Barul era aproape gol. O pereche la o masa, barmanul si eu. M-am asezat in fata lui. Freca un pahar. Esti nou pe aici. Sunt. As fi vrut sa ma intrebe de unde sunt. Nu m-a intrebat. Mda, trebuie sa te simti singur in aici. Nu e nevoie de un aici ca sa te simti singur. Dezamagit... Uneori, in cazurile fericite. Daca vrei sa-mi povesesti, eu pot sa te ascult. La ora asta nu ma deranjeaza foarte multa lume. Da-mi ceva de baut. Tare? La ora asta ma imbat si cu apa. Inteleg. Mi-a turnat votca. Gheata? Nu. Am dat-o pe gat. Shit! Nu prea sunt bautor de felul meu. Se vede. Ce cauti pe aici? Un raspuns la intrebarea ce caut aici. S-a oprit din frecat. Uite ce e, mori sa vorbesti acum cu cineva, ti-ai vinde trupul pentru asta, eu stiu asta. Nu te lasa rugat.
De fapt, nu stiam de unde sa incep. Nu stiu de unde sa incep. Ce cauti aici? M-am trezit ieri dimineata, m-am uitat pe fereastra, am vazut-o pe una cu care ma culcasem, mi s-a facut greata, apoi am simtit ca ma sufoc. Cred ca voiam sa vorbesc cu cineva, dar n-am avut cu cine. Am sunat cunoscuti. Unul. Doi. Trei. Apoi m-am oprit. Plecasera cu toti, sau disparusera sau poate erau toti acolo ca si pana atunci dar nu-mi puteau vorbi pentru ca, de fapt, nu existam. Pot sa pun mana pe tine? Da. Am pus mana, l-am atins pe umar apoi pe obraz... faptul ca te simt inseamna ca existi, nu-i asa? Da, cred ca da. Dar asta nu inseamna ca eu exist. Ti-am simtit atingerea, inseamna ca existi si tu. Si daca ma minti.
Intrase cineva. S-a apropiat, a cerut o Cola si s-a indepartat. M-am uitat dupa el. Nicio sansa, mi-a spus barmanul – e indragostit. El sigur exista. Mi-a zambit. Te sufocai. Ma sufocam. Am iesit din casa. Am ratacit pe strazi, am intrat la cineva pe care cunosteam. O femeie. Nu avea timp de mine. Ma sufocam. M-am trezit in trenul de Brasov. Aproape tot drumul am calatorit cu capul scos in afara. Puteai sa ramai fara cap. Intrebare – de ce l-am pastrat totusi? Pentru ca esti un ins norocos. Norocos... am ajuns aici. Am urcat pe Tampa. Ma sufocam. Am coborat. M-am dus intr-un club si m-am facut praf. M-au dat afara. Am ajuns pe o straduta. M-au agatat doi, m-au dus intr-un gang si ... puteau sa ma omoare. Dar iata-te aici, mi-a spus barmanul si mi-a mai turnat o votca. Cum spuneai, sunt un ins norocos. Doar m-au violat. Sticla a ramas suspendata deasupra paharului. Il umpluse iar lichidul se revarsa acum pe langa. N-am bani sa-ti platesc toata sticla. S-a oprit brusc. S-a scuzat. Apoi si-a turnat si el unul. L-a dat pe gat odata cu mine. Nu trebuie sa te simti solidar, l-am rugat.
Si ce cauti aici? Nu stiu, probabil nu mi-a ajuns. Prietene, mi-a spus, tu esti alfel. Da, e o poveste mai veche, indiferent de context, eu nu-i apartin. Posibil, dar aici sigur nu. Sa fiu sincer nu stiu ce sa fac. Sunt confuz. Mi-a turnat un pahar. Uite ce e Nic, bea-l si pe asta, e din partea mea. Apoi mergi la gara, urca in tren si intoarce-te acasa. Bai, Helena, de parca lucrurile devenisera foarte clare. De parca avea dreptate. De parca realitatea capatase brusc sens, contururile devenisera clare, iar sunetele aduceau a muzica. De parca eu eram eu. L-am baut, m-am dus la gara si-am urcat in tren. De parca ma astepta. N-am mai scos capul pe fereastra. De parca imi pasa.
Cu 5 kilometri inainte de gara m-am intrebat de unde stia barmanul ca me cheama Nic. In gara am aflat raspunsul, dar pana acasa l-am uitat .
De fapt, nu stiam de unde sa incep. Nu stiu de unde sa incep. Ce cauti aici? M-am trezit ieri dimineata, m-am uitat pe fereastra, am vazut-o pe una cu care ma culcasem, mi s-a facut greata, apoi am simtit ca ma sufoc. Cred ca voiam sa vorbesc cu cineva, dar n-am avut cu cine. Am sunat cunoscuti. Unul. Doi. Trei. Apoi m-am oprit. Plecasera cu toti, sau disparusera sau poate erau toti acolo ca si pana atunci dar nu-mi puteau vorbi pentru ca, de fapt, nu existam. Pot sa pun mana pe tine? Da. Am pus mana, l-am atins pe umar apoi pe obraz... faptul ca te simt inseamna ca existi, nu-i asa? Da, cred ca da. Dar asta nu inseamna ca eu exist. Ti-am simtit atingerea, inseamna ca existi si tu. Si daca ma minti.
Intrase cineva. S-a apropiat, a cerut o Cola si s-a indepartat. M-am uitat dupa el. Nicio sansa, mi-a spus barmanul – e indragostit. El sigur exista. Mi-a zambit. Te sufocai. Ma sufocam. Am iesit din casa. Am ratacit pe strazi, am intrat la cineva pe care cunosteam. O femeie. Nu avea timp de mine. Ma sufocam. M-am trezit in trenul de Brasov. Aproape tot drumul am calatorit cu capul scos in afara. Puteai sa ramai fara cap. Intrebare – de ce l-am pastrat totusi? Pentru ca esti un ins norocos. Norocos... am ajuns aici. Am urcat pe Tampa. Ma sufocam. Am coborat. M-am dus intr-un club si m-am facut praf. M-au dat afara. Am ajuns pe o straduta. M-au agatat doi, m-au dus intr-un gang si ... puteau sa ma omoare. Dar iata-te aici, mi-a spus barmanul si mi-a mai turnat o votca. Cum spuneai, sunt un ins norocos. Doar m-au violat. Sticla a ramas suspendata deasupra paharului. Il umpluse iar lichidul se revarsa acum pe langa. N-am bani sa-ti platesc toata sticla. S-a oprit brusc. S-a scuzat. Apoi si-a turnat si el unul. L-a dat pe gat odata cu mine. Nu trebuie sa te simti solidar, l-am rugat.
Si ce cauti aici? Nu stiu, probabil nu mi-a ajuns. Prietene, mi-a spus, tu esti alfel. Da, e o poveste mai veche, indiferent de context, eu nu-i apartin. Posibil, dar aici sigur nu. Sa fiu sincer nu stiu ce sa fac. Sunt confuz. Mi-a turnat un pahar. Uite ce e Nic, bea-l si pe asta, e din partea mea. Apoi mergi la gara, urca in tren si intoarce-te acasa. Bai, Helena, de parca lucrurile devenisera foarte clare. De parca avea dreptate. De parca realitatea capatase brusc sens, contururile devenisera clare, iar sunetele aduceau a muzica. De parca eu eram eu. L-am baut, m-am dus la gara si-am urcat in tren. De parca ma astepta. N-am mai scos capul pe fereastra. De parca imi pasa.
Cu 5 kilometri inainte de gara m-am intrebat de unde stia barmanul ca me cheama Nic. In gara am aflat raspunsul, dar pana acasa l-am uitat .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu