luni, 19 septembrie 2011

O suta treizeci si doi


Mi-a luat mana si mi-a pus-o pe burta. Nu simt nimic, i-am spus dezamagit. E normal, prostutule, e prea devreme inca. Am tinut-o acolo si mi-am mangaiat copilul pe locul in care peste cateva luni avea sa impinga cu capul. Apoi am coborat mana spre pizda si i-am cuprins-o in palma. Ea s-a strans in mine. Nic, mi-a fost dor de tine. Nu stiam ce sa spun. Dupa ce plecase, imi setasem o Angel undeva acolo, nici prea departe ca s-o uit, nici prea aproape ca sa conteze... era, una din vietile pe care le traisem in trecut. Nu credeam c-o s-o mai revad. Sau, in fine... imi propusesem ca dupa nastere sa merg sa-mi vad copilul, sa semnez niste acte daca era nevoie, sa-mi satisfac o curiozitate, ceva de genul asta. Dar ea a venit si, dintr-o data, s-a schimbat totul. O iubesc. Pula mea, inca nu stiu daca doar pentru ca e aici, sau pentru ca asa a fost dintotdeauna. Am lins-o. Se abandona altfel decat imi aminteam. Se abandona ca o femeie – era sigura pe ea acum, era impacata, era o alta Angel. Apoi am facut dragoste, apoi ne-am sarutat ca niste balosi. Ca intotdeauna, ca si cum lumea incepea cu noi.

Ce mai stii de Monica? Tot acolo, n-am mai vazut-o de cateva saptamani. A fost ceva intre voi, nu? Angel, Monica e un animal rapitor care are nevoie de teritoriu nu de pereche. Ne-am vazut de cateva ori, ne-am tras-o. E o buna prietena dincolo de masca de femeie agresiva. Daca spui tu... nu ii convenea. Da-o in ma-sa, are prieten acum, o sa se marite. Serios? Da, unul Razvan. Spune-mi de tine, ai tai ce spun? S-au impacat cu ideea, ma ajuta, ma ocrotesc, ma enerveaza cu grija lor dar e bine. S-a ridicat din pat si s-a apropiat de computer. Ti-am citit post-urile, toate. In fiecare seara inainte sa ma culc, citesc. Cine e Oana? E... Oana. Dar Miha? E... Miha. Dar Jazzy? N-am raspuns. Te-ai culcat cu ele? Nu. Dar o sa te culci? Nu. Eram doar curioasa. Erai doar geloasa.

Nu ai sentimentul ca nu avem ce sa ne spunem?

M-a privit. Ba da. Dar n-am venit cu nicio speranta. Intr-un fel stiam ca va fi asa. Stiu ca personajele se consuma sau, in cel mai bun caz, raman placute dar nu mai surprind. Atunci de ce ai venit? Mi-era dor de tine. Mi-era dor sa ma atingi. Nu e numai asta... M-ai prins... am vrut sa vad daca ma mai doare. M-am vindecat Nic. Te iubesc fara sa mai am un stress cu povestea asta. Esti al meu, intr-un fel. Esti al meu si gata. Se dadea in leagan in timp ce-mi vorbea. Avea pe ea doar un tricou. Pe care scria : „If it's not for real/I'll just enjoy the show” Am oprit leaganul, am dat-o jos si ne-am iubit din nou. Daca asta inseamna relatie sexuala intre soti, da, voiam o sotie. Una una care sa vina de la serviciu, sa culce copiii, sa vina in pat si sa ma futa cuminte cu TV-ul deschis pe Realitatea. Bai, simteam pentru prima oara sexul un popas si nu o goana.

Vrei sa fii sotia mea? S-a gandit. Mi-a zambit. Nu, vreau sa fiu a ta, atat.

duminică, 18 septembrie 2011

O suta treizeci si unu


Dupa ce s-a carat Frusinica, m-am intins in pat si m-am odihnit. Mi-am tras patura pana la gat si m-am uitat in sus. Tineam genunchii lipiti, ochii inchisi, pumnii sub barbie si mi-am amintit... bai, mi-am amintit noptile copilariei la tara, la mama si la tata cand stateam in camera mea, la fel ca acum si mi-era frica de umbrele noptii. Peste drum era cimitirul, plin de umbre sinistre, de morti mergatori si alte prezente a caror imagine nu reuseam s-o definesc – habar nu aveam de ce mi-e frica, dar mi-era frica. Pana a murit tata, zi in care cimitirul a devenit un soi de berarie nocturna unde ajungeam din cand in cand, doar ca sa nu beau singur. O sa-ti povestesc intr-o zi, Miha. Sau Jazzy, sau cine pula mea o avea curiozitatea asta. Apoi inchideam ochii si adormeam. Apoi era foarte dimineata si ma trezeam. Lumina din fereastra, crengile ciresului din fata si-n care ma cataram vara dupa fructe, cosulde fum de pe acoperisul casei vecinilor... bai, de fapt unde s-a rupt totul? Care a fost locul si care ziua in care am facut pasul? Care a fost momentul cand am parasit o haina ca sa pasesc in alta? De ce atunci eram altfel decat sunt acum? De ce frumos atunci si opac acum? De ce atunci prima si asta a doua? De ce naiv atunci si cinic acum? De ce Alba ca Zapada atunci si o threesome-ista azi? De ce atunci curios si acum sfredelitor? De ce durerile de afara s-au refugiat toate inauntru?

Apoi a sunat telefonul. Era undeva sub pat. L-am luat. Era Angel. Angel. Angel? Da, Nic, eu sunt. Taceam, nu stiam ce sa-i spun. N-o uitasem niciodata, nici pe ea nici chilotzeii ei galbeni din prima seara. Nici intalnirile de dupa, nici zambetul ei trist, nici inabilitatea ei de a se defini, nici aerul fragil atunci cand ma infrunta. Insa ii pastram amintirea precum pastrezi un tic vechi, sau unghia lunga de la degetul mic, sau poza de premiant din clasa a I-a – niciodata la vedere, undeva ascunse, pentru o data viitoare... Nu stiu ce sa spun. Spune ce faceai. Ce faceam acum? Da, ce faceai acum. Era bine dispusa, sau se straduia sa para, nu stiu. Stateam in pat. Hai mai Nic, e asa frumos afara si tu stai in pat? Da, de fapt ma gandeam. La ce? Nimic concret, la evolutie cred. Candva aveai obiceiul sa stai la fereastra. Nu l-am pierdut... apoi am tacut brusc. Am sarit si m-am lipit de geam precum o ventuza.

In fata blocului era ea, Angel. O geanta de umar, o rochie simpla cu fluturi, o esarfa mov la gat, pantofi negrii, un batic shic si un zambet. Un inger.

Am umplut o galeata de post-uri, am descris un hardau de situatii, dar ce am simtit cand am vazut-o nu pot. Sa-mi bag pula. Am plans, am ras, am urlat, ca o pizda la concertele Elvis, am facut o pareza, i-am facut cu mana. Toate in acelasi timp. I-am deschis usa. A intrat. Angel... Hei Nic. Angel... Iarta-ma daca am picat intr-un moment prost, plec si vin altadata. Angel... S-a apropiat si m-a strans in brate. De fapt nu pe mine, ci doar capul... mi-a luat capul, mi l-a strans la piept si si-a plimbat mainile prin par. Mirosea frumos si avea sutien soft. La gat purta o cruciulita din argint. Ar trebui sa ma urasti. Am spus-o tare. M-am simtit dintr-o data mic, insignifiant, demn de dispret. Nu, Nic cum sa urasti un om pe care il iubesti? M-am indepartat si am privit-o. Sunt trei luni? Da. Avea burtica, sanii i sa intarisera, se implinise. Angel era femeie. Nu stiu ce sa fac, nu stiu ce sa spun... iarta-ma Angel. Hei, Nic, nu fi prostut. E bine asa, e bine pentru amandoi. Cum te descurci? Am un job la Primarie, e bine. Esti cu cineva? Adica... Nu stiu, da si nu. Exista un baiat, dar vorbim, nu e inca nimic serios, e speriat ca s-ar putea sa aiba un copil inainte sa ma atinga. A ras. Daca iti va face vreun rau, vin pana acolo, pun mana pe el, si... Nic, Nic, termina. Nu-mi face nimeni rau iar tu nu o sa vii niciodata acolo. Tu esti aici, si trebuie sa ramai aici.

Pot sa ma descalt, ma strang pantofii. Sigur, esti acasa aici. Mi-era teama sa nu cumva sa te gasesc ocupat. Nu exista nimeni care sa ma tina atat de ocupat incat sa nu pot s-o dau afara cand am chef. Nu s-a schimbat nimic, nu? Cu mine? Nu, nu s-a schimbat nimic. Sunt acelasi. S-a intins in pat. Vino langa mine si strange-ma in brate, Nic. N-am batut drumul pana aici ca sa schimbam banalitati de vechi buni prieteni.

M-am intins langa ea. Mi-am tras patura pana sub barbie, mi-am lipit genunchii, m-am uitat in sus si mi-am amintit.

sâmbătă, 17 septembrie 2011

O suta treizeci


Bai, deci scriam la blog. A batut la usa, am deschis. Ma uit la ceas. E devreme, ii zic. Am scapat mai repede azi, iar prietenu’ e la scoala. Era putin agitata. Ce pula mea ai? Nimic. Hai zi, ca nu pot sa fut o femeie nedecisa. Mai... sa nu mai faci la fundultez. De ce ma, ca ti-a placut? Tacea imbufnata. Bine, bine te iert. S-a destins un pic. Pune si tu o muzica. Ai vreo preferinta? Mai, eu nu ascult manele sa stii. Oho, avem o elitista. Ia zi, ce ascultam? Ai Bambi – „Plangeam cand imi spuneai”? Auzi, Miha, ai vazut vreodata oala Kukta? Mereu te intrebi cum rezista sub presiune, mereu stai cu inima la gura sa nu-ti sara capacul in muian. Asa am devenit brusc cand a rostit Frusinica numele „Bambi”. Sunt o oala Kukta buna, pentru ca i-am raspuns calm. N-am pui, dar cred ca gasim ceva asemanator. M-am dus la computer si am deschis folderul pe care l-am numit Pandora. Aici am supararile, muzici pentru ocazii speciale : cand ma paraseste cate o proasta (orice femeie care ma paraseste e proasta; aprioric), cand moare cate un cunoscut, cand ma enervez la culme sau cand doare. Tu fa-te lejera Frusi, scoate pizda la lumina, eventual fa-ti un dush ca sa avem si ceva aer. Cum adica mai? Adica fa-ti un dush ca vii de pe drum. A, zi asa mai. N-ai un tricou? Gasesti unul in baie, e pentru tine.

Am pregatit un pat de flori. Un ghiveci la cap si unul la picioare. Ficusi de la doamna Neli. Slabi, strambi.

