Saptezeci si patru

Azi am stat toata ziua la fereastra, am urmarit trecerea orelor, schimbul discret al culorilor, mersul oamenilor, mi-am ascultat bataile inimii, mi-am rupt tricoul cu : „She’s like new girl every day/And all the rest don’t bother me/I’m far too busy lovin’ her” si mi l-am legat la cap cu apa rece, m-m cacat pe mine, m-am pishat pe mine, am ascultat in nestire Goodbye blue sky, n-am raspuns la telefoane, n-am deschis usa, n-am mancat, m-am gandit la mama si mi-a parut rau pentru ca n-am prea avut cu ce s-o fac mandra, m-am gandit la tata si mi-a parut rau ca nu m-am facut niciodata muci si n-am fost la curve impreuna cu el, m-am gandit la doamna Neli si mi-am dat seama ca ea nu exista, m-am gandit la Angel si Angel se gandea la mine, m-am gandit la babele constipate de la Eforie, la Ada, la Monica si m-am gandit la Gratzi. Apoi m-am gandit la Catalina si la salile pline care o vor aplauda frenetic fara sa inteleaga ca rictusul trist din coltul gurii e pentru mine, un caca dintr-o tara cu oameni simpli, perfecti pentru a fi ucisi fara a avea sentimentul ca e pacat.

N-o sa ajung nicaieri pentru ca ma grabesc.