dar daca ti se intampla tie ce mi s-a intamplat mie, nu mai erai atat de nehalit. Ti-ai fi permis sigur momente de respiro, timpi morti, blank-uri, amnezii din care sa te trezesti si s-o iei de la capat. Dar tu n-ai treaba, tu esti infinit, pot sa bag in tine celula cu celula din tot ce inseamna Nic biologic, pot sa declansez o explozie nucleara, nu-ti ajunge nici pe o masea. Oricum, nu ai cum sa mi-o ascunzi pentru ca stiu si eu ce se intampla, stiu si eu cum ma scurg in tine picatura cu picatura, cum ma transfer din paramterii bio in paramterii nano, cum ma transform dintr-un individ intr-o poveste. Stiu ma, pentru ca este vorba de alegere. Iar alegerile se fac in mod constient, cimitir de cacat ce esti.

Acuma fi antena.

Am ajuns in Bucuresti pe la 11 noaptea. Am calatorit cu un militar si o curva. Erau impreuna. La un moment dat ea i-a supt pula, dar a avut grija sa ma intrebe inainte daca nu cumva deranjeaza. Nu, sigur ca nu, le-am zis, muia face parte din bagajul nostru cultural & stiintific dupa bocet, bazele ciberneticii si Caragiale, dar in mod cert inainte de Enescu, canalul Dunarea – Marea Neagra si Dragobete. Mi-a spus ca n-a inteles ce vreau sa spun, dar daca e vreo aluzie imi suge si mie pula cum ajungem in oras. Cand am intrat in Gara de Nord, cei doi dormeau : ea cu mana pe pula lui, el cu mana in sutienul ei. Armata si curvele – ma simteam mandru ca sunt roman. Cu mandria asta am coborat din tren.

La capatul peronului ma astepta ea, Catalina. Mi-a sarit de gat si m-a sarutat. M-am bucurat s-o revad. I-am spus, ma bucur sa te revad. M-a luat de maini, s-a indepartat putin si m-a privit. Iti statea mai bine in cadrul usii cu sexul in mana. Radea cu pofta. Cata nevoie aveam de rasul acela, atunci, acolo. Nu e nimic, pot relua scena. Nu, nu mai are acelasi farmec. M-a luat de brat, si-a pitit capul pe umarul meu si ne-am indepartat. In taxi n-am vorbit niciunul, dar si-a pitit palmele in palmele mele. Era multa caldura in gesturile ei, simteam abandon, simteam dorinta si incredere. Ne uitam pe geam, fiecare in partea lui. Am ajuns la camin. Am coborat. Stau la II. Am urcat la II. A deschis o usa si am intrat.

M-a luat in brate si nu mi-a mai dat drumul. Si radea. Radea de parca plangea. Bai, deci femeile fericite plang. Te iau in brate, isi lasa capul pe umarul tau si te umplu de sarea lor lichida. Se dau de ceasul mortii, iti ung fizicul cu cleiul sufletului lor, te pudreaza cu emotia lor puternica in timp ce tu ai da o muie plina de compasiune si caldura. Ea insa radea. Ea era altfel, imi aminteam incetul cu incetul. Te-am uitat, i-am spus, te-am ascuns undeva departe in mine, si te-am abandonat acolo. Tratamentul standard impotriva momentelor ridicole de melancolie. Nu conteaza, eu nu te-am uitat, asta a fost deal-ul, nu? Nu mai stiu (dar stiam).

Apoi am vorbit. O gramada. Ea imi povestea de intamplarile vietii ei, eu ii povesteam de viata intamplarilor mele; eu ii povesteam despre muzica, ea imi canta diferite povesti, la vioara. Era noaptea tarziu, cascam separat si in sincron. Trebuie sa dormim, mi-a spus, maine am o repetitie matinala iar seara concursul.

S-a dezbracat in fata mea. A ramas in chilotzi si in sutien. Apoi a scos sutienul inlocuindu-l repede cu un tricou pe care scria : „Woman, I know you understand /The little child inside the man”. Imi plac tricourile pentru barbati, mi-a spus. Eu mi-am scos tricoul si pantalonii. Avea un singur pat. S-a intins razand si a batut cu palma salteaua, hai, vino... aici.

M-am intins langa ea, a stins lumina si s-a intors cu spatele. Am imbratisat-o.

luni, 1 noiembrie 2010

Saizeci si patru

Bai, deci a sunat. Hei, mi-a spus, ce faci? Pai asteptam sa suni. Ah, ti-a spus matusa. Nu, am avut o revelatie, se facea ca venea matusa ta la mine si-mi spunea ca o sa ma suni. Si tu m-ai sunat si mi-ai spus „hei”. A tacut putin descumpanita... esti ironic... se intampla ceva cu tine. Simti tu asta? Da, si nu-mi place. Trebuie sa-ti placa? Da, trebuie. Parca o vedeam cum isi strange pumnii micuti. Ce simti? Esti plictisit, trist, ara chef sau pur si simplu simti nevoia sa iubesti pe cineva si nu-ti prea iese. Bai, deci pana si asta se dadea desteapta. Esti copil, vorbesti prostii cu oamenii mari, i-am spus. Ba nu. Ba da. Ba nu... In fine, de ce ai sunat? Din doua motive. Primul, vreau sa stiu daca ti-e dor de mine. Si al doilea? Al doilea abia dupa ce terminam cu primul. Deci ti-a fost dor de mine?

N-am stiut ce sa raspund. Cine ar fi stiut... Catalina, nu am stiut niciodata sa-mi explic atunci cand : oamenii se intorc din morti, cad omizi din dud si reapare cate o tanti in viata mea. Eu nu sunt o tanti. Ceea ce nu e mai bine. Ai doar doua variante simple, a insistat : da sau nu. Pentru mine nu asa de simplu. De ce? Pentru ca noi doi n-am... stii? Bai si mi-a sarit mustarul. Mi s-a pus pata. Spune-mi te rog, de ce pula mea ai sunat? Ce cacat de gand ti-a trecut prin cap sa pui mana pe telefon si sa formezi? Zi ma, ce ti-a venit? Eram furios. Din nimic. Ce pula mea ai ma brusc cu mine? Bai, ma deranjezi si gata. Da-te-n pula mea. M-am saturat sa fiu luat si lasat si dupa aceea iar luat si iar lasat si pizda ma-mii voastre! Bai, deci exact telefonul tau lipsea, sa-mi bag pula, in rest le aveam pe toate. N-ajungea asta, ma mai si iei cu cacaturi puerile. Nu, nu mi-a fost dor, de ce sa-mi fie dor, pentru cine? Te-am uitat din secunda in care ai tras usa dupa tine. Cum ziceai ca te cheama? Catalina? Ce nume de cacat. N-am auzit ma de tine. Ne-am cunoscut noi doi? Te-am futut? Nic, mi-a spus. Avea o voce calda, de parca nici nu ma auzise. Acum stiu raspunsul. Asa ca o sa-ti spun si al doilea moltiv pentru care te-am sunat. Ma doare-n cur, i-am spus. Ba nu te doare si ai sa ma asculti. Sunt furios, i-am spus. Stiu ca esti furios, dar nu din cauza mea. Esti furios pentru ca lucrurile iti scapa de sub control, pentru ca esti singur sau, mai exact, pentru ca te-au lasat intotdeauna sa faci ce vrei tu. Te-au lasat in pace, singur. Si stiu exact ce-ti trebuie acum, dar sa trecem peste asta. Te-am sunat pentru ca vreau sa vii la mine. La Bucuresti? Da, la Bucuresti.

Stateam cu telefonul la ureche si nu stiam ce sa spun. Furia imi trecuse – daca ma intrebai de ea, o negam. Ce sa fac ma la Bucuresti? Sa ma vezi. Trimite-mi o foto pe mail. Daca se poate goala, cu un deget in gura. Ai dreptate sa fii rautacios, trebuia sa te sun imediat dupa ce am plecat de la matusa-mea... Ai asteptat sa te sun, ai crezut ca te-am uitat... n-am putut, nu stiu... poate ca nu credeam ca intre noi doi se poate intampla ceva. Poate pentru ca esti prea singur. Poate pentru ca esti atat de abrupt. Eu asa te vad, esti ca un munte – plin de trasee turistice dificile, prapastii, cascade si putina lumina vizibila doar daca ai ajuns sus, in varf. M-am tot gandit la tine – tu nu poti fi abordat decat printr-o escalada, iar cine te-a cucerit ori ramane acolo si moare scurt, ori ia drumul inapoi spre baza in cadere libera. Nu trebuia sa suni, Catalina, nu trebuia sa faci nimic. Ai plecat si gata, esti un copil, ai un vis trebuie sa-l urmezi. Visele nu se ating fara iubire, Nic. Bai, deci lasa-ma in pace cu eclerele astea... cand aud fraze siropoase fac indigestie... Te-am sunat, asta nu e siropos... Nu stiu, as veni dar am treaba. Tu n-ai niciodata treaba, Nic. Pai tocmai, asta ma tine foarte mult ocupat, am ras. Maine seara am concert la facultate. Vine unul din Germania sa ne vada. Cu putina sansa, castig o bursa acolo. Am nevoie de tine. Esti sigura? Nic, vreau foarte mult sa vii. Daca nu vii, ratez. Stiu c-o sa ratez. Te-ai tampit? Nu, dar stiu exact ce-mi trebuie. Acum imi trebuie prezenta ta, m-am tot gandit la tine. Imi lipsesti. Am nevoie de o doza de nebunie. Era un tren care pleca seara, sa vad daca mai e. Nu conteaza, te descurci tu. Asta e telefonul tau, da? Da, mi-a raspuns. Te sun in jumatate de ora. Sa vad daca gasesc vreo camera la un hotel undeva. Nu, fara camere de hotel, o sa stai la mine.

De fapt, imediat ce am inchis telefonul, mi-am pus tricoul cu “Paul, I think I told you, I'm a lover not a fighter”, am trantit usa si-am fugit la gara.