Dupa ce s-a carat
Frusinica, m-am intins in pat si m-am odihnit. Mi-am tras patura pana la gat si
m-am uitat in sus. Tineam genunchii lipiti, ochii inchisi, pumnii sub barbie si
mi-am amintit... bai, mi-am amintit noptile copilariei la tara, la mama si la
tata cand stateam in camera mea, la fel ca acum si mi-era frica de umbrele noptii.
Peste drum era cimitirul, plin de umbre sinistre, de morti mergatori si alte
prezente a caror imagine nu reuseam s-o definesc – habar nu aveam de ce mi-e
frica, dar mi-era frica. Pana a murit tata, zi in care cimitirul a devenit un
soi de berarie nocturna unde ajungeam din cand in cand, doar ca sa nu beau
singur. O sa-ti povestesc intr-o zi, Miha. Sau Jazzy, sau cine pula mea o avea
curiozitatea asta. Apoi inchideam ochii si adormeam. Apoi era foarte dimineata
si ma trezeam. Lumina din fereastra, crengile ciresului din fata si-n care ma
cataram vara dupa fructe, cosulde fum de pe acoperisul casei vecinilor... bai,
de fapt unde s-a rupt totul? Care a fost locul si care ziua in care am facut
pasul? Care a fost momentul cand am parasit o haina ca sa pasesc in alta? De ce
atunci eram altfel decat sunt acum? De ce frumos atunci si opac acum? De ce
atunci prima si asta a doua? De ce naiv atunci si cinic acum? De ce Alba ca
Zapada atunci si o threesome-ista azi? De ce atunci curios si acum sfredelitor?
De ce durerile de afara s-au refugiat toate inauntru?
Apoi a sunat telefonul. Era undeva sub pat. L-am luat. Era Angel. Angel. Angel? Da, Nic, eu sunt. Taceam, nu stiam ce sa-i spun. N-o uitasem niciodata, nici pe ea nici chilotzeii ei galbeni din prima seara. Nici intalnirile de dupa, nici zambetul ei trist, nici inabilitatea ei de a se defini, nici aerul fragil atunci cand ma infrunta. Insa ii pastram amintirea precum pastrezi un tic vechi, sau unghia lunga de la degetul mic, sau poza de premiant din clasa a I-a – niciodata la vedere, undeva ascunse, pentru o data viitoare... Nu stiu ce sa spun. Spune ce faceai. Ce faceam acum? Da, ce faceai acum. Era bine dispusa, sau se straduia sa para, nu stiu. Stateam in pat. Hai mai Nic, e asa frumos afara si tu stai in pat? Da, de fapt ma gandeam. La ce? Nimic concret, la evolutie cred. Candva aveai obiceiul sa stai la fereastra. Nu l-am pierdut... apoi am tacut brusc. Am sarit si m-am lipit de geam precum o ventuza.
In fata blocului era ea, Angel. O geanta de umar, o rochie simpla cu fluturi, o esarfa mov la gat, pantofi negrii, un batic shic si un zambet. Un inger.
Am umplut o galeata de post-uri, am descris un hardau de situatii, dar ce am simtit cand am vazut-o nu pot. Sa-mi bag pula. Am plans, am ras, am urlat, ca o pizda la concertele Elvis, am facut o pareza, i-am facut cu mana. Toate in acelasi timp. I-am deschis usa. A intrat. Angel... Hei Nic. Angel... Iarta-ma daca am picat intr-un moment prost, plec si vin altadata. Angel... S-a apropiat si m-a strans in brate. De fapt nu pe mine, ci doar capul... mi-a luat capul, mi l-a strans la piept si si-a plimbat mainile prin par. Mirosea frumos si avea sutien soft. La gat purta o cruciulita din argint. Ar trebui sa ma urasti. Am spus-o tare. M-am simtit dintr-o data mic, insignifiant, demn de dispret. Nu, Nic cum sa urasti un om pe care il iubesti? M-am indepartat si am privit-o. Sunt trei luni? Da. Avea burtica, sanii i sa intarisera, se implinise. Angel era femeie. Nu stiu ce sa fac, nu stiu ce sa spun... iarta-ma Angel. Hei, Nic, nu fi prostut. E bine asa, e bine pentru amandoi. Cum te descurci? Am un job la Primarie, e bine. Esti cu cineva? Adica... Nu stiu, da si nu. Exista un baiat, dar vorbim, nu e inca nimic serios, e speriat ca s-ar putea sa aiba un copil inainte sa ma atinga. A ras. Daca iti va face vreun rau, vin pana acolo, pun mana pe el, si... Nic, Nic, termina. Nu-mi face nimeni rau iar tu nu o sa vii niciodata acolo. Tu esti aici, si trebuie sa ramai aici.
Pot sa ma descalt, ma strang pantofii. Sigur, esti acasa aici. Mi-era teama sa nu cumva sa te gasesc ocupat. Nu exista nimeni care sa ma tina atat de ocupat incat sa nu pot s-o dau afara cand am chef. Nu s-a schimbat nimic, nu? Cu mine? Nu, nu s-a schimbat nimic. Sunt acelasi. S-a intins in pat. Vino langa mine si strange-ma in brate, Nic. N-am batut drumul pana aici ca sa schimbam banalitati de vechi buni prieteni.
M-am intins langa ea. Mi-am tras patura pana sub barbie, mi-am lipit genunchii, m-am uitat in sus si mi-am amintit.
Apoi a sunat telefonul. Era undeva sub pat. L-am luat. Era Angel. Angel. Angel? Da, Nic, eu sunt. Taceam, nu stiam ce sa-i spun. N-o uitasem niciodata, nici pe ea nici chilotzeii ei galbeni din prima seara. Nici intalnirile de dupa, nici zambetul ei trist, nici inabilitatea ei de a se defini, nici aerul fragil atunci cand ma infrunta. Insa ii pastram amintirea precum pastrezi un tic vechi, sau unghia lunga de la degetul mic, sau poza de premiant din clasa a I-a – niciodata la vedere, undeva ascunse, pentru o data viitoare... Nu stiu ce sa spun. Spune ce faceai. Ce faceam acum? Da, ce faceai acum. Era bine dispusa, sau se straduia sa para, nu stiu. Stateam in pat. Hai mai Nic, e asa frumos afara si tu stai in pat? Da, de fapt ma gandeam. La ce? Nimic concret, la evolutie cred. Candva aveai obiceiul sa stai la fereastra. Nu l-am pierdut... apoi am tacut brusc. Am sarit si m-am lipit de geam precum o ventuza.
In fata blocului era ea, Angel. O geanta de umar, o rochie simpla cu fluturi, o esarfa mov la gat, pantofi negrii, un batic shic si un zambet. Un inger.
Am umplut o galeata de post-uri, am descris un hardau de situatii, dar ce am simtit cand am vazut-o nu pot. Sa-mi bag pula. Am plans, am ras, am urlat, ca o pizda la concertele Elvis, am facut o pareza, i-am facut cu mana. Toate in acelasi timp. I-am deschis usa. A intrat. Angel... Hei Nic. Angel... Iarta-ma daca am picat intr-un moment prost, plec si vin altadata. Angel... S-a apropiat si m-a strans in brate. De fapt nu pe mine, ci doar capul... mi-a luat capul, mi l-a strans la piept si si-a plimbat mainile prin par. Mirosea frumos si avea sutien soft. La gat purta o cruciulita din argint. Ar trebui sa ma urasti. Am spus-o tare. M-am simtit dintr-o data mic, insignifiant, demn de dispret. Nu, Nic cum sa urasti un om pe care il iubesti? M-am indepartat si am privit-o. Sunt trei luni? Da. Avea burtica, sanii i sa intarisera, se implinise. Angel era femeie. Nu stiu ce sa fac, nu stiu ce sa spun... iarta-ma Angel. Hei, Nic, nu fi prostut. E bine asa, e bine pentru amandoi. Cum te descurci? Am un job la Primarie, e bine. Esti cu cineva? Adica... Nu stiu, da si nu. Exista un baiat, dar vorbim, nu e inca nimic serios, e speriat ca s-ar putea sa aiba un copil inainte sa ma atinga. A ras. Daca iti va face vreun rau, vin pana acolo, pun mana pe el, si... Nic, Nic, termina. Nu-mi face nimeni rau iar tu nu o sa vii niciodata acolo. Tu esti aici, si trebuie sa ramai aici.
Pot sa ma descalt, ma strang pantofii. Sigur, esti acasa aici. Mi-era teama sa nu cumva sa te gasesc ocupat. Nu exista nimeni care sa ma tina atat de ocupat incat sa nu pot s-o dau afara cand am chef. Nu s-a schimbat nimic, nu? Cu mine? Nu, nu s-a schimbat nimic. Sunt acelasi. S-a intins in pat. Vino langa mine si strange-ma in brate, Nic. N-am batut drumul pana aici ca sa schimbam banalitati de vechi buni prieteni.
M-am intins langa ea. Mi-am tras patura pana sub barbie, mi-am lipit genunchii, m-am uitat in sus si mi-am amintit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu