Daca vrei ceva
narcotic, asculta Fang Island. Daca nu, du-te-n pizda ma-tii
Intalnirea cu Moc. m-a cam rascolit. Nu mult, cat sa ma agat cu unghiile de pulpana fustei ei lungi si sa o rog in sange sa ma ia cu ea. Bai, de parca nu pleca, de parca imi rapea copiii. Fie-ti mila imi venea sa-i strig. Nu-i era. Ma uitam dupa Hyundai-ul cu numar de Bucale cum se indeparteaza. Baga-mi-as pula in ma-ta. Am simtit o laba peste umar. M-am intors – era tanti Clementina. Cine era frumusica? Poveste veche tanti. Ascult. M-a ascultat. Sunt doua tipuri de barbati fara noroc, mi-a spus : aia care sunt tot timpul parasiti si aia care parasesc. Iar combinatia dintre astia doi cum se numeste? Barbatul prost.
Mi-am luat Cola si am plecat. Traversand strada si urcand scarile mi-a venit un gand. Genul de gand care sta la panda si cand prinde un moment de acalmie te calca. Gandul discret, singur, care nu sta la masa cu alte ganduri si care nu seamana cu niciun altul. Gandul discriminat de obicei, ala care nu cerseste dar sta la ciupeala, ala care se strecoara noaptea lipit de zidurile mintii lasand in urma o umbra lunga si monstruoasa, ala care nu doarme niciodata nu pentru ca e insomniac ci pentru ca e haituit, gandul prost hranit, prost imbracat, ocolit si dispretuit, gandul care te lasa fara cuvinte cand vrei sa-l povestesti... bai, deci ma gandeam – ce-ar fi daca as pleca de aici. Pentru totdeauna. Unde? Cum? De ce? Nu mi-a mai spus, pentru ca dupa ce a ajuns la mine in creieri si-a infipt veninul si-a murit.
Am intrat oarecum revelat. Aveam o lumina deosebita in ochi pentru ca monitorul s-a aprins singur, leaganul a inceput sa se balangane, mancarea adusa dimineata de doamna Neli sa se imputa (i-am dat o muie, dar n-am apucat sa termin pentru ca si-a amintit ca a uitat cafeaua pe foc... m-am terminat singur). Tricourile au iesit din dulap si au inceput sa se zbenguie prin casa, sa se joace de-a ninsoarea, de-a ratele si vanatorul, de-a mama si de-a tata si, la final, de-a asezatul cuminti in valizele de calatorie, de unica folosinta, doar de dus. Not yet, le-am spus si s-au inghesuit inapoi pe rafturi.
Gandul asta e exact ca tine, baby, mi-a dat atata speranta ca nu stiu daca am sa pot s-o duc. Realy!
Intalnirea cu Moc. m-a cam rascolit. Nu mult, cat sa ma agat cu unghiile de pulpana fustei ei lungi si sa o rog in sange sa ma ia cu ea. Bai, de parca nu pleca, de parca imi rapea copiii. Fie-ti mila imi venea sa-i strig. Nu-i era. Ma uitam dupa Hyundai-ul cu numar de Bucale cum se indeparteaza. Baga-mi-as pula in ma-ta. Am simtit o laba peste umar. M-am intors – era tanti Clementina. Cine era frumusica? Poveste veche tanti. Ascult. M-a ascultat. Sunt doua tipuri de barbati fara noroc, mi-a spus : aia care sunt tot timpul parasiti si aia care parasesc. Iar combinatia dintre astia doi cum se numeste? Barbatul prost.
Mi-am luat Cola si am plecat. Traversand strada si urcand scarile mi-a venit un gand. Genul de gand care sta la panda si cand prinde un moment de acalmie te calca. Gandul discret, singur, care nu sta la masa cu alte ganduri si care nu seamana cu niciun altul. Gandul discriminat de obicei, ala care nu cerseste dar sta la ciupeala, ala care se strecoara noaptea lipit de zidurile mintii lasand in urma o umbra lunga si monstruoasa, ala care nu doarme niciodata nu pentru ca e insomniac ci pentru ca e haituit, gandul prost hranit, prost imbracat, ocolit si dispretuit, gandul care te lasa fara cuvinte cand vrei sa-l povestesti... bai, deci ma gandeam – ce-ar fi daca as pleca de aici. Pentru totdeauna. Unde? Cum? De ce? Nu mi-a mai spus, pentru ca dupa ce a ajuns la mine in creieri si-a infipt veninul si-a murit.
Am intrat oarecum revelat. Aveam o lumina deosebita in ochi pentru ca monitorul s-a aprins singur, leaganul a inceput sa se balangane, mancarea adusa dimineata de doamna Neli sa se imputa (i-am dat o muie, dar n-am apucat sa termin pentru ca si-a amintit ca a uitat cafeaua pe foc... m-am terminat singur). Tricourile au iesit din dulap si au inceput sa se zbenguie prin casa, sa se joace de-a ninsoarea, de-a ratele si vanatorul, de-a mama si de-a tata si, la final, de-a asezatul cuminti in valizele de calatorie, de unica folosinta, doar de dus. Not yet, le-am spus si s-au inghesuit inapoi pe rafturi.
Gandul asta e exact ca tine, baby, mi-a dat atata speranta ca nu stiu daca am sa pot s-o duc. Realy!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu