Nouazeci si cinci

Bai, deci pula mea… ma urasc atunci cand vreau o femeie care imi suge pula virtual si ma refuza elegant in mod real. Pentru ca ea motiveaza ceva, iar eu, imbecil, o cred. Pentru ca ea imi spune „noi” si gandeste „eu”. Pentru ca ea imi intinde mana sa i-o sarut dar nu mai inainte de a si-o freca de pizda numai ca sa dea bataii ei de joc un sens metafizic, de parca in pizda ei sta secretul a ceea ce ma defineste, de parca ideea de a-si desface picioarele in fata celui care o iubeste, echivaleaza cu inspiratia Anne-ei Bredon scriind „Baby, I’m gonna leave you” ( si nu Led Zeppelin inculto, ala a fost doar un cover). Impotriva a ceea ce simt, asezat elegant in fotoliul rationamentului (nu e corect, baby…) din spatele caruia mi se plaseaza pe crestetul de cretin o pereche de coarne. Da ma,. Eu am coaie, intelegi? Am coaie asa de mari incat imi bag pula in sentimentele mele numai ca sa le protejez pe ale tale. Ma fut in suturile in cur pe care mi le iau de la propriul ego masculin, numai ca sa intind o floare ego-ului tau feminin, numai ca sa ma dau elegant si decent si ca sa mimez cat de recunoscator sunt fata de muia pe care mi-o dai cu cizma aia colorata in rosu. Sau cu slapul, ca sa-mi bag pula daca mai conteaza cu ce calapod mi se umple botul. Bai, mi-e de o mie de ori mai usor sa iti tin isonul si sa-ti servesc macar replici de aceeasi spetza. Mi-e la degetul mic sa-ti desfiintez toate minciunile de cacat pe care mi le servesti in scris si oral, sa intorc tot ce spui impotriva ta ca o oglinda in care sa iti vezi toti porii si cat de imperfecti sunt. Nu-mi trebuie nici macar o nanosecunda ca sa nu te cred, ca sa simt cum ma scuipi in ochii astia despre care spui ca-s unici mimand un zambet ingenuu. Dar te cred ma. Pentru ca mi-am propus sa fiu boul ala pe care nu-l meriti, sa joc rolul inteleptului labagiu, sa accept frustrarea de a nu o avea in locul placerii de a fute o femeie „foarte normala” (si pe care o iubesc’n pula mea), sa urc deasupra a tot ce inseamna ceea ce a insemnat si sa stau rezemat de zidul intrebarilor mele. Rezemat cu curul, ca sa nu existe nici un risc al tentatiei de a cauta raspunsuri.

Bai pot sa fac ce vreau eu din situatia asta, intelegi? Dar nu vreau ma, nu vreau. Am in perioada asta o frumoasa inclinatie de a fi rejectat pe diverse motive din care rezulta doar o concluzie – aia ca am fost si am ramas un credul imbecil. Imi plimb urechile de jack ass ca pe un premiu si oricine ma intreaba primeste un raget baritonal si oricine rade de mine primeste 10 lei ca sa-si ia o bere si sa reflecteze la gestul meu simplu de a intoarce si celalalt obraz, la fervoarea cu care imi port prostia ca pe un drapel intr-o lupta in care mi-am propus sa pierd.

Bai, manca-ti-as, numai faptul ca mi-ai respirat fumul de tigara, ca te-am privit si te-am iubit tacit trebuie sa-ti umple chilotzii de apa, sa-ti colapseze existenta si sa-ti faca viitorul un trecut perpetuu. Bai, in pula mea, eu sufar pentru tine ca un babuin fara sa meriti nici macar refuzul de a ti-o marturisi vreodata face to face. Eu ma uit si acum la mana pe care ti-am intins-o si pe care ai scuturat distant tigara si-mi tot zic , Nic asta e un premiu manca-mi-ai pula – asta e crucea pe care te-ai cocotat nu ca sa te purifici ci ca sa te fotografieze japonezii drept model al prostiei umorale, drept simbol al chizdoplange-ului si al ratangiului perpetuu. Bai, sunt mandru ca sunt imbecil, plang de fericire ca am ajuns la nivelul asta dincolo de care respectul de sine e pishoarul unde poposesc des pentru ca am probleme cu prostata si trebuie sa ma deshert, ma premiez cu 2 litri de Cola si ma mir ca lichidul ala mai are chef sa mi se scurga pe gat – pentru ca nici asta nu mai merit.

Bai, deci daca nu bag acum cutitul in mine e dintr-un motiv simplu : e 3 dimineata si e un moment prost pentru gesturi gratuite. Am sa fac o laba. Ti-o dedic baby.