A iesit, a facut dush, s-a intors. Avea pe ea tricoul cu ” But you're a strange animal/I've got to follow”. Mai, dar cate shampoane ai tu acolo, parca ai fi o femeie. Da, am pentru fiecare zi a saptamanii, desi ma spal doar joia si duminica. Asa mai...? Am deschis Winanmp si am click-uit play. ARK – Silence Is The Rain. Pe repeate. Hai. S-a intins si si-a desfacut picioarele. M-am asezat langa ea. Frunzele ficusului ii atingeau fruntea. Le tot dadea la o parte. Abia cand mi-am bagat pula in ea, le-a ignorat. Dar pana atunci i-am privit pizda. Usor neingrijita. Adica pubis paros, labii negre si cracanate, clit fara personalitate. Bai, deci era o pizda. M-am ridicat. Ce faci mai? Vin imediat. M-am intors cu o foarfeca. Iti tund putin flocii, parca ai la pizda barba lui Marx. Cu stanga apucam mici smocuri, cu dreapta tundeam. In fata unei pizde devii creativ. Tineam coatele ridicate, afectat si ma credeam Modigliani. Tundeam de ici, tundeam de colo, Jorn Lande imi baga curent electric pe sira spinarii, Frusinica statea cuminte, asteptand o emotie. Ma uitam la ea - o femeie tanara, cu o existenta intre puncte fixe, cautand de fapt, macar din cand in cand, o emotie.

La final m-am ridicat si m-am uitat cu ochi critic. A ridicat capul si s-a uitat si ea. Mai, dar ce-ai tuns acolo? Iti place? I-am adus o oglinda. S-a uitat mai atenta. Zici ca e o cruce. E un fluture, dar important e ca ai avut o idee. Imi place, mai. Si ce-ti mai place? Atunci a luat dintr-o data un alt aer, de parca nu mai era ea, de parca cineva din adanc o inlocuise, era superioara, era plina, iti lua respiratia. Imi place de tine. A spus-o ca pe o exhalatie, ultima. Apoi a redevenit ea. Dar mie mi-a ajuns. M-am aplecat si i-am lins fluturele. Se cabra si striga, „imi place, mai!”. Si am facut si altele. Lucruri pe care le faci si tu Miha si pe care le-ai face, sau pe care nu le-ai face, lucruri pe care arta ti le inghesuie imprejur si le aprinde, pentru ca tu trebuie sa arzi si stii asta.

Am ejaculat pe burta. Gata mai? Gata. Credeam ca nu te mai termini, eu am avut doua. Si? Ma ustura pizda. Sa-ti aduc niste crema de galbenele? Nu, sa ma mai futi din cand in cand, pentru ca nimeni nu ma face sa ma simt asa. S-a ridicat si s-a imbracat. Ia tricoul cu tine, e al tau. Multumesc mai. Ne mai vedem, da? A iesit.

Pula mea...

vineri, 16 septembrie 2011

O suta douazeci si noua


Prin fata ferestrei trece Frusinica iar eu fortez o coincidenta scarpindu-mi scrotul. Ce faci Frusinica, unde fugi asa? Hei, mai, dar tu ce faci pe fereastra, vezi sa nu cazi. Vino putin vreau sa-ti spun ceva. Dar ma grabesc mai, daca vrei vin cand ma intorc. Nu, vino putin, acum. S-a apropiat. Era imbracata cu o pereche de egari peste care cadea discret o fusta. Adica foarte discret. Tricou stramt galben. Bai, deci esti sexi, ti-as da o muie pe intuneric de n-am aer. A ras. Mai, dar ce tare esti tu. Auzi? Vino mai aproape. Daca ridica mana ma putea apuca de pula. Ridica putin mana si apuca-ma de pula. Esti nebun mai? Se uita lumea la noi. Hai ma Frusi, asa scurt, mi-e dor de o manutza de femeie. Hai ca intru in casa si... nu, nu. Nu vreau sa te fut, vreau doar sa ma apuci de pula. Dracu’ m-a pus sa ma opresc mai. Hai, te rog, iti dau un suc. Ei si tu... Deseara te fut pe un pat de flori. Ce flori? Nu stiu, carnivore probabil. Sau “pizda tigancii”, vedem noi A ridicat mana, m-a apucat de pula si a respirat repede de cateva ori. Auzi Frusi? Ala care te tine de mana aproape in fiecare dimineata nu te fute? S-a rezemat de zid. Talpile mele atarnau deasupra capului ei. E copil, o facem doar normal. Dar il iubesti? Mai si tu... il iubesc, altul de unde? Nu stiu, mai sunt. Face scoala militara, o sa aiba salariu bun. Treci deseara pe aici? Trec, trec mai, ca... Ca? Ca vreau.

M-am uitat cum se indeparteaza. Femeile pot fi triste si cand nu vor. Pula mea... Pe strada unele ma observau si se uitau la mine, altele nu. Daca erau eleve aratau cu degetul. De obicei cel mijlociu, din comoditate. Daca erau ceva mai mari, se uitau doar vag. Cele mature zambeau. Iar babele ma ignorau fiind chioare. Era soare frate azi dimineata, eram vesel, toti erau veseli, seara pica ceva de futut, uneori zilele curg cum trebuie’n pula mea, asa puse cu mana. Mi-am scos pula afara printr-un crac. O frecam ingandurat, de fapt nu eram ingandurat ci doar comod absent. Nea Vasea iesea din bloc. Avea un tricou pe care scria : “if you love somebody/let them free”. Era patat cu ceva. Imi placea sa cred ca e ciocolata, nu-mi placea sa cred ca e cacat. Adevarul e, ca intotdeauna, undeva la mijloc. Se grabea undeva. Cand se grabeste nea Vasea, sta in fata blocului si loveste tare cu talpile de pamant. Nu reuseste intotdeauna sa se miste. De fapt nu reuseste niciodata. Dar lumea e nebuna si e statica, el e normal si se misca. Cam asa stau lucrurile.

Apoi a iesit si doamna Mogos cu Jimmy. Vasea, i-a strigat doamna Mogos, o sa depasesti recordul. Doamna Mogos facand glume... bai, deci lumea e nebuna. Mogosito, nu are rost sa pierdem energia solara pe hamburgari, ai grija la Basescu, canta manele dar nu da bani, e suspect. Of, a mai spus doamna Mogos. Ham, a spus Jimmy. “ Ce faci prostule?” m-a intrebat smecher. Ma joc cu pula, lucru care nu ti-e accesibil right now potaie. “ Flateaza-te in continuare, eu merg in parc sa ma imperechez cu una, s-au vorbit babele. Asa ca fut azi, frate.” Fut si eu, mai pe seara. “Tu futi ca sa uiti.” Dar tu? A latrat dar n-am mai inteles ce spune. A disparut dupa un colt. Nea Vasea asudase. Ritmul de deplasare statica devenise aproape insesizabil. Nea Vasea, opreste bre putin la benzinarie; pana faci plinul, bei o Coke, mananci un hamburger si iti mai tragi sufletul. Nicusor, nu sunt prost tata. Daca trag pe dreapta, vine tsunami, n-ai vazut? Pai stiu sa inot bre, ce daca vine. Da, dar el vine pe uscat si n-ai ce sa mai faci. Aici avea dreptate.

Am intrat si am inchis geamul. Si m-am gandit din nou la Mioara. Poate maine...

joi, 15 septembrie 2011

O suta douazeci si opt


Azi e foarte cald. Am deschis fereastra si stau in chilotzi si tricou. Calare pe pervaz. Pe tricou scrie doar atat : “I’m not here”. Trec numai nashpete, pula mea. In dreapta mea, dupa usa de la intrarea in bloc sta nea Vasea. E singur. Il vad ca sta si el rezemat cu coatele de fereastra si fumeaza. Se uita in larg. E detasat, i-a murit nevasta si copilul intr-un incendiu. Din momentul ala toata lumea a innebunit mai putin el, care a ramas normal. Salut nea Vasea. Sase sase poarta-n casa si te bag in pizda ma-tii daca mai parchezi masina la mine in gradinita. Azi e pe bune. Nea Vasea, ia zi ai da o muie? Bai, fii atent, eu plec pana la Focsani, ai grija de livada, da? Nu mai fura nimeni pana joi, da’ de vineri da iar drumu’ la sectie. Iar bre? Da, am vorbit eu cu sectoristu’, incarca bine shareta si tine farurile stinse. Cand auzi ca Lache taie gaina, ai plecat, ai inteles? Cu nea Vasea totul e clar. A stins tigara si-a intrat.

Deasupra mea sta doamna Neli. Nu e acasa azi, s-a dus la sor-sa. Inainte sa iasa din bloc a intrat la mine. Vecine, o sa lipsesc o saptamana, uite ti-am adus sarmale, doua batoane de salam de vara si niste oua, astea rezista mai mult. Mi le-a pus in frigider si inainte sa iasa s-a oprit in dreptul meu. Vecine, ma grabesc de nu-mi mai gasesc capul. L-a gasit pe-al meu. L-a supt ca de obicei. Pa vecine pa, mi-a strigat cu gura plina de sloboz. Cativa stropi mi s-au fixat pe tricou. Sperma e gretoasa. Intreb : daca unei femei ii place s-o inghita, e si ea la fel de gretoasa?

Daca as putea iubi fara sa fut...

Daca as putea fute fara sa iubesc...

Daca as putea, as face-o, pula mea, e logic...

Am chilotzi albi. Sau aproape albi, mai ales dupa ce ma pish. Nu reusesc niciodata sa scutur ultima picatura afara. De cativa ani nici nu mai incerc. Imi spun ca albul imaculat e de fapt albul nevinovat, iar albul fara vina nu e credibil. Cum sa crezi intr-un barbat care poarta chiloztii nepatati? Cum sa crezi intr-un barbat ireprosabil? E foarte bine sa-i ai patati cu galben. Daca sunt patati cu rosu, nu e rusinos, poate doar un pic alarmant pentru ca hematuriile indica faptul ca ai cancer. Iar daca ai cancer ai belit pula, poti sa te pish si in portretul doamnei ma-ta ca nu mai impresionezi pe nimeni. Eventual incurci.

Bai si mi s-a facut dor de Mioara. Sigur e suparata, pentru ca din momentul in care a iesit pe usa aia n-a mai dat niciun semn. Stiu ca se gandeste la mine, stiu ca e frustrata, stiu ca daca as cauta-o, m-ar injura, m-ar lovi, apoi m-ar tranti la pamant, mi-ar pune pizda pe bot si s-ar termina acolo

Dupa care mi-ar spune : esti nebun.

miercuri, 14 septembrie 2011

O suta douazeci si sapte


Daca vrei ceva narcotic, asculta Fang Island. Daca nu, du-te-n pizda ma-tii

Intalnirea cu Moc. m-a cam rascolit. Nu mult, cat sa ma agat cu unghiile de pulpana fustei ei lungi si sa o rog in sange sa ma ia cu ea. Bai, de parca nu pleca, de parca imi rapea copiii. Fie-ti mila imi venea sa-i strig. Nu-i era. Ma uitam dupa Hyundai-ul cu numar de Bucale cum se indeparteaza. Baga-mi-as pula in ma-ta. Am simtit o laba peste umar. M-am intors – era tanti Clementina. Cine era frumusica? Poveste veche tanti. Ascult. M-a ascultat. Sunt doua tipuri de barbati fara noroc, mi-a spus : aia care sunt tot timpul parasiti si aia care parasesc. Iar combinatia dintre astia doi cum se numeste? Barbatul prost.

Mi-am luat Cola si am plecat. Traversand strada si urcand scarile mi-a venit un gand. Genul de gand care sta la panda si cand prinde un moment de acalmie te calca. Gandul discret, singur, care nu sta la masa cu alte ganduri si care nu seamana cu niciun altul. Gandul discriminat de obicei, ala care nu cerseste dar sta la ciupeala, ala care se strecoara noaptea lipit de zidurile mintii lasand in urma o umbra lunga si monstruoasa, ala care nu doarme niciodata nu pentru ca e insomniac ci pentru ca e haituit, gandul prost hranit, prost imbracat, ocolit si dispretuit, gandul care te lasa fara cuvinte cand vrei sa-l povestesti... bai, deci ma gandeam – ce-ar fi daca as pleca de aici. Pentru totdeauna. Unde? Cum? De ce? Nu mi-a mai spus, pentru ca dupa ce a ajuns la mine in creieri si-a infipt veninul si-a murit.

Am intrat oarecum revelat. Aveam o lumina deosebita in ochi pentru ca monitorul s-a aprins singur, leaganul a inceput sa se balangane, mancarea adusa dimineata de doamna Neli sa se imputa (i-am dat o muie, dar n-am apucat sa termin pentru ca si-a amintit ca a uitat cafeaua pe foc... m-am terminat singur). Tricourile au iesit din dulap si au inceput sa se zbenguie prin casa, sa se joace de-a ninsoarea, de-a ratele si vanatorul, de-a mama si de-a tata si, la final, de-a asezatul cuminti in valizele de calatorie, de unica folosinta, doar de dus. Not yet, le-am spus si s-au inghesuit inapoi pe rafturi.

Gandul asta e exact ca tine, baby, mi-a dat atata speranta ca nu stiu daca am sa pot s-o duc. Realy!

marți, 13 septembrie 2011

O suta douazeci si sase


Bai, deci aseara iesisem dupa Cola. Cu carutul de butelii. Am constatat ca daca iau 3-4 baxuri economisesc doua sticle de 2 litri. Si ca le beau mai repede, dar concluziile care nu convin se omit.I-am platit doamnei Clementina, i-am facut cinste cu un coniac si am iesit. Ma uitam in jos, pentru ca in ultima vreme mi-e greata sa ma uit in fata sau in sus – vad oameni si ma cam deprima. Si vad ca rotile se opresc intr-un om. Bulane de femeie. Ups, asteptam cuminte un mic vaj isterical. Am auzit insa un timid, "Nic?". Pula mea, vocea aia... ma gandeam, sa ridic ochii sa nu-i ridic... gura mi-a luat-o pe dinainte, "Mocutz?" Da, era ea, Ruxx, Mocutz... Cola prinsese a fierbe in baxuri si in scurt timp un jet de spuma maronie sub care eu si ea... Bai, jur, am lacrimat. Eu am lacrimat.

Da, am parasit-o. Pur si simplu. Nu i-am mai raspuns la telefoane, nu i-am mai raspuns la e-mail-uri, nu i-am mai deschis usa, m-am carat ca un magar. Era al treilea an cand imi tot spuneam ca ar trebui s-o caut si sa-mi cer iertare. Locuia in Bucuresti, era maritata, avea un baietel, era probabil fericita, pentru ca la ea a fi fericit era o chestiune simpla. Radea mult, ma iubea mult, mi se oferea mult si nu cerea mai nimic, ma cerea pe mine.
Ne-am asezat pe o banca, in fata magazinului doamnei Clementina. Exact ca atunci cand ne-am vazut prima oara in parcul din fata Casei Poporului, vara, cand o luasem de dupa umeri si-i admiram cu coada ochiului sanii de copila. Cand fierbeam s-o fut, iar ea era in limba dupa mine. Cand am impartit pizza la cutie cu doi caini vagabonzi, probabil tot pereche. Slabise un pic, avea aceeasi fatza dulce care ma facuse s-o poreclesc Mocutza, dar privirea... candva o constelatie de beculetze ii straluceau in ochi, acum insa doar cateva lumini de avarie, fotoni dezlanatzi care nu se roteau ci nigeau spre ridurile din coltzurile gurii.

Cum iti mai merge, am intrebat-o? A ras. Nic, sunt aceeasi. Gura a spus da, dar ochii i-au spus nu. N-am sa inteleg niciodata de ce ai disparut pur si simplu. Erati logoditi, Moc., intre noi nu putea fi altceva mai mult; traversam o depresie; cautam un job; nu stiu... n-am sa te iert niciodata pentru asta, Nic. Ce cauti aici, in oras? O delegatie... bai, da-mi o palma, nu-mi vine sa cred, tu aici cu mine... Nic, Nic.... Aveai de gand sa ma cauti? Ah, nu . Dar te-ai gandit la mine. Ma gandesc zilnic la tine, mi-a spus si s-au uitat aiurea.. Tu ce mai faci? Cumpar Cola. Nu acum, draga, in general. Da, in general asta fac, cumpar Cola. Apoi o tarasc in barlogul meu unde sug din ea precum un paianjen dintr-o musca. Arati cam neingrijit. Sunt neingrijit. Dar nevasta-ta ce pazeste? Nu am sotie, sunt singur. Era surprinsa. Eram sigura ca ti-ai gasit una de pe aici. Mi-am tot gasit, dar n-a ramas niciuna. De ce? Am ras – iti trebuie o motivatie serioasa sa stai cu unul ca mine mai mult de o saptamana. Noi am fost doi ani, Nic. Da... Si puteam fi impreuna o viata... Da...
N-am intalnit niciuna mai buna decat tine la pat. Nu fii porc. Nu, sunt bou. Ma privea in ochi. Ea stia sa priveasca doar in ochi. Ma cerceta. Si zambea. Stii care e cea mai placuta amintire cu tine? Pai, toate... a ras, bai uitasem mistourile tale. Le mai am, dar sunt fumate... spune. Cand am facut prima oara...stii... anal. Da? Da. Imi aminteam. O penetrasem greu, era stramta si in plus neincrezatoare. Cedase pentru ca o rugasem in genunchi. Dupa 10 minute mi-a strigat, „daca te prind ca iesi de acolo te omor!". N-am mai facut cu nimeni de atunci. Nici cu el? Nu, el e un tip cuminte si-atat. Dar tu? Eu? Ce amintire ai? Am rememorat... am doua. Atunci cand ne-am vazut prima oara. Dupa ce am terminat, te-ai ridicat, ai scos din geanta un OB, te-ai lasat pe vine si ti l-ai infipt in vagin. In fata mea. Eram siderat. Radea. De ce? Nu stiu, am crezut intotdeauna ca femeile pastreaza pentru ele misterul intretinerii menstruale. Tu l-ai impartasit cu mine. Si a doua? Cand ti-am terminat prima oara in gura. Nu-mi mai amintesc. Imi amintesc eu... erai surprinsa. Statea deasupra mea cu gura intredeschisa – era plina cu sperma si nu stiai ce sa faci. Te uitai la mine si asteptai sa spun ceva. Doamne, ce frumoasa erai in momentul ala Moc. Si ce-am facut, am scuipat-o? Nu, te-am apucat de ceafa, te-am apropiat de mine si te-am sarutat. Am impartit impreuna gustul.

Tacere...

S-a uitat la ceas. Trebuie sa apara, suntem impreuna. S-a ridicat. M-am ridicat si eu. Stateam unul in fata celuilalt. Am intins mana si i-am atins parul. A intins mana si mi-a atins pieptul. Cu un deget. Apoi a ridicat-o pana la nivelul buzelor. I l-am apucat cu buzele. A inchis ochii. Apoi i-a deschis. Te iubesc, Nic.

Apoi s-a auzit un claxon. De fapt il mai aud inca.

luni, 12 septembrie 2011

O suta douazeci si cinci


Stau si reflectez. Fatza mea arata furie, dar e doar expresia tampa a unui ins care nu pricepe. Frazele scrise par agresive, dar sunt doar masti din cioburi de oglinda. Si nu-mi apartin, sunt ale tale, pentru ca tu le provoci. Cand dansezi cu mine, te privesti in ochi si-ti placi. Cand te strang de cur iti admiri inevitabil surpriza studiata de pe bot, ba chiar o poti ajusta putin ca sa fii cat mai convingatoare in rolul de iubita cazuta in limba de admiratie. Cand ma minti, iti poti vedea zambetul de satisfactie. Iar cand iti arunc in nari damful de ceapa pe care intotdeauna o consum in exces atunci cand devin, e doar ca sa-ti verifici grimasele, baby si ca sa revii la o perspectiva ceva mai credibila asupra lucrurilor care ne fac imperfecti pe amandoi, deci abandonabili. Un singur lucru nu este indicat cu masca asta – sa nu te admiri prea mult intr-o alta oglinda.

Uite, e prima oara dupa 1 an cand imi amintesc de tine. Asa, dintr-o data, dupa ce i-am dat o muie unei vagaboante pe 50 de Euro si am trimis-o acasa, fara jumatate din suma pentru ca nu stia sa administreze cum trebuie un postludiul si pentru ca m-a lasat deprimat. Asa cum m-ai lasat tu in ziua aia. Bai, deci mi-e atat clar, de limpede de parca abia urmeaza sa se intample. Parca nu mi-as aminti ci as anticipa. Cum stateai in pat cu mine, imbracata office si te chinuiai sa plangi. “Nu-mi bat joc de tine, baby, pur si simplu nu pot s-o fac.” Cum erai imbracata impecabil si cum erai atenta sa ramai asa. Cum ti se vedea sutienul alb, de firma, si cum te prindea camasa aia alba si fusta gri stransa pe coapse. Voiam sa te mangai pe par, iar tu te fereai pe motiv ca-ti stric fixativul. Voiam sa te privesc in ochi iar tu te uitai in jos. Voiam sa te ling in pizda iar tu te ridicai, iti trageai trenciul si te carai. Bai, ce simplu a fost totul. Pana si a urina presupune un dram de efort. Plecarea ta a fost ca o exhalatie. Nu eram furios, nu eram frustrat ca nu ti-am tras-o (oricum futeam in stanga si-n dreapta cat timp am fost impreuna; de cate ori ramaneam singur in urma intalnirilor noastre cuminti in care ne tineam de mana si amanam “momentul” pentru data viitoare , mergeam la femeile care ma iubeau si care imparteau cu mine bunurile de pe trup; da, ma gandeam ca as fi vrut sa-mi sugi tu pula atunci cand o indopam pe cealalta si-i smulgeam ropote de aplauze in urma prestatiilor mele erotice... ar trebui sa-ti multumesc, niciodata n-am satisfacut atat de bine partenerele decat atunci cand te iubeam pe tine... nu-mi lipsesti tu, baby, ci foamea cu care intram intr-o pizda gandidu-ma ca putea fi a ta... si nu era), eram doar dezamagit. Atat de dezamagit incat te-am uitat instant. Si de cate ori faceam cate un review al ultimelor opt luni din viata, imi tot apareau pete albe si nu stiam cum sa le umplu decat cu explicatia simpla ca in intervalul ala am avut o inclinatie inexplicabila catre somn si visare.

N-am pastrat in computer nicio fotografie si am sters toate dialogurile noastre virtuale de pe e-mail, pe care le pastram intr-un “Microsoft word document” – te iubeam atat de mult incat am fost incapabil sa-i gasesc un nume, un titlu. Firul negru de par pe care l-am gasit pe o maneca atunci, demult, l-am strecurat intr-un joint si l-am fumat. Pastrez doar cartela camerei de hotel in care ne-am vazut ultima oara, intalnire in care ti-ai bagat picioarele si cand te-ai cacat ca ultima boarfa pe tot ce mi-ai spus ca am insemnat pentru tine. In in portmoneul ascuns intre tricoul pe care scrie : „I couldn't love you, any better/I love you just the way you are” si tricoul pe care scrie : „Ce s-ar fi intamplat totusi daca Kirkegaard ar fi fost inteles?” O s-o pastrez pana la moarte, ea o sa fie cheia de acces spre lumea de dincolo unde sper sa te intalnesc si, cu toata imaterialitatea mea, sa-ti fut un sut in cur, grotesc si avantat, apoi sa te injur si, la final, sa te violez. Asa, de fata cu toti sfintii, ingerii, dracii sau cine s-o gasi pe acolo – oricum nu-ti va sari nimeni in ajutor pentru ca, baby, destinul curge si dupa moarte – iar destinul tau e sa dai din nou peste mine, iar eu sa stabilesc atunci regulile. Lumea lui Dumnezeu se va imparti abia atunci in trei : in Raiul celor buni, in Iadul celor rai si in lumea lui Nic, acolo unde vei ateriza doar tu. Habar nu ai ce te asteapta.

Sa fiu sincer nici eu.

duminică, 11 septembrie 2011

O suta douazeci si patru


Blogulet e o casa a metaforelor, in care Jasmine impodobeste. Peretii sunt plini de forme candide, monocolore, printre care ea pluteste inventandu-se. Culege guri de aer si expira in chicote scurte, inegale : cuburi rotunde, paralele imbratisate, priviri tinandu-se de mana, falsete perfecte, gandurile lor, pareri de rau vesele, un el... Poate ca ii trebuie culori, mai multe culori. Sau poate trecerile dintre ele. Poate ca are nevoie de ritmul peste care sa-si aseze mai bine melodia si armoniile. Poate ca este prea tanara ca sa isi spuna povestea, poate ca a trait prea putin ca sa apuce sa-i mai si pese, poate ca simturile ei sunt inca prea ascutite ca sa permita escalade, cuceriri, drapele infipte si la final, calda banalizare a unor traseelor catre miezul ei. L-am citit de mai multe ori fara sa inteleg altceva decat confuzie, teama, fuga in cerc a unei femei in devenire, dezbracata de propriul ego. Mi-e draga. Ea nu scrie pentru blog, ci pentru Jasmine dintre perdele, pentru transparentza din geam, pentru mine... ea cand se supara, binedispune.

Iar randurile ei nu descriu ci tradeaza.

Cea care descopera de-a valma frica de moarte si orgasmul, spatiul si limita, curiozitatea si consecintele curiozitatii, sinceritatea si, inainte de toate, faptul simplu ca este pentru a se imparti, ea e acum inaintea mea si habar nu am ce trebuie sa fac. Nu poti sa iubesti tentatia de a deveni femeie, imi spun.

eu nu...

Urma sa o caut, sa iesim, sa-mi povesteasca despre examen... i-am scris un comment : “nu pot”; mi-a raspuns pe blog, tot cu un comment : ‘Nici eu”... Blog a adaugat de la el “imi pare rau.” Blogulet a raspuns “si mie...”

Un blog ridicand din umeri e doar simpatic.

sâmbătă, 10 septembrie 2011

O suta douazeci si trei


Bai, deci esti un blog prost. “de ce ?”. Asa te alint eu. “ce-am mai ras, auzi, vrei sa fim un pic perversi?” Blog sa faca laba n-am auzit pana acum. “lasa mistourile fraiere, nu ma desconsidera.” Te pomenesti ca ai sentimente... “nu, eu n-am, dar tu ai... si daca te mai dai rotund, ti le fac pizza.” Asta imi mai lipsea sa ma cert cu un blog. “cu B mare, ti-am mai spus.” Bine ma. Hai, baga, sa fim perversi... uimeste-ma. “ ok, te intereseaza sa vezi ce vorbeste Jasmine cu blogulet?” Nu stiu ce sa zic... “bai, e interesant, ca sa zic asa, fata are bun simt si unele opinii care te-ar privi daca le-ai pricepe.” Ma enervezi... spune’n pula mea, stii ca ma intereseaza... “bai, dar mucles ca ai belit pula daca afla blogulet ca ti-am spus; asta asa ca sunt barbat si trebuie sa fiu jigodie, altfel n-ai sti nimic, intelegi? “ Bine ma, ce esti prost asa... cine a mai vazut blog scrupulos? “tu, acuma...in fine, fii atent la dialoguri...”

Buna blogulet, am venit - Imi tremură mana, iar buzele, spasmodice, cer ajutorul apei, uscandu-se tot mai rau precum un trandafir ce se apropie de un potential sfarsit “ Ups, ai venit cu capsa pusa, fata... Jami, spune repede fata, cum e tipul? e ok? l-am ochit bine? iti place? seamana cu maimutza aia? hihih. bai, mor dupa Blog al lui; daca e macar jumate din ce scrie si te-ai scos...” M-am saturat sa sap in tarmuri cu unghiile-mi rupte de anvergura vremii. “asa ciudat e fata, tipul?...” Prin urmare, prind clantza cu mana dreapta si o strang ca pe o dorinta implinita care nu ai vrea niciodata sa te paraseasca. “nasol, e ceva ce-mi scapa, nu stiu... pare prea sigur pe el, sau asa da impresia; te-a cam incurcat. M-am pierdut de tot aici, pe pamant. “vad... fata, esti varza, sper ca nu l-ai luat cu din astea... aici merge, dar cu barbatii ai grija...” Ma simteam ca un cadavru, picioarele ma lasau, mirosul de formol ma impanzea, iar mainile imi dansau pe langa corp ca miscate in silcul unor maini iscusite, maini diabolice. ”E clar, te-a luat flama... de fapt, ce ma mir… ia spune, ce-ati vorbit? cum are vocea: tenorala, baritonala? are maini mari, mici? gesticuleaza cand vorbeste, gandeste ce spune? “ Esti curioasa ca o femeie, blogulet. “draga mea, sunt o femeie” E ok totul la el. Imi place, cand l-am vazut mi-am spus ca e format din mici fragmente de perfectiune lipite cu saliva unui zeu. “ma omori cu metaforele, ma simt de parca as fi virusata... da-mi amanuntele picante”. Apas usor si un sunet infiorator imi patrunde trupul. “aoleu, asta da picanterie..” Mi-a cantat la chitara, blogulet. “tu habar n-ai sa canti, cred ca te-ai facut de ras.” Un scartait vechi, ancestral ce striga dupa putere si curaj, niste vocale ce oscileaza intre o fericire culminanta si o mizerie nenorocita, aliteratii ce ma obliga sa imi iau teama în maini, sa o scutur, sa o arunc in ghena si sa spun ca a disparut... “aha, si el s-a prins?” Intr-o zi o sa-ti schimb setarile, blogulet... “lasa asta, mai departe ce-ati facut?” Fac cativa pasi inapoi, cu spatele la apatia in care am trait pana acum, apatie mizera, dar sigura, mai apoi ma intorc si fug catre infailibilitate, fara sa ma uit inapoi... “fata, daca dai inapoi, il pierzi, esti duda, ce ai?” Blogulet, stii ce-mi place mult la tipul asta? Stie sa taca. Nu e sufocant, nu e gretos si are un simt al umorului ceva mai... special. “e vulgar... daca citesti ce scrie...” Ba chiar incerc sa realizez ca suntem atat de asemanatori, tu si eu, intr-o viata in care suntem atat de diferiti...”te-a surescitat, e clar... asa, si sex? cand?” Poate... macar ne mai ramane speranta. “ hai, n-o mai face pe mironosita, pe Mugur l-ai primit in pat dupa jumatate de ora.” Cu Mugur a fost altceva. M-am culcat cu el pentru ca ... ma culcam cu oricine atunci, blogulet, si nu in jumatate de ora, ci in cinci minute. Si te-am rugat sa nu-mi mai amintesti de asta, mi-e rusine, eu nu sunt asa. “bine, ok... deci sex?” M-am saturat sa te caut si sa nu te gasesc... Il vreau, iti ajunge? “si cand o s-o faceti?” Esti ingrozitoare, te-am setat ca naiba... o s-o facem cand o s-o facem, deocamdata am examen maine si nu mi-e gandul decat acolo...”aoileu, da, ai examen... fugi, eu incerc sa mai obtin informatii despre el... Blog ala e un smecher, dar nu ma las.”

Si? “si ce ?” I-ai dat informatii? “dar tu ce crezi? “ Eu cred ca nu ai fost chiar atat de nemernic. “ups a intrat un comment, de la una... zice ca te iubeste; ce faci, raspunzi tu, raspund eu?” Nu raspunde nimeni.


vineri, 9 septembrie 2011

O suta douazeci si doi


”Hai ca mi-au ajuns doar trei”. Ai gasit ? “ar fi ceva...” Zi repede-n pula mea, nu ma fierbe. “bai pula, am doua variante: una e Oana, alta e Jasmine. prima e ok, dar are ceva care-mi displace. nu prea ai de unde s-o apuci, e prea fluida. s-ar putea sa-ti iei o tzeapa, ca la asa ceva esti subiectul perfect... hihihi” Da-te-n gatu’ ma-tii! “in fine, tu esti mama mea... iar a doua nu e creatza, nu e roscata, dar are un clou, desi e intepata si usor speriata, are vorbele la ea, abereaza simpatic.” Intepata zici? “ fierb dracii in ea si nu invers, intelegi?.” Grea incercare. Stai sa ma gandesc. Cum arata Jasmin? “de unde pula mea sa stiu eu cum arata? are doar o poza mica, unde i se vede doar mecla; cred ca e blonda, si totusi m-as risca. blogul ei zice ca e genul punct ochit punct lovit” Adica cedeaza din prima? “adica iti face creierii varza.” Da, asta imi trebuie mie, una care sa ma anime. “bine ba pula, du-te si pune-ti un tricou... stai, dar nu unul oarecare.” Pai ce tricou, spune tu. “ bai pula, fara mine esti mort si n-au trecut decat 4 luni... ia sa vedem.. pune-ti tricoul ala verde pe care scrie : I'm the type of boy who is always on the roam/wherever I lay my hat, that's my home” La ala ma gandeam si eu. “logic, bai pula... asa, acuma, te duci la Lemne Arse si-o astepti acolo; ea o sa aiba o chitara... in rest, pula mea, vezi si tu ce faci; sper sa nu aiba curul mare...hihi” Du-te-n pizda ma-tii...

Bai, deci am iesit. M-am dus la Lemne Arse, m-am asezat pe o banca si am asteptat. Locul e un mic parc sub care se adunau candva rocker-ii. Acum se mai fut, dar rar, maidanezii. E cool. Mai intai a fost un punct, apoi o liniuta verticala, apoi liniuta a capatat volum, apoi si chip... Bai, deci ea era. Exact cum nu mi-o imaginasem, dar asta-i tot smenul. Bai blog, esti bou, tipa e misto. Da, blonda. In rest, mici fragmente de perfectiune lipite cu saliva unui zeu. M-am ridicat si am avut grija ca inainte sa o salut, sa-mi sterg balele de la gura. Am intins mana, eu sunt Nic. A intins si ea mana, eu sunt Jasmine. Macar la inceput sa nu avem parte de vreo surpriza. A ras. Ne-am asezat si am tacut, asa cum e frumos la inceput. Ce tricou ai... Mi l-a ales blog. S-a descheiat la jacheta. Avea un tricou verde pe care scria, “Now you're falling at her feet/You try to get away but you can't”. Mi l-a la ales blogulet. M-am distrat, asa ii spui? Asa ii spun. Canti la chitara? Nu, dar blogulet mi-a spus ca arat mai misto asa si se potriveste cu mocasinii. Avea, intr-adevar, un aer hippie. Misto, ma temeam ca o sa te apuci sa-mi falsezi cate ceva si sa futi frumusete de meeting. Se uita la mine. Era o gluma. Ah, si-a ras.

Tell me your story. Nu prea am una, i-am spus. Te-ai nascut mare, si-a ras. Misto ca razi. Nu, nu prea rad, decat cand am emotii sau sunt intr-o situatie pe care n-o controlez. Inseamna ca in pat e circ cu tine. A deschis ochii mari. Era o alta gluma. Ah, si-a ras. Trebuie sa ma obisnuiesc cu glumele tale. Si pe mine ma surprind uneori. S-a uitat lung. Stii, Nic, imi placi. N-am spus nimic. Eu iti plac? I-am cerut chitara, mi-a dat-o. I-am fredonat un pasaj din “lasati-ma sa cant” de Gherase Dendrino. N-am auzit in viata mea o asemenea porcarie. Ce e drept, nu e chiar indie. Ai glumit, nu? Da. A ras. E singurul cantecel pe care l-am invatat la chitara, cand eram student si iubeam o fata de la Academie. Facea chitara clasica, dar se prostea uneori cu songuri din astea evergreen. Deci ai o istorie. Nu, te minteam, eu de fapt am parte numai de idioate. Am ras. Ea nu. Sa nu ma minti nicoodata. Era o gluma. Fie, a ras dar rezervat. Blog mi-a spus ca esti intepata. Blogulet mi-a spus ca esti afurisit. Blog mi-a spus ca esti pasionala. Blogulet mi-a spus nu esti niciodata ce pari a fi. Blog mi-a spus ca ai potential. Adica? Adica imi poti face creierii varza. Blogulet mi-a spus la fel. Blog mi-a spus ca esti adepta solipsismului. Blogulet mi-a spus sa nu te intreb ce inseamna asta. Blog nu mi-a spus daca ai curul mare. Blogulet m-a prevenit ca esti vulgar. Dar nu sunt vulgar. Ba esti, dar imi place. Ti-a spus ceva si despre defecte? Nu, nici mie. Probabil ca daca ne-ar fi prevenit despre astea, ne-am fi luat la bataie din start. A ras. N-a fost gluma. Nu m-a crezut si a ras in continuare. Stii? Si eu te plac. Da-mi mana, mi-a spus. I-am dat-o. Uite, acum plec acasa, pentru ca am maine un examen. Dar vreau sa ne revedem. Ce studiezi? Sunt la Litere. Si tu? Adica? Nu stiu, azi toata lumea se inscrie la Litere. Nu mi se pare. Daca vrei vin cu tine. Daca vii cu mine, nu mai invat. Si, oricum, nu sunt singura, stau cu o colega, in chirie. Nu e nimic, o sa-mi pierd vremea cu ea. Joke, joke, am spus repede dar a fost prea tarziu, m-a pleznit peste fata. Apoi a ras.

M-am uitat la spatele ei pana a disparut cu totul. Blog, esti bou, are cur superb. „stiam bai pula.” Sigur ca stiai...

joi, 8 septembrie 2011

O suta douazeci si unu


Auzi ma blogule? Cred ca in perioada asta o s-o ard mai mult pe aici, cu tine. Vad ca orizontul a devenit plat si daca ma uit atent in fata nu vad mare lucru. Si daca ma uit si mai bine, desi bate soarele, eu nu am umbra. Am senzatia uneori cand ma uit in oglinda ca, de fapt, cel din oglinda se uita la mine. Iar cand ii arat limba, el se enerveaza nu eu.( si mai am si alte texte din astea lesinate, pricepi ma blog? pentru ca e simplu sa caci banalitati, pentru ca mai sunt tute care pun botul la “filosofari”, ca pentru cine pula mea vorbesc eu aici daca nu pentru “public”?) Pula mea, daca nu exist...? Daca sunt doar la misto...? Asa, un rest de persoana, din ce-a mai ramas cand s-au definit caracterele. Un balast, un rebut, un marginal. Iti dai seama, dincolo de fereastra , toti astia care trec prin fata ei, au sens, au directie, au scopuri precise, ba au in pula mea un destin. Ii motiveaza ceva, ceva ii impinge de la spate. Eu n-am nimic. Nici macar ce simt nu-mi apartine – probabil ca le imprumut de pe unde apuc. Cred ca atunci cand mi se pune pata pe vreuna, o iubesc pentru ca ma iubeste, adica o iubesc cu materialul clientului, cu tot ce aduce ea de acasa, altfel nu-mi explic faptul ca, dupa ce se cara, pur si simplu o uit. Sau o ignor. Pula mea, parca nici n-am vazut-o vreodata in viata mea. Bai, nu cumva sunt un soft porno?

Sa mor eu, ma blog, daca ti-as fi putut practica o gura ceva, sau macar o pizda, ti-ar fi crescut par si ai fi avut o voce subtire, obligatoriu brainless, te-as fi botezat Anda si te-as fi futut non stop sau printre post-uri. Bai, deci scapam de femei, scapam de iubiri, stress, cacaturi din astea. Ma intelegeam eu cu tine cumva. Mai scriam, mai luam la misto vreo duda care scrie carti si le vinde pe net, mai imitam o orgie, din astea. Dar tu stai ca muta in pizda ma-tii si nu stii altceva decat sa taci si sa asculti.. Pula mea, cat sunt eu si cat esti tu? Aceasta-i intrebarea de fapt, bai Hamlet, baga-mi-as pula in ma-ta de ratat care esti tu ratat, ca te-a facut Shakespeare om si pe tine, boule.

“auzi ma pula?” Haules! Vorbesti? “ da ma pula, vorbesc”. Stai sa ma frec la ochi. Bai, deci cred ca am ceva. De la ostropelul din curul doamnei Neli, altfel nu-mi explic. “ nu ba pula, eu sunt, blog; de fapt, Blog,..” Bai, sa mor eu, javra vorbitoare am vazut, voci interioare am auzit, odata mi-a vorbit si Dumnezeu, pula mea deci... am vazut pana si femei inteligente, bai dar blog sa vorbeasca, nu. “uite ca vezi acum, bai pula.” Sa stii ca nu ma deranjeaza ca-mi spui, “bai pula”, nu ma impresionezi. “ bine bai pula.” bun, si ce pula mea vrei? Tu n-ai simturi, n-ai organe, n-ai functie publica, n-ai proprietati, n-ai nimic. “asa e bai pula, si?” Pai ma enervezi, asta nu e minune, e doar un cacat de bizarerie. “auzi ma pula, tu de la mine vrei minuni?” Pai de la cine frate, de la mama? “ma-ta, da, e o idee...” Bai, faza e ca minunea e cat nu e, cand e nu mai e, intelegi ma blog? “Blog, cu B mare, te rog”. In fine, esti cam ciufut. “normal, pentru ca-s blogul tau, bai pula”. Nu-ti mai spun nimic, ma enervezi... “auzi ma pula, daca fac o minune, ce pierzi? sau ce castig?” Ce minune? “uite, caut un blog femeie, il vrajesc si in juma de zi iti fac rost de un date... futi si tu ceva, ca la tine cam asta e singura coordonata de viata”. N-ar fi o minune, dar ar fi o chestie. “bai pula, acum te caci pe tine... zi, vrei?” Vreau in pula mea. “ok, zi, cum vrei sa fie?” Pai nu stiu, una buna de pula. “ varsta”. 20-22, macar sa fie cruda – astea si-o trag imemorial, dupa ce ies pe usa, au uitat adresa, nu te mai bat la cap si-ti fut sistemul, iar eu am nevoie sa fiu fucked up non stop. “parul” . Pai cret, ca n-am mai futut cretze pana acum. Lung, roscat, sa se spele cu sampon de firma. “”desteapta sau proasta?” idioate gasesc si singur; daca e prea desteapta sigur e urata... bai, sa o duca mintea, intelegi? “incerc...inaltimea, greutatea.” Bai, pana la 160 cm si pana la 55 kg... papusica, dragutza, fasneatza, chiar nesimtita... “aha, situatia sociala.” Nu stiu... studenta; astea-s disperate sa invete lucruri noi dintr-o singura muie. “de unde stii tu?” nu stiu, dar imi place sa cred asta; pula mea, sunt pe blog, aici aberez, nu? “mda, tu aberezi si eu trebuie sa suport toate comments-urile alea de cacat” Asta e frate... “virgina? inceputa?” Ah, nu virgina.. “inca o intrebare : cu love sau fara love?” Pai de unde sa stiu eu? “bai pula, asta e treaba mea, cu love sau fara?” Cu, doar ma stii. “dracu’ te stie...da-mi cinci minute”

miercuri, 7 septembrie 2011

O suta douazeci


Bai, deci a batut la usa dupa vreo doua ore. I-am deschis. Era cam varza. L-am lasat sa intre. Tacea. I-am indicat fotoliul, s-a asezat. Statea drept si-si tinea palmele intre genunchi. Arata ca un baietzel cu chelie si burta. Arata ca mine peste vreo 20 de ani. L-am lasat sa se framante si am intrat pe niste bloguri. El a tras o basina. Apoi a mai tras una. L-am ignorat. Citeam plictisit, fraze plictisite ale unor femei plictisite, cu stil plictisit, intr-o limba romana plictisita. Unele plictisite inainte de a apuca sa se plictiseasca. Pula mea, nu le mai satisface telenovela, trebuie sa scrie si ele una. In care sufera, in care plang amarnic, plang de li se scurge fardul de pe fatza precum lava de pe vulcanul Eyjafjallajokull, in care lumea e rea si ele sunt bune, ele sunt frumoase si ei sunt urati, in care ele sufera iar ceilalti se distreaza. Nici n-au terminat bine liceul si simt nevoia sa construiasca o imagine de dama tanara si energica, cu training in business sau, pula mea, de individ viguros si agresiv. Si mai ataseaza si poze cu mecla lor in pozitii studiate, cu freze studiate si cu tigara in coltul gurii, eventual si ametite, sau cu un pudel in brate, ca sa fie totul perfect. Si toate, dar toate, se apuca sa vorbeasca despre iubire. Cum e iubirea asta si cum le-a lovit peste bot, cum le-a ranit sufletul si le-a risipit rimelul. Cum n-au avut noroc, cum au dat ele numai de canalii, de profitori si, desigur, de infideli. Pai, dudelor, omul a venit cu buna credinta, v-a dat o muie si-a plecat. Dintr-un singur motiv – n-a gasit nimic altceva care sa-l retina. Varianta de rezerva – a gasit una mai buna ( corolar : intotdeauna exista una mai buna). Omul a venit sa intalneasca o femeie si-a dat peste o vaca. A venit la pomul laudat si-a dat peste tufisul cu poame acre. Am vrut sa bag un comment la una, dar cordacul a deschis gura si a vorbit.

Vecine, ai putin timp? Pula mea, daca te-am primit in casa inseamna ca am. Am venit sa stam putin de vorba. Sigur, bei ceva? Putina apa, mi-a cerut. Am niste tzuica de cazan. Merge si aia. I-m adus 200. A baut-o ca pe apa. S-a strambat. Pfui, de unde ai bre tescovina asta? Din piata, am luat-o de la o baba... ce are, nu e buna? Ba da. Mai bei una? Mai beau. I-am mai pus 200. In cinci minute era incoerent. In al saselea nu mai avea busola, iar in al saptelea cauza nu mai avea efect. Ia, zi acum, care e daravela. Stai sa-mi amintesc, mi-a spus, si-a adormit. L-am zgaltait, bai scoala, ce pula mea ai? N-avea. Mi-am pus niste Gowan si-am inchis ochii. Mi i-a deschis doamna Neli care a intrat fara sa bata. Of, vecine, si i-am spus sa nu vina aici. Se pare ca nu i-a folosit, dar ce voia? Ei, cu treaba aia de aseara, nu prea i-a placut. Mie da. O, si mie, dar sa revenim. Eu i-am explicat ca am o obligatie la matale si ca sunt o femeie de caracter si ca o sa-ti fiu datoare toata viata. Pai, mai degraba eu sunt dator. Taci bre domnu’ Nic, asta i-am zis lui si asa ramane. Bun, si ce-a comentat? A cedat pana la urma. I-am zis ca decat sa-l insel cu cine stie ce prost, mai bine cu matale. Multumesc pentru compliment. N-ai pentru ce.

Si acum? Nu stiu, vad ca s-a imbatat. Vecine, una–i una si alta-i alta, iarta-ma ca-s femeie limitata, matura si fara minte, dar asa ma arde sufletul sa... bine, m-am prins. Am scos pula si i-am aratat-o. Apoi i-am fluturat limba. Nu bre, nu asta. Dar? S-a intors, s-a aplecat, si-a dat la o parte cordelutza dintre fese si si-a infipt un degetel in cur. Aici. I-am bagat pula “aici” dintr-o data. A facut “uof!”, dupa care a inceput sa gafaie. Sau sa grohaie. No matter, mie imi placea. Apoi sa vorbeasca. Nu stiu ce spunea, dar nu erau versuri. Statea cu o mana pe umarul cordacului si cu una pe speteaza fotoliului. Si contra. Sanul ii cadea exact pe mutra somnorosului. I se freca de barba. La un moment dat s-a oprit, mi-a indepartat pula, a tras o basina si a bagat-o la loc. Iarta-ma, e de la ostropel. Am ejaculat dupa vreo 3 minute. Vecine, esti cam nefu, mi-a spus si a ras. Am realizat ca avea dreptate. Ai dreptate, n-am mai prins nimic in ultima vreme. De cand a plecat Mioara, mai exact. Pai si de ce n-o chemi. E moarta dupa matale, mereu il suna pe asta al meu si intreaba ce mai faci. Nu stiu, doamna, vreau ceva nou. Pana gasesti ceva nou, fute matale ceva vechi. Nu pot, eu nu fut o femeie daca nu mi s-a pus pata pe ea. Si nu mi se mai pune pata pe o femeie daca am futut-o. Asa sunt eu. Un explorator. Sau un cacat vicios. Ceva de genul asta.

Pai si pe mine de ce ma futi? Nu stiu, ca sa ma fac de ras.

marți, 6 septembrie 2011

O suta nouasprezece


N-o mai vazusem de multa vreme, cred ca mai bine de jumatate de luna. Imi lasa mancarea in casa cand lipseam. Lasam un semn la usa, ea vedea si intra. Imi facea curat, imi aranja tricourile (e singura care are voie), punea alimentele in frigider si disparea. Intr-o zi am gasit sub perna o coala pe care scria “te iubesc, vecine”. Dar avea cordac caruia i-am promis ca i-o las. Pana aseara cand am avut un meeting scurt dar intens cu programul meu genetic. “Trebuie sa dai o muie”, mi-a spus. “E timpul sa-ti revii”. Pai cui, l-am intrebat. “Neli, dupa aia mai vedem noi.” Pai are cordac, am un soi de agreement cu el. “Ai pe pizda ma-tii! Esti barbat – trebuie sa futi intotdeauna femeia altuia.” Da ma, dar a altuia pe care nu-l cunosc, pe asta il stiu da-l in ma-sa. “Si? Unde scrie?” Pai nu scrie nicaieri, dar am eu o jena. Cand promit... “Auzi ma laba? Daca mai continui asa, imi iau mana de pe tine si te las leguma, ai inteles? Tu de cine asculti, de programul tau genetic sau de virusii moralei?” Bai, deci avea dreptate. Cand pula mea minte un program genetic?

Mi-am pus tricoul cu: “She holds her book on Paul Gauguin/And sees herself paint distant lands someday” si am coborat. Am batut la usa. Mi-a deschis el. Oooo vecinul Nic. Neli, uite draga cine a venit, ce surpriza! Hai, vecine, intra... nici nu mai stiam ce mai faci matale. Am intrat. Cordacul era intr-o pereche de pantaloni scurti si intr-un maieu soios (mancasera paste). Doamna Neli era imbracata intr-un capotel transparent sub care se vedeau sanul si chilotzii negri. Tanga. I se zareau pana si flocii care ieseau prin laterale si m-am bucurat ca unele lucruri au ramas neschimbate. Doamna Neli s-a apropiat si mi-a intins mana. I-am sarutat-o ca ultimul tzaran, cu zgomot. In ochi i se citea dorinta. In ochii mei cam la fel. In ochii cordacului se citea “jack ass”. Parca mi-era mila...

Ne-am asezat. Cordacul a adus o sticla de vin. A turnat, am ciocnit si am baut. Avea chef de vorba. Deci vorbea. Eu ma uitam la Neli, Neli se uita la mine. Cordacul povestea cum a luat Steaua bataie de la Unirea Alba Iulia, echipa lui de suflet. E ardelean. Isi insotea vorbele cu gesturi largi. Uneori dadea din picioare, prost, ca Banel. Dupa ce ne-a povestit prima repriza s-a dus la baie. Eu m-am ridicat si m-am apropiat de doamna Neli. Am facut ce trebuia facut, ca sa citez dintr-un film american prost... din oricare. Ea ma privea de jos. Statea in fund, si tinea capul usor impins in fatza, narile deschise, adulmecand. Aducea a caprioara. Sau a capra. In fine, adulmeca... Realizam ca imi lipsea mult privirea si locul de unde mi-era aruncata. Am scos pula si i-am bagat-o in gura. O sugea cum n-o mai facuse niciodata. O sugea cu recunostinta. Era atat de fericita incat puteam jura ca ii crescuse si celalalt san. Palmele mele se odihneau pe crestetul ei ca si cum s-ar fi odihnit pe genunchi, dupa o zi grea de munca in agricultura. Bai, deci daca n-as tine la boxerii mei, as spune ca la ea in gura pula mea se intorsese acasa. Asa, ca din concediu. Cand nu mai faci nimic altceva decat sa te bucuri de interior.

Cordacul a intrat vesel, gata sa ne povesteasca repriza a doua. Vazandu-ne n-a mai fost vesel. Ba chiar parea timorat. Sau trist – cand dau muie nu pot descrie prea bine expresiile faciale. Tinea mainile la jumatatea distantei intre solduri si plex. De fapt toate gesturile lui erau injumatatite. Si speranta de viata se injumatatise. Si inaltimea. Si sansele Stelei la titlu. Si bunul Dumnezeu. Sau asa cred. A spus stins “Neli, ce te-a apucat femeie?”. I-a raspuns dupa ce mi-a lins bine si ultima picatura – taci ma din gura. Apoi a scos un geamat care a concluzionat intreaga situatie : de satisfactie usor umbrita de faptul ca avea sa dea cateva explicatii. Mi-a pus cu grija pula inapoi in pantaloni si a mai intarziat palma pe umflatura din fata cateva secunde. Mi-am auzit programul genetic ragaind satisfacut. Un nesimtit.

Doamna Neli s-a dus la cordac, l-a cules de pe jos si l-a condus la dormitor. Scoala-te ma de acolo ca nu s-a intamplat nimic. Usor neverosimila totusi. El s-a ridicat si s-a sprijinit de umerii ei. Are palpitatii uneori, mai ales cand e emotionat, dar e puternic, isi revine. L-a condus in dormitor, apoi a revenit.

Vecine, credeam ca n-o sa mai vii. Simteam un repros in glas. Iarta-ma, n-o sa se mai intample. Puteai sa-l trimiti sa cumpere ceva de afara. Nu prea i-a convenit, am presupus eu. Puteam, dar am vrut sa sufere. Ups, de ce doamna? Pentru ca e barbat, sa stie ca poate sa ma piarda oricand.

luni, 5 septembrie 2011

O suta optsprezece


A venit caldura. Femeile mediocre se dezbraca. Stau la geam si ma uit la ele. Ele nu se uita la mine. Normal, pentru ca sunt mediocre. Observ ca sunt tot mai putine cu sanii mari si tot mai multe cu curul plat. Fetele tinere nu mai poarta fuste ci blugi stramti si bluzite albe (prin care sa zaresc sutiene ieftine). Bluzitele sunt scurte si lasa sa se vada buricele – de diferite marimi, forme si grade de igiena – si colaceii de grasime care se revarsa peste centuri. Sunt grase si contrazic stereotipul precum romancele sunt femei frumoase. Nu, nu sunt. Majoritatea sunt balcaze, prost imbracate si prost coafate, cretine, poarta sacose in maini si mesteca guma. Tot majoritatea fumeaza si poarta ochelari negri mari, facandu-le sa semene cu niste muste (era sa scriu muiste, dar nu era o exagerare). Cele mai rasarite se plimba cu masini imense, de culoare neagra, pe distante scurte, pentru ca pe distante lungi raman fara benzina, intra intr-un pom sau uita unde trebuie sa ajunga. E din nou un stereotip faptul ca numim pitipoance un anume tip gretos de femeie. Majoritatea sunt pitipoance (chiar daca nu se afiseaza sau se imbraca in standardul cunoscut, chiar daca locuiesc in capitala sau in provincie) pentru ca respecta acelasi tipar : sunt inculte, cumpara ieftin (sau scump dar nu pe banii lor), viseaza sa ajunga printese in timp ce mulg vaca, spala rufe, merg la scoala sau se angajeaza ca asisstent manager la cate un cordac in putere; vorbesc cu “fata”, se uita la posturi TV de tipul “Acasa”, “Romantica” sau “Euforia”, nu au nicio ambitie, (in schimb au hambatzuri), nu stiu sa scrie coerent un e-mail si nu stiu sa sustina o conversatie pe alta tema decat sex si shopping. Daca sug pula cum trebuie pot ajunge ministru.

Ma uit de o ora si abia daca am zarit una cu o alta privire decat aia de vaca pornind dintr-un punct inspre un alt punct. Daca se poate fixe, pentru ca altfel se ratacesc. Nicio curiozitate in priviri, niciun gand care sa le atarne pe pleoape, niciun interes pentru atitudine sau stil. Cea diferita de restul a trecut acum 5 minute. E speciala pentru ca m-a facut sa ma dau jos din leagan, sa ma apropii de fereastra si s-o urmaresc cu privirea pana a disparut. Are parul rosu, poarta o bentita verde, iar la gat are o esarfa verde. Peste umeri poarta un sal maron care ii cade pana pe la mijlocul fustei de blugi. Fusta cade la jumatatea piciorului. Poarta ciorap dar fin, pentru ca nu imi sare in ochi culoarea, iar pantofii sunt sport. Priveste in pamant cu o oarecare sfiala dar stiu ca se gandeste la ceva. Probabil e profesoara si a nedreptait vreun elev. Sau iar s-a certat cu directorul care n-o lasa in pace pentru ca nu l-a lasat s-o futa. E preocupata, iar asta ii confera un aer uman. O femeie umana – merita sa pierzi o zi ca sa vezi macar un exemplar. Merita sa pierzi si un an. Poate chiar si o viata. Nu stiu cum o cheama, dar cred ca i s-ar potrivi sa se numeasca Laura. Sau Dorina. Mi-ar placea sa iubesc o femeie ca ea, o femeie pe care s-o cheme Laura, sa aiba vocatia interiorizarii si puterea de a iubi un barbat fara sa-si bata joc de el.

Am ales un ton neutru pentru ca ma simt neutru. Sunt perfect de acord cu faptul ca exist si cu modul in care o fac. Fiind perfect de acord, nu am niciun stress, n-am indoieli si nici resentimente. Ma simt ca o masina : fara sentimente, fara parti slabe, una care isi cunoaste locul si si-l ocupa cuminte, scotand maximul cu minim de resurse. Sunt omul nou azi, sau asa mi-ar placea sa cred daca as avea vreo placere sa cred in ceva. Programul genetic este zeul meu si lui ma inclin. La ora asta programul genetic imi spune ca am mare nevoie sa dau o muie. Tot el a stabilit ca ideal pentru tipul asta de actiune este o femeie. Una conditionata asemanator.



Ma duc s-o fut pe doamna Neli.

duminică, 4 septembrie 2011

O suta saptesprezece


Cu cate femei te-ai culcat tu Nic, m-a intreabat intr-o seara Monica. Nu aseara, alta seara, demult, cand eu ii citeam din Normele BNR impotriva spalarii banilor si ea alerga dupa orgasm in stanga mea (in dreapta nu i-am dat voie). Nu stiu, i-am raspuns. Probabil numai cu una. Fugi ma de aici... Angela, Gratzi, eu, suntem deja trei. Sunteti o singura femeie si ma plictiseste de moarte sa vorbesc despre asta. Pe mine nu ma plictiseste, a insistat. Pe mine da. Hai spune, stii ca sunt discreta. Pai ti-am raspuns, cu una. Dezvolta. Ce sa dezvolt? Ce vrei sa spui cu asta? Mon., bai deci eu nu am nevoie de un anumit tip de femeie. Pentru mine nu e nevoie sa se nasca un suflet pereche pentru ca eu pot fi perchea oricarei femei. Eu am nevoie de o femeie si punct. Blonda, bruneta, educata sau tampita, nu conteaza. Maritata sau nu, adolescenta sau matura, irelevant. Poate sa o cheme Alice In Wonderland sau doar Oana, poate sa fie romanca sau chinezoaica, bai poate sa fie oricum. Oricand, la orice ora, in orice stare de spirit... daca nu am o femeie langa mine, mor. Nu-mi face bine, ma consuma, ma tine suspendat intr-un ghem de incertitudini. Nu mai am viata mea proprie ci doar adrese unde pot suna din cand in cand ca sa-i vizitez fragmentele risipite – pe unde pula mea am mai lasat in loc de bun ziua. Si cand bat la usa iese intotdeauna o ea. EA. M-am nascut sa iubesc si sa fut o singura femeie. Nu e vina mea ca e mereu altfel. Monica se freca la pizda. M-am oprit. Vorbeste, nu te opri. N-am chef, Monica. A ramas nemiscata cu degetul intre labii.

Nu scapi asa de usor... spune-mi, cu cate. I-am luat un sfarc intre degete si am strans cu putere, ma enervezi. Ba tu ma enervezi ca o faci pe misteriosul, si m-a apucat de coaie. Bai, ma doare. Si pe mine. Am cedat amandoi. M-am aplecat ca s-o ling in pizda, numai ca sa tac. M-a ridicat de urechi – nu, lasa asta acum.

Tu tii evidenta barbatilor cu care te-ai culcat? De parca asta astepta, de fapt... Sigur, orice femeie cu capul pe umeri face asta. Fugi ma de aici, nu te cred. De ce ar face o femeie asa ceva? Pentru orice eventualitate. Am ras. Cum pula mea vine asta? Simplu, voi barbatii evoluati altfel. E o lume misogina, aveti oportunitati, va ridicati mult mai usor. Niciodata nu stii cum unul care te-a iubit intr-o vara la Vienna ajunge top manager intr-o corporatie. Sau secretar de stat. Sau orice altceva care il face puternic. Bai, deci e prea mic, e prea putin, e prostitutie. Poate. Dar noi preferam barbatii puternici, Nic. Cei care iau decizii, cei care manipuleaza minti si bani, cei care dispun si sunt dispusi. Lasa ma ca am vazut multe femei indragostite ca niste camile de cretini cu acte. Sigur, dar asta se intampla doar o singura data, mai ales cand suntem foarte tinere. Dar noi invatam intotdeauna din asta, voi niciodata. Noi nu mai gresim a doua oara. Bai, eu nu cred in generalitati din astea, i-am spus. Noi, voi, barbati, femei...Imi bag pula in teoriile de revista glossy. Comunism consumist, oi proaste, asta vor sa obtina.

A ridicat mana si m-a scarpinat cu unghia sub barbie, de parca scarpina un pudel. E bine ca te revolti, mi-a spus si m-a privit intr-un fel destept. Revolta e un atribut al lipei de credinta, in fond. Nu lupti ca sa cuceresti, ci ca sa gasesti ceva in care sa crezi. Voi barbatii pierdeti toata viata cu asta, ceea ce pentru noi e convenabil. De unde pula mea stii tu lucrurile astea? M-am simtit brusc mic, aterizat in fata unei incaperi pe usa careia scria, „nu deschideti – strict secret”. Si nu indrazneam sa pun mana pe clanta. Ideal versus pragmatism. Eu versus Monica. M-a pus sa repet intrebarea. De mai multe ori. Pe diferite tonuri. La n moment dat am cantat-o. Pana s-a terminat. Si-a tras chilotzii, si-a tras si-un tricou pe care nu scria nimic si si-a aprins o tigara. Zambea tot timpul. Bai, ma enerveaza femeile superioare.

Pe mine cand m-ai trecut pe lista? A, niciodata. De ce? Pentru ca tu, de fapt, nu existi.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

O suta saisprezece


Bai, deci aseara pe la opt si ceva m-am calmat. Am luat doua jointuri (le-am fumat impreuna), mi-am pus desene animate cu Mordillio si am ras ca tontul vreo doua ore. Se intunecase afara si daca ma uitam la fereastra ma vedeam pe mine. Si daca ma uitam la mine vedeam ca se intunecase. Din astea... Moaca din fereastra seamana cu moaca din oglinda si probabil seamana cu moaca mea. Eram nebarbierit. Imi aminteam vag calatoria cu taxiul si-mi aminteam si mai vag ce m-a facut atat de furios incat sa scriu trei capitole gemene. Le-am recitit in timp ce fumam. Inainte sa aprind tigarile eram tentat sa-mi dau dreptate, incepeam chiar sa ma incing din nou. Dupa ce le-am fumat eram sigur ca aberasem de la un capat la altul. Totul e la mine, imi spuneam. Plansul lor e la mine. Dispretul cu care ajung sa ma trateze, distanta, superioritatea sau pur si simplu ignorul dupa care se ascund, ale mele sunt toate. Bai Nic, poate ca ar trebui s-o iei mai usor, poate ca ar trebui s-o lasi mai moale, poate ca ar trebui adaugi un strat de dubitativ, poate ca ar trebui sa respiri de doua ori si sa vorbesti doar odata. Poate ca le sufoci, poate ca pur si simplu le sperii sau doar le dezamagesti. Poate nu le meriti, poate ca nu ti-a mai ramas nimic bun, poate ca miroase a cacat dupa fiecare pas al tau, poate ca fiecare cuvant pe care-l modulezi stropeste. Poate ca tu nu gandesti ci lovesti, poate ca ala pe fata ta nu e zambet ci o taietura asimetrica, sau un tic. Poate ca tu nu iubesti ci sorbi cu paiul energiile lor vitale, poate ca pur si simplu esti respingator, urat si nesuferit. Poate ca esti un prost.

In fine...

Bai, era misto. Fumam. Gasisem printre imprimarile mai popish un Kyle Vincent – Maybe It’s Better This Way si ma gandeam ca poate intr-o zi o sa-mi inscriptionez un tricoul cu titlul asta, o sa ies afara si-o sa fac ceva bun pentru cei care ma cunosc, pentru cei care nu ma cunosc, pentru oameni... nu stiu, o sa le dau bani, o sa le spal rufele, o sa ii impac cu rudele, o sa le indic numerele castigatoare la Loto sau o sa ma sinucid pentru ca, pana la urma, asta pare sa le cuprinda pe toate.

In general mi-e frica de moarte. Sunt ingrozit. Ma cac pe mine numai la gandul ca intr-o zi o sa ma doara, apoi o sa ma doara si mai tare, o sa devina insuportabil si, intr-un tarziu, la capatul puterilor o sa mor in pula mea, injegosat, scarbit, fara sa-mi convina, fara sa ma pun la punct. Mi-e frica de suferinta, mi-e frica de mirosurile specifice, de privirile celorlalti si de mila lor. Uneori insa, numai uneori, vad totul altfel. Ceva la modul... pula mea. Adica, bai, sa se bucure lumea, sa danseze in timp ce mor eu. Sa intinda mese, sa culeaga flori si sa le pune pe taracutze, sa fie hippie, sa se foiasca de colo colo pe langa corpul meu imobilizat, pe langa respiratia mea insesizabila, pe langa coma in care zac si sa-mi faca discret cu ochiul, ceva de genul „bai, Nic, mare bandit esti, bai cum ti-a venit randul tie si ce mare bucurie ne aduci tu cu moartea asta a ta. Bai, frate ce ne mai distram si asta numai tie ti se datoreaza, bai sa traiesti cum ar veni...”. Sa comande si un program de striptease, sa vina vagaboantele sa danseze la crucea pe care scrie numele meu, anul nasterii si anul mortii, sa se frece cu pizda de Fiul, sa-i ia Sfantul Duh intre tzatze sa-i linga Tatal cu tot latul limbii, sa fie distractie frate, pentru ca oamenii se bucura cand pleaca cineva, nu e bucurie mai mare cand ne rarim.

Bai, si sa ma bucur si eu...

vineri, 2 septembrie 2011

O suta cincisprezece


Da ma, sunt furios. Bai si nu pentru ca s-au adunat ci pentru ca s-au risipit. Pula mea, cand se aduna, le iei si le asezi frumos in rafturi, alea care-ti fut sistemul sus, alea misto la mijloc si alea care s-au nimerit undeva jos, just in case. Stii macar ce sa faci, le ai gramada, sunt la un loc. Dar nu stiu ce se intampla cateodata ca toate parca o iau razna.. Bai, deci nu mai stiu cum sa le tin, nu mai stiu dupa care sa ma uit mai intai. O iau toate la vale, fug care incotro. Asta ma infurie la culme, faptul ca nu mai am control, ca nu mai stiu care-s ale mele si care ale tale. Sau ale lor. Nu era misto ma vaco, cand vorbeam amandoi ore intregi, cand se legau lucrurile, cand se construia relatia, cand imi sopteai ca esti uda la pizda numai pentru ca-mi auzeai vocea si cand iti spuneam ca mi s-a sculat privindu-ti poza aia de toanta, stand cu barbat-tu in Piata San Marco...? Nu era ma misto cand stabileam date ca sa ne vedem si ca sa ne futem? Nu era misto cand imi trimeteai sms-uri, cand imi spuneai “baby” (numai ca sa ma repet eu acum ca tampitul si sa comenteze astia ca-s lipsit de originalitate), cand luai cartela de la camera si-o pastrai in portofel? Nu era ma misto cand iti spuneam “ratusca” si iti trimeteam sms-uri cu “mac mac”? Radeai, ti-era bine, eu aveam haz. Normal ca aveam caz atata vreme cat eram indragostit si tu inca lucrai frumos dedesubt la muia magistrala pe care mi-ai servit-o scurt, pe e-mail...”nu mai pot sa ma afund in relatia asta”. Imi venea sa te sun si sa-ti spun, unde pizda ma-tii sa te afunzi ma? Vii dupa un an sa-mi spui ca ai o problema de constiinta? Ca nu poti sa-ti privesti futacul oficial in ochi dupa ce mi-ai facut capul toba cu promisiuni, dupa ce ti-am strans sanii in palme, dupa ce ti-am mangaiat chilotzii, dupa ce ti-am lins lobii urechilor, dupa ce ti-am bagat limba in gura, dupa ce mi-ai spus ca ma iubesti, dupa ce te-am tinut de mana, bai... dupa ce te-am tinut de mana.

Bai, sunteti sursa tuturor haosurilor mai mari sau mai mici, sunteti principiul dezorganizator, nota care strica songul, culoarea care pateaza, pixul care mazgaleste povestile de dragoste, piatra care-ti rupe glezna, sunteti Banel Nicolita in jocul Stelei, economia Greciei pentru moneda Euro, sunteti Romania de azi, tara in care te intorci si nu sti de ce pizda ma-tii ai fost atat de cretin s-o faci, bai sunteti tot ce e mai rau si, drept urmare, sunteti inevitabile. Iar chestia asta ma infurie. Ma infurie duplicitatea, faptul ca maimutzaritzi logica intamplarilor, faptul ca nu aveti un Dumnezeu si faptul ca in raport cu mine ati ales cealalta baricada.

Pfuf... nu pot sa ma pun din nou os peste os, nu mai am aer, nu mai am directie, nu mai am sistem. Auzi, stii cum e sa-ti iei cinci tzepe in decurs de o luna? Stii cum e sa-ti bata pizda la poarta, sa-ti arate nurii, sa te scoata din ale tale, sa te impacheteze si dupa aia sa-ti intoarca curul si sa se care? Sigur, o sa zici ca e cool. Pula mea, uite tu macar traiesti, o sa-mi spui, tu macar mergi pe sarma. Nu e cool ma, e nashpa, e de cacat, iti pierzi increderea si stima de sine (asta e limbaj corporatist toanto), ai sentimentul ca esti inutil, ca esti un neterminat, ca ma-ta a livrat de fapt un bou. Sa ti-o traga una, sa apara alta sa-i pui totul pe masa (de prost ce sunt, de aia... si ti-am si raspuns la intrebare), sa ti-o traga si asta, si sa reiei ciclul. Sau circul. Bai, parca as fi Charlie Chaplin in Luminile Orasului sa mor io. Parca as fi robotul japonez. Parca as fi cainele lui Pavlov – vad femeia, mi se pune pata pe ea, latru, dau din coada, asta vine, ma mangaie pe crestet, imi da o bucata de pizda (sau de cele mai multe ori nu) si pleaca. Bai, pleaca. Nu cred ca in limbile Pamantului s-ar fi inventat verbul a pleca daca nu erai tu bai tanti. Cand zici femeie zici adio. Intre picioarele tale nu e o pizda ci drumul din filmul “Nu-i pace sub maslini”, drumul ala din Grecia anilor ’50, prafuit, ingust si accidentat, care venea de nicaieri si mergea oriunde dar numai acasa nu... Au inventat timpul trecut nu pentru a memora Istoria ci doar pentru a-ti marca parcursul prin viata mea, doar pentru a ma tine captiv in plasa unor amintiri in care sa-mi bag pula daca m-a intrebat vreodata cineva daca le mai vreau. Nu-s incoerent din cauza mea.

Bai, proasto, ce dovada mai vrei ca am nevoie de tine?

joi, 1 septembrie 2011

O suta paisprezece


Bai, deci stii ceva? Lipsa de timp e cel mai de cacat motiv si te bag in pizda ma-tii daca o sa o invoci vreodata si punct. Cand iti pasa, uiti in pula mea de activitati, le amani, le reprogramezi sau le faci pur si simplu mai bine. Bai pizda, a comunica nu este o chestiune de timp ci una de energie si poti sa-l faci din vorbe doar pe cretinul care n-a descoperit inca rahatul asta simplu de adevar. Cand il vrei pe popandau, pula mea, ai timp sa-i scoti ochii, sa-i trimiti sms-uri din 10 in zece minute, sa-l suni ca disperata, sa-i cauti pe mess si sa vorbesti cu el sau sa-i lasi offline-uri interminabile cand nu e logat, pentru ca doarme, pentru ca o fute pe alta sau pentru ca e in masina. Cand ti s-a pus pata il ataci din toate pozitiile, ii exploatezi toate posibilitatile si, in general, ii faci creierii pasta. Deci nu ma aburi ca ma vrei atunci cand ti-a devenit indiferent. Nu-mi mai arunca din tangenta franturi de mesaje si nu mai trimite la intalnire umbre. Esti femeie’n pula mea, actioneaza ca atare si nu mai minti ca o vaca invocand lipsa de timp, agenda incarcata (de cand pula mea o femeie functioneaza dupa agenda, ma? nici macar curvele nu tin cont de ea, desi au tot timpul una) sau ghilotina vietii corpo sub care ma aburesti pe mine ca iti risti viata, nervii si sentimentele. Spune ca nu ma mai vrei si jet in pizda ma-tii la treaba ta si lasa Pamantul ca se invarte el mai departe si fara sa te intrebe pe tine.

Bai, eu m-am saturat, intelegi? M-am saturat sa fiu mintit cu lejeritate, m-am saturat sa cred orice duda numai pentru ca sunt baiat bun (iar baietii buni sunt disperati, honey, nu sa te futa, nu sa-si bage pula in botul ala al tau in care poposesc nu tigari ci furnale, ci sa capete pe langa orgasm si un pic de atentie, un pic de caldura si un pic din cacatul ala de suflet pe care il ascunzi atat de bine incat nu stie nimeni niciodata daca il ai intr-adevar, sau esti vreun moroi iesit de sub pamant sa-mi iroseasca energia vitala si creativa). M-am saturat de mine si asa m-am saturat de voi, mediocre cu simturile inghesuite intre lindic si cur. M-am saturat sa ma doara pe mine ceea ce va lipseste voua. M-am saturat sa fiu efectul si voi cauza.

Bai, mi s-a acrit sa vizionez acelasi scenariu reluat cu actrite din ce in ce mai proaste, pula mea, nu mai vreau. Sa ai in pula mea ovulatie si sa n-ai skills-uri minime de comunicare. Sa simti pentru cineva si sa fii atat de proasta incat sa-ti bati joc de ce simti. Si, pentru ca nu ajunge, sa-ti bati joc de ce simte el. Sa nu ai macar un deget de stil, sa nu-ti permiti un rest de maniera, sa nu reusesti sa-ti definesti un ego respectabil, un caracter, o forma, un fond; sa fii la fel de proasta ca toate celelalte... de ce mai traiesti ma? Bai vaco, invata in gatu’ ma-tii sa iesi din viata mea asa cum ai avut tupeul sa intri . Daca tot l-ai agitat pe imbecil, ai bunul simt si pastreaza aia sau cara-te, politicos, facandu-l eventual atent ca ti-ai indreptat tinta catre alte puli. Bai, comunica, vorbeste, fa-ti cunoscuta prezenta si, suge-mi-ai pula de duda cretina, fa-ti la fel cunoscuta absenta. E greu ma? E imposibil? E fizica moderna? Nu bai, e bazal, e abecedar, e normal precum vata aia pe care ti-o indesi in pizda cand iti vine.

N-am fost niciodata frustrat cand una ca tine n-a vrut sa ne-o tragem. M-a durut in cur daca mi-ai placut dar m-ai refuzat (elegant sau nu). Mi-a fost egal daca m-ai trecut cu vederea in timp ce eu simteam ca iau foc. Bai, dar in momentul in care ti-ai facut partie inside me, ti-ai tarshait bine tocurile prin sufletul meu, cand mi-ai amagit urechile cu tot felul de texte si dupa aia ti-ai luat avant si te-ai carat, precum curva aia dupa o ora fix, atunci sa stii ca m-ai infuriat. Bai, deci nu-ti permit. Eu, Nic, unul dintre toti fraierii pe care i-ai avut la degetul mic, nu-ti permit sa mai existi, pentru ca imputi atmosfera, pentru ca aduci in derizoriu feminitatea, pentru ca nu e corect sa-ti bati joc fara ca macar sa fii constienta de asta si si pentru ca, bai, nu mai vreau.