O suta opt

M-am trezit inaintea ei. M-am asezat intr-un cot si am privit-o. Cateva riduri discrete la colturile ochilor, tenul fin, sanii fermi... putea sa vina un regiment de cavalerie cu documente scrise din care sa reiasa ca o futusera toti pe rand si la gramada, nu i-as fi crezut. Dormea ghemuita, cu maine intre genunchi. Am cuprins-o si am stat asa multa vreme. Apoi a deschis ochii, a privit lumina camerei, s-a intors, m-a privit pe mine si-a zambit. Deci n-am visat. Nu, ai nimerit bine - e casuta celor sapte pitici, din care am ramas numai eu - ceilalti s-au dus la munca in Spania pentru ca mina s-a inchis. De ce n-ai plecat si tu? Pentru ca exista intodeauna un pitic care se viseaza print. Iar printii isi gasesc pana la urma printesa. Daca ar fi asa simplu... s-a ridicat si s-a dus la baie. Apoi s-a intors si s-a bagat iar in pat. E bine aici la tine. Mai lasa-ma o ora si promit sa plec. Poti sa stai toata ziua. A dat din cap. Te platesc, oricat face, numai ramai. Nu, nu mai fac asta. De cand? De azi.

Am intins mana si i-am atins obrajii. Apoi parul. Apoi ochii. Apoi gatul. Apoi m-a oprit. De unde ai aparut tu Nic? Aseara veneam de la o doamna care ma iubeste dar se marita. Iar in general eu nu vin de nicaieri, ci doar ma duc undeva, probabil inainte. Pe un fir subtire de drum, desenat de un inginer beat. Cu ce te ocupi? Am ras. Partea misto e ca nu ma ocup de nimic. Partea nasoala e ca n-am niciun profit din asta. Si din ce traiesti? Din mila femeilor cu care ma culc. Iti bati joc de mine... Nu, jur ca nu. Una, imi gateste, alta imi da periodic bani si tot asa. Si de ce esti singur? Pentru ca n-am cunoscut pana acum decat femei ocupate sau femei singure care prefera sa ramana singure. Trebuie sa fie una destinata numai tie. Vai mama ei. Am ras.

Dar tu? S-a uitat la mine. S-a intins pe spate si a privit tavanul. Eu eram o femeie respectabila cu un sot respectabil si cu un copil adorabil. Intr-o zi m-am indragostit de un barbat. La inceput am crezut ca e frumos, ne vedeam rar si vorbeam mult la telefon, insa acasa nu mai eram cea care se stia ca sunt. Nu m-am culcat cu el, stiam ca nu mai pot duce lucrurile astfel prea departe. L-am tot amanat, l-am facut varza. Apoi lucrurile s-au complicat si la final am decis sa rup relatia. Ma iubea, era nebun dupa mine, iar eu l-am lasat. Asa am crezut ca e bine, era intre casnicia mea si el. L-am rugat sa ma inteleaga, nu m-a inteles. Nici nu prea avea cum, in mod normal, trebuia sa ma prinda, sa ma futa si sa ma si bata. Probabil o meritam. Baiat bun, un bou de fapt. Nu stiu, il iubesc inca. Numai ca acasa lucrurile nu au mers mai bine. Sotul meu traia cu alta si am aflat-o relativ curand. Apoi a cerut divortul si a plecat. Pur si simplu. Am ramas singura. L-am cautat din nou pe Stef, dar m-a expediat scurt. Spunea ca-s de fapt o curva. Am dedus ca avea dreptate – numai o curva nu e in stare sa-si tina alaturi barbatii pe care ii iubeste. Restul a venit usor, habar nu ai ce simplu e sa ti se spuna salut, sa raspunzi si intr-o ora sa i-o sugi primului care iti iese in cale.

Esti cam proasta, i-am spus. A incuviintat din cap. Deci ne potrivim.