vineri, 27 aprilie 2012

O suta patruzeci si trei


In mana stanga am un tricou, in dreapta am al tricou, pe mine am unul pe care scrie : “cine are tricouri e bou.”

Am tras jaluzelele – lumea nu exista

Mi-am dat pantoful Nike cu leaganul. A cazut. Bai, marfa de cacat.

Obiectele sunt un cap de linie. Asta e o treime dintr-o idee. Pentru celelalte doua trebuia sa fiu destept.

Imi place Paula Seling. Pentru ca seamana cu o femeie.

Imi amintesc frumos de tine. Pacat ca nu te-am cunoscut.

Iuliei Popescu ii e mila.

Azi am ignorat ca am coaie. Le pedepsesc.

Pe scari urca un mos si-un copil. Auzi puisor, de ce floarea asta se numeste mac? Pentru ca e rosie.

Cica as fi un frustrat de provincie. Nu mai exista locatii sigure nici acolo.

PS : Blog, azi n-am chef de tine… ma duc sa ma uit la reclamele care fut filmul…

joi, 26 aprilie 2012

O suta patruzeci si doi


Mi-a spus : trebuie sa pleci... I-am spus, plec. Mi-a intins vioara, ia-o si pe asta. N-o iau. Nu pleci fara ea. Ok. Mi-am scos tricoul, blugii, chiloztii si-am ramas in pula goala, „asa e mai bine”. S-a dezbracat si ea. S-a asezat langa mine. Eu ma uitam la pizda ei. Ea se uita la pula mea. Avea clitorisul prea mic. Privirea ei imi spunea ca am o pula usor septica. Labiile lipite, comune. Ii lipseste un testicul, spunea rictusul din coltul gurii. N-a zambit nici cand m-am scarpinat la coaie cu degetul mic. A luat telefonul si a format un numar. A asteptat putin. Alo, Paul? Stii, m-am mai gandit, in seara asta sunt libera... daca vrei iesim. Cel de dincolo s-a bucurat, ii si auzeam coaiele pocnindu-se unul de celalalt. Am luat telefonul si am format un numar. Alo, Crina? Nu te-am mai auzit demult... da, sunt aici in Bucuresti... da, acum doua ore. Vrei sa ne vedem, mai esti in filmul asta?... Super, te sun eu mai pe seara... sa fie un 8? Am inchis. Nu e nicio Crina, mi-a spus fara sa ma priveasca. Intotdeauna exista o Crina. S-a ridicat. A scos din dulap un tricou alb pe care scria : „O femeie disponibila pentru tine, e disponibila pentru toti”. L-a imbracat si l-a admirat multa vreme in oglinda. Eu mi-am pus maieul pe care scria : „prostii”. Dar l-am scos pentru ca era patat de sudoare.

Voiam sa-i spun ceva. Probabil voia sa-mi spuna ceva. Daca eram vreun guru i-as fi spus lui Nic: „ Stii? Se spune ca tacerile sunt doar regine mama in burta carora mii de litere zumzaie in cautarea cuvintelor potrivite. Cuvintele ies si incaleca gandurile. Naravase, rebele, nestapanite. Multe mor la prima cabrare, insa cuvintele tari, importante, inarmate cu mici adevaruri, scapa. Gandurile imblanzite ajung asfel de la un individ la altul si, astfel, oamenii reusesc sa se inteleaga.” Dar nu eram un guru ci un cacat nesuferit ale carui ganduri dadusera de gustul sangelui. Si care rontaie la fiecare masa si intre, cuvinte. Ceea ce scapa printre colti, nu-s fraze ci strigate, nu sunt idei ci flegme.

Ma uitam la tavan si intrebam: ce pula mea facem Catalina? Ea se uita la tavan si spunea : n-am nimic de spus. O pierdeam. Simteam cum se disipeaza in mii de particule aliniate in directia opusa mie. Mai lasa-ma cu tine in seara asta. Plec maine pentru totdeauna. Poti sa ramai, in seara asta nu vin acasa. Bine

La un moment dat a iesit. N-a salutat. La un alt moment dat am iesit in fata caminului si am agatat prima proasta care trecea pe acolo. Studia la inginerie. Era usor drogata si ma confunda cu „colegul de la Automatica”. Am urcat in camera Catalinei. Am dezbracat-o si-am futut-o. Mirosea urat. Si la pizda si in gura, mirosea la sub brat, mirosea peste tot. I-am ejaculat in bot. Cum ziceai ca te cheama? Bianca. Ok, poti sa pleci. Nu vii cu mine? Am niste iarba, bem o votka si mai am o prietena... hai ca o sa fie funny. I-am deschis usa – cara-te in pizda ma-tii de bashinoasa. S-a carat.

Bai, pula mea cum sa nu fiu trist... mi-e dor de casa mea. Sa mor eu, acolo nu ma vede nimeni cand plang si eu ca omul. Am iesit in strada. M-am dus in Nord si m-am cazat la Ibis. Hotel plin cu francezi si curve pasagere. Am cerut o camera cu fereastra spre Grivitei. E misto strada asta noaptea : ruine printre cladiri moderne, masinile suroind in ambele sensuri. Mi-am lipit fruntea de geam ca sa le simt pe toate mai aproape si am ramas asa.

Masinile imi traversau timpanele.

miercuri, 25 aprilie 2012

O suta patruzeci si unu

Catalina refuza sa-mi vorbeasca. Eu l-am sunat pe unchi-miu in State. Trimite-mi niste bani, i-am spus. Pentru ce nepoate? Am facut o prostie. Ce prostie? Eh, o prostie. Ai lasat-o gravida... da, l-am mintit. E gravida si daca n-o platesc nu-l scuipa. Bai, n-ai minte. N-am unchiule, e din neam. Ia zi cat vrei? Nu stiu. 5,000 ti-ajung? Ti-as suge si pula pentru banii astia, i-am spus in gand. Nu stiu, probabil, i-am spus cu glas tare. Uite, iti trimit 10,000 – imi merge bine pe timp de criza. Intr-o ora ajung la banca si ti-i trimit prin Western Union, e bine? E bine. I-am luat in doua ore.

Sunt deja cateva ore de cand ea sta pe burta. Nu mai plange, dar starea ei de spirit nu s-a schimbat. As scrie ceva pe blog dar ce pula mea sa scriu cand nu ma simt in regula? I-am spart un cacat de vioara ce pula mea i-am facut? Ma enervase. Tipase la mine. Bai, deci la mine nu tipa nici mama, intelegi? D-apoi o pizdulice. Bine, o iubesc, dar tot pizdulice e. Adica vioara aia era mai importanta decat mine. De fapt cred ca asta m-a iritat : faptul ca nu era cum am crezut. Nu eu, ci muzica. Nu pula mea, ci arcusul. Macar daca imi spunea... Bai, deci mor de draci cand descopar ca femeia care ma iubeste nu o face pana la capat. Mor sa gasesc partenera care sa-si puna singura un lant imens la gat, sa-mi intinda capatul si sa-mi spuna :” strange, sunt a ta”.

Am iesit, m-am intors. Era tot asa, tot acolo. Imbraca-te, i-am spus. Nu m-a bagat in seama. Imbraca-te, te rog. S-a uitat la mine. Bai, ma ura si ma simteam ok. Stiu, iti vine sa ma omori, dar sa mor io, as crapa de ras sa-mi ia viata una in pizda goala. Macar sa mor decent. S-a ridicat. Si-a pus un tricou pe care scria : „Viata mea, pe scurt; asta ti-as povesti. O singura data, cu cuvinte putine, apasat. Apoi mi te-as oferi fara rezerva, numai tie, o singura data. După care m-as sinucide.” Tacea fara sa se opreasca. Pune-ti si chilotzii. Si-a tras blugii fara sa-si spuna altceva dedesubt.

Am iesit. O tineam de brat. Am intrat la Muzica. O multime de viori. Alege. Pe care vrei. Nu vreau nicio vioara de la tine. Am privit-o. Nu e o vioara de la mine, e vioara care-ti trebuie. O sa mi-o cumpar singura. Te rog... Nu... Am rugat vanzatoarea sa-mi recomande cel mai scump instrument. Gewa Maestro IV, a comandat-o un prim solist de la Filarmonica dar a murit. Cat? 1,700 EURO. E buna? Daca e buna? Vanzatoarea a suras superior – e una dintre cele mai bune din Europa. Se vede ca nu sunteti familiarizat. Nu e pentru mine. Dar pentru cine? Am aratat catre Catalina – ea, sor-mea. Pot s-o vad? Mi-a intins-o cu mii de precautii. Mai bine nu, eu doar le sparg. A indreptat-o spre Catalina. Care n-a rezistat.

Concertul pentru vioara si orchestra in Mi Minor (partea 1 Allegro, molto appassionato) de Mendelssohn Bartholdy a rasunat in magazinul Muzica pentru prima oara in ultimii 20 de ani. L-a cantat pe tot. Probabil fara sa-si dea seama. La final, in jurul ei erau toti : vanzatori, clienti, paza. Au aplaudat-o. Ma simteam mandru. Imi venea sa le spun, eu am adus-o aici. Dar au realizat cu totii ca printre ei se afla un cretin, asa ca n-a mai fost nevoie sa ingros linia de demarcatie. Catalina a ramas cu vioara in maini, multa vreme dupa ce toti se carasera la treaba lor. Cum ramane? Vanzatoarea dadea semne de nerabdare. Cata? Cata tacea. Asa cum se tace dupa un concert de vioara. O cumpar. Acum? Am scos tufla de ghertzoi. I-am numarat de cateva ori, numai ca sa-mi ling degetele. Poftim.
Vanzatoarea a inchis instrumentul in cutie. Inainte de a se desparti de el, l-a mangaiat pe cant cu buricele degetelor. Sa aveti grija de ea e o vioara cu viata.

Am luat-o sub brat si am iesit. Ne-am indreptat spre camin. Iar de la camin ea a pornit-o asa cum e firesc inainte. Eu, asa cum e firesc, inapoi.

marți, 24 aprilie 2012

O suta patruzeci


Fireste ca ne-am futut. Era la fel de inocenta ca in ziua cand am facut-o pentru prima oara, reactiona doar instinctual. A avut doua orgasme. Transpirase. Era transfigurata. Catalina transfigurata este o femeie frumoasa. Tinea ochii inchisi si respira sacadat. Mai vrei? A ras – mai poti? Mai pot. Si-a luat telefonul de pe masuta si mi-a scris un sms

CATALINA : Te iubesc si pentru ca esti pervers. Nu pot sa-ti spun asta privindu-te in ochi.

A trimis sms-ul privindu-ma in ochi. I-am raspuns

SMS : Eu te iubesc pentru ca sunt aici.

A citit si s-a incruntat.

CATALINA : Ce vrei sa spui?

SMS: E acelasi lucru cu sunt aici pentru ca te iubesc.

CATALINA : Nu, nu e acelasi lucru.

S-a retras dintr-o data intr-o margine a patului si astepta sa-i raspund. Tineam telefonul abandonat pe sex si ma uitam la spatele ei. Drept, fin, pe care am ejaculat. Lichidul seminal se intarise si forma mici pete aproape albe. N-a mai rabdat si s-a intors. A aratat cu degetul spre telefon. Era un gest imperativ.

SMS : Nu stiu ce sa spun.

CATALINA : Spune-mi ca ma iubesti.

SMS: In scris sau prin viu grai?

CATALINA : Canta-mi...

M-am ridicat, am luat vioara si am inceput sa-i cant. Fals, fireste. Corzile scartzaiau sinistru, iar eu ii strigam in ritm de gospel cat de mult o iubesc. Fara sa am o idée clara asupra what fucking gospel music means. M-a rugat sa ma opresc. Nu m-a oprit. Nic, te rog opreste-te, esti ingrozitor. Nu puteam, tocmai descoperisem pizzicato-ul. Trageam de corzi. fara mila. Ii spuneam ca o iubesc. La fel, fara mila. O sa-mi distrugi vioara. „Nu e nimic, o sa-ti cumpar un Stradivarius”, i-am cantat de data asta incercand un riff Police. Pana la Stradivarius e singurul bun pe care il am. Pana la Stradivarius singurul bun pe care il ai sunt eu, i-am cantat in stil bizantin. S-a apropiat incercand sa-mi smulga instrumentul din maini. L-am ridicat. Il tineam deasupra capului. Ea sarea dupa el, eu n-o lasam sa-l ajunga. Odata cu ea sareau si sanii. Ma uit la sanii tai. Da-mi vioara inapoi. Vreau sa mi-o sugi si poate cedez. Da-mi te rog vioara, nu-ti bate joc. Se infuriase. In mod normal era momentul in care trebuia sa i-o inapoiez. Nu i-am inapoiat-o. Daca mai sari asa o sa-ti cada pizda. Esti porc, da-mi vioara mea! Daca stai capra, ma mai gandesc. Nic, vreau vioara. Tinea mainile in solduri, colturile gurii ii cazusera pana sub barbie. Catalina era urata cand se infuria. Daca ma lasi sa te ling in pizda promit ca ti-o inapoiez. Atunci a luat cutia si a aruncat dupa mine. Esti un nesuferit! Si un tampit! Si un insensibil!

Si s-a produs un declic. La fel ca finalul solo-ului de chitara a lui Brian May in Boehmian Rhapsody. Vrei vioara asta? Spune-mi vrei vioara asta? Respira sacadat, ma privea si nu spunea nimic. Zi ma, vrei vioara asta? Vrei cacatul asta de lemn cu care magazinele sunt pline? Vrei sarmele astea? Bine, ti le dau. Pe bucati.

Viorile se rup cel mai bine daca le lovesti de un calorifer de fonta. Catalina avea in camera : vioara, un calorifer de fonta si pe mine. Am ramas cu resturile viorii in maini. Eu ma uitam la ea, ea se uita la mine. S-a trantit in pat si a inceput sa hohoteasca. Lovea perna cu pumnii si dadea din picioare. Bai, deci nu intelegeam de ce.

Am intrebat-o – dar ce am facut?

luni, 23 aprilie 2012

O suta treizeci si noua


Jimmy latra pe scari. Il auzeam din casa. Ma gandeam inca la Monica si la oferta ei. Pe care o refuzasem din start. Nu voiam job pentru ca job inseamna relatie, implicare si rezultate. M-as fi trezit ca nu-mi mai apartin. Pula mea, mai bine cu mine decat fara. Stateam intins in pat si imi miroseam palmele. Dreapta mirosea a pizda iar stanga a cacat. La femeia asta pana si cacatul avea un miros elevat. Apoi m-am spalat si Monica n-a mai existat. M-am urcat in leagan. Afara era o vreme misto. O zi din aia in care a strange tot bagajul intr-un small bag, a iesi din casa si a te cara de acolo, eventual pentru totdeauna, e un gest comun. Am pus mana pe telefon. Pula mea...

Sms : Mai esti?

Catalina : Nic?

Sms : Pula mea...

Catalina : Da, Nic e... J

Sms : Ai plecat din tara?

Catalina : Nu inca, trebuie sa termin cu examenele astea.

Sms : Mi-e dor de tine... de fapt.

Catalina : Locuiesc tot acolo...

Sms : Ma ierti?

Catalina : Lasa asta... vii?

Sms : Sa vin?

Catalina : Sa vii...
Mi-am pus tricoul cu : „Lucrurile frumoase pot fi descrise numai cu cuvinte frumoase” si am iesit in fuga... Jimmy latra undeva e scari. Am urcat. M-a vazut si a incremenit brusc. La fel si doamna Mogos care nu-si gasea cheile. „Ce faci Nic?” Nu merge, am venit sa vad daca esti in regula. „ I-auzi, de ce?” Fii atent caine, fii foarte atent. „Imputitule!”, mi-a strigat din urma. Am luat un taxi, am ajuns in gara si de acolo la Bucuresti.

3 ore. Nu o viata. Nu curse de avion transatlantice. Nu arsenale de vorbe. Doar 3 ore ca sa ajung in bratele ei. Din nou. Ma astepta intr-un tricou pe care scria : „I cannot pretend to love this man/Like my father” . Iar sub tricou ea. Doar ea. O femeie tanara care ma iubea. Ma iubea atat de mult incat simteam ca o iubesc si eu la randu-mi. M-a imbratisat si m-a sarutat. De multe ori. Cu gura ei mica, cu aerul ei virgin, cu sufletul ma saruta si-mi spunea pe nume : Nic, Nic... Pula mea, cand scrii suna patetic, cand o traiesti te sufoca. M-a impins in pat, s-a urcat langa mine si din nou m-a strans in brate. Tare. Strans. Se lipise de mine intr-un gest inocent de disperare. De parca se catzara intr-un copac. Ti-am lipsit? Nu stiu daca mai pusesem vreodata o intrebare atat de idioata. N-a raspuns, ma strangea si atat. Pulpele i se dezvelisera, i se vedeau fesele : tinere, ferme, frumoase. Imi tinea capul intre sani. Respira sacadat si spunea simplu : Nic. Plangea. Se descarca. Am mangaiat-o pe par. Apoi a adormit. Fara sa-mi dea drumul. Era ca si cum regasisem drumul catre casa. Era ca si cum ratacisem prin lume si nu mai voiam asta. Mi-l inchipuiam pe Ratacitor, inapoindu-se si abandonand pe drum, din nerabdare: insotitorii, lazile cu comori nemaivazute, alimentele, apa, propriul cal, strabatand ultimii kilometri aproape tarandu-se ramanand in viata pentru o singura imagine – cea a femeii lui primindu-l. O viata pe drum doar ca sa descoperi ca trebuie sa te intorci. Si sa nu-ti para rau.

duminică, 22 aprilie 2012

O suta treizeci si opt

Bai, deci ma tinea de pula si se simtea bine, puteam sa-mi dau seama de asta. Tineam mana peste mana care-mi strangea pula – senzatie mai misto ca asta nu exista. E ca si cum ai fi un prost de uliu si ai tine in ghiare un prost de popandau. Te uiti inainte, in zare, privesti mut orizontul dar tot ce e concret, amanuntul insignifiant care leaga abstractul vizual de persoana ta, e bucata de carne strivita de dedesubt. Placerea de a inchide in cusca lacomiei placerii tale, placerea ei. Bai, nu pot sa explic, apuca-ma de pula si uita-te in ochii mei - o sa se deschida o usa. Abia atunci o sa devii femeie.

Ce idee? Suge-mi sfarcul, imi place cum o faci tu. Pe care? Stangul. I l-am supt. Uite ce e Nic, am plecat de la banca. Hau!Te-au dat afara? Ah, nu, am plecat eu singura. Pot sa-ti pun degetul in pizda, imi place asta? Cand o sa mor o sa-i spun sa-mi fixeze in deget in loc de inel, o pizda. Baga-l, e ok. L-am bagat. S-a foit un pic. L-a udat. M-am saturat de banking, mai ales acum pe timp de criza. Mi-am facut o firma de lichidari. Asa, si? Vreau sa te iau la mine.Am ramas cu sfarcul intre limba si cerul gurii. Ea gemea. N-am vrut asta, scuze. Nu stiu, eu n-am semnat un stat de plata de vreo 8 ani...ce trebuie sa fac? Nu mare lucru. In materia asta lucreaza in general barbati. Uneori e nevoie sa vorbeasca cu clientul un barbat, eu o sa te invat ce sa le spui, ce sa faci. Sunt misogini, asta e.

Deci femeia asta distinsa a venit pana la mine, m-a futut, mi-a inghitit sperma si acum imi oferea de lucru. Bai, ultima tentatie a lui Isus a fost un moft, un mic accent intr-o poveste anosta. Mi-am pus capul pe pieptul ei, ma simtzeam un baietzel. Sunt cam vulnerabil perioada asta. Tu esti vulnerabil 24 din 24, Nic. Cum merge cu Razvan. E ok. Adica cum e ok? M-a privit. Nic, tocmai ti-am inghitit sperma, deci relatia cu Razvan merge. Te gandesti la oferta mea? Am dat din cap in semn ca da.

S-a ridicat si-a tras chiloztii (unii maron), apoi si-a pus sutienul, ciorapii si costumul impecabil. Nu plec de aici pana nu-mi faci un cadou. Orice. Un tricou, sunt moarta dupa tricourile tale. M-am dus la dulap. Am scos unul maron (precum chiloztii ei), pe care scria : „Toamna mi se parea adecvata nemuririi. In ea cad frunzele moarte. Pasarelele isi ascund ciocul la subsuoara. Ploua subtire. Miroase a fum, a tristete, a muraturi.” Iti place? Da. Ok, it mai dau unul, de la mine. L-am scos pe cel mai recent – il facusem gandindu-ma mult la Catalina si la vioara ei pe al carei sunet i-as fi facut un copil (perioada asta as face copil fiecarei femei in care mi-as baga pula, as umple orasul de copiii mei, apoi judetul, regiunea si tara; poate si Europa, dar dupa aceea sigur m-as opri – nu mi-ar placea sa am copii chinezi). Pe el scria : „ Mantuirea trupului e mai putin insemnata decat cea a sufletului, asta o stie orice filozof, inclusiv menajera.” Sunt doua, asta inseamna mult pentru mine. De ce mi le-ai dat? Mi-ai baut sperma cu Cola, Mon. Bai, deci n-o s-o tinem acum placa asta toata seara. Nu, pot sa prepar alt cocktail. A ras. Te mai gandesti? Da, promit.

A iesit. Abia apoi am spus, nu.

sâmbătă, 21 aprilie 2012

O suta treizeci si sapte


Bai, deci eu de felul meu nu-s hotarat. Tot ce mi se intampla, in general nu-mi bate la usa, nu-mi cere acordul si nu ma intreaba, eventual arunc eu la urma un timid “de ce pula mea asta?” Aseara insa m-am hotarat. Sa nu fac in continuare nimic. Sa urmez drumul asta care arata usor a cerc, sa ma misc prin viata precum grasele alea din The Point -Oblio (bai misto erau, as fi futut una din ele, daca ar fi fost reale – as fi futut-o si as fi plans la burta ei, asa de diafane mi se pareau pe langa frustratul ala mic fara tzugui la cap). Si stii de ce?

Inainte ma trezesc cu o vizita neasteptata. Pula mea, eu nu primesc vizite asteptate. Nici macar aparitiile doamnei Neli nu-mi mai par ca mi se cuvin – vine, imi aduce meniul zilei, uneori ii dau o muie usor stresat pentru ca si ea e stresata, o mai fut si-n cur, dar numai ca sa ne amintim de vremurile bune, si dispare grabita pentru ca ala al ei, ia o fatza trista, de sinucigas si incepe sa ofteze ca un catzel lipsit de sex (catzelul ala care sta in grupul de javre privind cu jind la ala care fute, singurul norocos in primavara asta), iar ea trebuie sa-l listeasca, sa-l ia in brate, sa-i spuna ca totul e bine, ca iubirea ei a ramas la fel de mare, ca doar el e cel important, ca mie imi da pizda (ma rog, muie, ca pizda nu mi-a mai dat demult) doar dintr-un sentiment profund de recunstinta, amestecat cu un pic de mila, ca intotdauna se va intoarce la el precum valul care dupa ce se sparge de mal revine in mare (eu la faza asta as rade ca un dement, cum pula mea sa ma imbunezi pe mine cu texte din astea...); iar la urma trebuie sa-si desfaca picioarele si sa-l lase s-o futa de impacare, iar atunci e nasol ca i se scoala pula si fute mult, nervos si prost iar ea nu are orgasm si nici tupeul sa-si faca unghiile in timp ce boul strapunge ziduri imaginare, si la un moment dat ii vine sa caste, apoi o doare pizda, iar cretinul amana sa se termine crezand ca-i face asteia vreun bine sau cine stie ce demonstreu ca fututul cu el e ca o finala de Champions League (Bai, deci bravo Inter)... mi-a povestit ea odata.

Vizita... era Monica. Bai, deci mi s-au umezit ochii. Pula mea, la ora aia daca venea si dracul sau doamna Mogos, sau chiar Jimmy (relatia noastra s-a deteriorat iremediabil... ieri la pranz, am iesit afara sa culeg sticla de Cola care imi cazuse de pe geam, Mogosoaica era afara cu el, musiu chien m-a injurat si fara sa ma previna m-a muscat de gamba... l-am fugarit putin ca nu aveam mare chef, vreo trei statii de autobuz, dar o sa-l prind, inca nitzel...), eram in stare sa ma fac pres, sa ii donez garsoana sau sange, chiar daca nu-i trebuia (pula mea, exista intotdeauna cineva care are nevoie de sange iar pentru asta sar multi, toti... de ce nu sare nimeni atunci cand e nevoie de pizda? De ce e cah?). Privind-o realizam cat de mult m-am indepartat de ultima bruma de gest social, de cele care mi-ar fi putut oferi putina caldura ( Frusinica, Mioara, Catalina de care uneori mi-e dor de mor, Izza, Oana, Helena, Angel, Gratzi, cealalta Oana, Flore – poate singura dupa care m-as fi dus cu ochii inchisi, ca vaca, chiar si Neli, chiar si Neli mai frate), de comoditatile mele.

Hai intra. A intrat. Arata bestial. Ma inhiba. Ia loc. A luat loc. Vrei ceva de baut? S-a gandit. Oricum am numai Cola. A ras. Bine, Cola. I-am adus o sticla de 2 litri si mi-am adus si mie una. Fara pahare. A inteles, a dus sticla la gura si a sorbit. De fapt cu Monica ma inteleg foarte bine, I mean. Am ragait. Tare. Iarta-ma. A ragait si ea. Pariez ca era surprinsa pentru ca venise cu un gand (ea nu vine gratuit sau doar ca sa ma vada) si acum intrase in filmul meu. A mai baut si ea, am mai baut si eu. Logic, ne-am futut. Ne-am stropit cu Cola, i-am bagat Cola in pizda, in cur, i-am turnat Cola pe sani, i-am dat sa bea Cola din gura mea si mi-a dat sa beau Cola din gura ei, mi-a pus Cola pe pula si m-a usturat... Am ejaculat in sticla de Cola. Am rostit cateva versuri din Cezar Ivanescu si am strigat cateva sloganuri ale galeriei de la Dinamo – ca sa se termine si ea. La final a amestecat sperma cu Cola si a baut-o. Are gust de Pepsi, mi-a spus. Ah, deci asta e secretul, am gandit.

Stateam intinsi pe spate, ea fuma, fumam si eu. Am venit cu o idee, mi-a spus.

vineri, 20 aprilie 2012

O suta treizeci si sase


Bai, deci azi am sa-ti vorbesc despre femeia sifilis, pizda peste care dai si de care nu mai scapi. Bai, deci apare de nicaieri si o iei ca prostul, sau accidental. Pula mea, fiind peste tot nici nu e greu : in parc, pe netlog, langa barba-su, in accidentele sortzii...atarna ca un spor gata sa-ti intre prin nari si sa ti se fixeze in sange, sa preia comanda si sa-ti futa sistemul. Tu zici buna ziua, ea nu-si pierde vremea, se inoculeaza. Tu ii oferi, ea iti smulge. Tu zambesti, ea ranjeste. Raspunsul ei nu e bine te-am gasit, pentru ca ea nu raspunde. Fatza incerta, alura fluida, inconsistenta ei consta in cateva convingeri in spatele carora nu se ascunde de fapt niciodata.

Bai, deci asta nici macar nu e draguta la inceput. Nu cunoaste arta preludiului, nu stapaneste darurile persuasiunii, nu aluneca spre sufletul tau ca un sarpe, nimic. Isi intinde dintr-o data gardurile, se pisha precum un caine in spatiul tau vital, pune stapanire si domina. Si asa calare clameaza nevoia de iubire, te biciueste reprosandu-ti lipsa de reactie, iti indeasa in gura ditamai calusul dupa care te intreaba nervos de ce taci. Ea nu povesteste, ci striveste intriga intre degete si azvarle firimiturile in directia vantului. E un compromis intre ideea de monstru si gustul estetic. E frumoasa in fotografii si urata in trairi. E sufocanta prin absenta.

Ea nu are viata personala pentru ca locuieste in propria ta viata. Daca dispari tu, dispare si ea. Daca esti bolnav, sufera si ea. Iar ca sa nu se intample toate astea, te apara : de iubiri, de prieteni, de rude sau de ce ti-ar putea face un bine. Sta inaintea lor si anunta calm pe fiecare ca nu esti acasa. De dincolo de gratii, printr-un orificiu din care aerul doar iese. Ceea ce de la distanta pare a fi o existenta autonoma, e doar o minciuna. Fire de contact necesare cu prezente menite sa-i mascheze adevaratul scop. Ea nu are prieteni are case conspirative. Ea nu are viitor, cariera setata sau intimitati proprii. Ea nu are nimic, mai putin un lucru – pe tine. O pereche de colti infipta in jugulara. Un virus. Un alter ego din flori, un avorton.

Pizda asta n-o sa-ti fie niciodata partener si nici macar n-o sa imparti cu ea ce-ti apartine. N-o intereseaza ce proprietati ai, ce statut social, n-o intereseaza daca te doare sau daca ti-e bine, n-are nicio curiozitate in ce priveste calitatea ego-ului tau, nici macar nu sta cu tine, poate ca nici nu te fute – sunt nimicuri. Ea e dincolo de toate astea, ea e deasupra lor. Si a ta. Te urmareste tacuta precum un caine andaluz, indiferent ce faci, unde te duci, ea e acolo. Aparent dezinteresata, aparent intamplator, aparent... Daca faci e escala la Praga, o intalnesti acolo. E cu barba-su, e cu copiii, vine de la Hamburg dar... coincidenta? Daca te prostesti comentand pe un blog, comenteaza si ea. In acelasi loc. Pula mea, te-ai tampit si vrei sa scrii o carte. Desigur, scrie si ea. Urci la munte sa tragi un pic de aer. E si botul ei acolo. Si asta pentru simplul motiv ca intr-o zi, accidental sau din prostie, ai bagat-o in seama.

Femeia de care nu mai scapi fara sa-ti apartina, animalul misterios despre care n-a aplicat nimeni serios o teza de cercetare, angoasa oricarui barbat care n-a fost atent si cu care s-a procopsit pentru toata viata. Asta esti tu.

PS : Bai fyfy, a rezista unui barbat nu inseamna sa-l infrunti ci a fi mai mult decat asteapta el sa fii – a fi mai buna. Ceea ce tu n–ai sa reusesti niciodata.

joi, 19 aprilie 2012

O suta treizeci si cinci


Bai, deci ma cam plictisisem de mine. Drept urmare, am fost altul. M-am trezit, asadar, mai tarziu cu cinci minute fata de ora la care ma trezesc zilnic cu o precizie de gade, m-am dus si m-am pisat pe fereastra in vazul fetelor de clasa a XII-a care mergeau la liceul de peste drum, am fredonat un fragment din Marsul Valkyriilor, apoi am cotcodacit de doua... nu de trei ori si-am intrat. In fata oglinzii nu m-am recunoscut nici dupa ce mi-am plasat cate o flegma in dreptul celor doi ochi. Flegma se scurgea pe sticla iar ochii de dincolo parca plangeau. Plansul cu flegma e mai convingator, se spune. M-am prefacut surprins la mare arta. La fel si ala din oglinda. Mi-am dat cu mana peste barba, care crescuse peste noapte atat de mult incat semanam cu Joe Cocker dupa ce s-a lasat de baut (de joi pana vineri, ca mai mult n–a reusit) si n-am tuns-o.

Imi inchipuiam ca sunt cu chirie, in prima zi. Cercetam locatia cu mare atentie. Proprietarii au obiceiul sa lase semne. N-am gasit nimic. Asta al meu ori e prea bun ori e prea prost. A urmat ora de exercitii fizice. O ora plina in care am executat 3 flotari, 10 genuflexiuni, cateva rotiri ale trunchiului si multe foarte multe miscari de respiratie si odihna. Gimnastica e totul : gimnastica e o partida buna de futut, gimnastica e pofta de mancare, gimnastica e moral si speranta de viata. Eram transpirat. Un pic pe tample. Am intrat in baie si am facut un dush. M-am spalat mult la coaie, nu stiu de ce. De fapt stiu. Apoi mi-am bagat jetul in gura si am cantat ceva din Mascagni. Pana m-am inecat si-am tusit. Cand tusesti iti piere cheful de orice. Adica eram odata intr-una, futeam de drag la ea, era frumusica, era buna, habar nu aveam cine e si nu aveam sa aflu vreodata (motiv pentru care ma simteam atat de bine), tocmai ii sugeam un sfarc si bagasem un deget in cur... si-a tusit. Nu o data, nu de doua ori... avea o criza de tuse, nu se mai oprea. Precaut mi-am scos degetul din cur. Nimic. I-am abandonat sfarcul. Degeaba. Mi-am scos pula. Neam. M-am intors cu spatele la ea. Helas. I-am spus ca am lasat-o gravida. Nici nu m-a auzit. M-am imbracat si m-am apropiat de usa. Tusea ca o iapa. Am iesit si ea tot tusea. N-am mai futut nimic o luna.

Am intrat in bucatarie. Cel vechi se hranea bine, ii placeau mai ales resturile. M-am uitat in frigider – nu exista o senzatie mai reconfortanta decat cea pe care ti-o ofera un frigider gol. Dar poate ca nu mi-era foame, poate ca era un reflex mai vechi, din cealalta viata. O sa mananc la pranz, mi-am spus. Iar pentru asta o sa ies. Mananc frumos la o crasma. M-am dus la dulap. Mi-am pus un tricou pe care scria :” Mi-am distrus poezia/Si abia apoi m-am apucat s-o scriu”. Am deschis usa, am iesit. In fata usii un caine care se pisha in prag. Si care a zbughit-o pe scari atunci cand m-a vazut. Mi s-a parut ca-l aud cum spune, „Drace!”, dar nu putea fi adevarat. Un caine nu vorbeste. Urma sa sterg la intoarcere. „Ma pis pe usa ta cand vrea pula mea”, am auzit din nou vocea aia de caine poliglot. In fata blocului o pereche ciudata de adulti. Ea imbracata prost si cu un san lipsa, el imbracat si mai prost si cu un surplus de greutate. El a deschis primul gura : salut domnu’ vecin Nic. Apoi si ea : buna ziua vecine. Mi s-a parut mie sau mi-a facut cu ochiul. Ce chestie... Le-am raspuns absent. „Zici ca e drogat”, mi s-a parut ca-l aud pe barbat. „N-are nimic, doar bazdaci... iar n-are pe nimeni. Trec eu pe la el, nu te superi, nu?” Asta era ea. El nu i-a raspuns daca se supara.

Am ajuns in strada. Am ajuns la crasma. Una noua, in cealalta parte a orasului. A aparut o tanara. Ce doreste domnul? O friptura. Mi-a adus o friptura. Sunt nou in oras, unde ma pot distra in seara asta? Nu stiu, imi pare rau. Ii parea rau. Dar cine stie? Poate colegul. A sosit colegul. Un smecher. Va rog... prietene, sunt nou pe aici, unde ma pot distra seara in oraselul asta? Depinde ce distractie : poker la mashinutze, sau poker cu parteneri, bar de striptease, club de fitze, bowling, avem si mall cu filme noi... o femeie, i-am spus, vreau o femeie.

S-a apropiat de urechea mea si mi-a spus.

miercuri, 18 aprilie 2012

O suta treizeci si patru


Bai, deci vreau sa cunosc pe cineva nou. Barbat, femeie, nu conteaza. Sa fie atat de diferit incat sa ma faca sa ma simt inconfortabil, sa descopar ca totul imi devine brusc strain, sa capat tensiunea infruntarii cu necunoscutul, pula mea sa o iau de la un alt capat. Sa pice ca din cer. Sa simt nevoia sa ma tarasc dupa el sau ea ca dupa un guru, sau ca dupa un duhovnic. Sa simt nevoia sa-l devorez, sa-i sug energia vitala, sa-l irosesc pana nu-i mai ramane decat coaja, pe care sa ma pish la urma, in timp ce privesc dupa altcineva care sa-i ia locul. Hegel tata. Luati-l si puneti-l in rama.

PS : Usa mea e plina de pishat. Jimmy a facut-o. Asa deci...
PPS (just in case): Honey, tu nu trebuie sa iubesti un barbat, trebuie doar sa-i rezisti...

marți, 17 aprilie 2012

O suta treizeci si trei


Cand m-am trezit, plecase. Nu stiu cum, n-am auzit-o. Mi-a scris pe un servetel : „iubit...”. Am vrut sa ma sterg cu el la cur. N-am facut-o pentru ca stia ca aveam de gand sa fac asta. Nu-mi place cand pleaca cineva. Nu-mi place cand pleaca Angel. Probabil ca ne vom mai vedea. Mi-am apropiat nasul de asternut si am inspirat adanc. Mirosea a ea. Iar ea mirosea a mine. Mirosea a noi doi cand nu pretindem ca suntem altii. L-am bagat la masina de spalat. Afara era atat de misto incat am simtit nevoia sa ies in fata blocului. Mi-am pus tricoul cu : „No, they know you're just a boy /So grow up and be a man” si am iesit. M-am asezat pe banca, m-am rezemat, am inchis ochii si m-am gandit ca o ling in pizda o prezentatoare meteo. Oricare. In timp ce prezinta stirile. Ranjeam. Apoi n-am mai ranjit pentru ca o limba se plimba pe gamba mea dreapta. Jimmy! Ce pula mea ai ma? Era javra doamnei Mogos, te-ai prins pana si tu proasto. „ E un semn de afectiune, Nic, ce crezi ca fac acum?” Ia-ti’n pula mea limba de pe mine, imi provoci greata. „ Nu pot sa ma abtin, azi sunt intr-o stare Zen, trebuie sa ling pe cineva, trebuie sa impart starea de bine.” Da’ linge-o pe baba. „ Draga, sunt Zen nu martir.” Inceteaza, nu-mi place. N-a incetat. Poate amical, poate usor iritat, dar i-am imprimat o talpa Nike peste botul umed. A schelalait si s-a retras sub banca.

Tacea. M-am rezemat din nou si am inchis ochii. O futeam in cur pe Andreea Esca. Usor surprins ca pana si mecla aia zilnica de la TV are probleme cu colonul. Era bine, imi spunea pe nume si ma cerea. Faster! Faster! Deeper! Deeper! Pula mea, astea asa au invatat, sa-si exprime starea de extaz in limba engleza. Ma rog, nimeni nu-i perfect, nici macar in visele de zi. Ma pregateam s-o tradez cu una de la TVR 1 (mai saracutze dar mai frustrate, deci tocmai bune...) cand... bai, esti culmea! Linisteste-te, altfel iti fut un adidas in coaie de ai sa ajungi sa cotcodacesti... „Nic, pula mea, ai putina intelegere, nu-mi ia mult...” vorbea cu gura plina de parul de pe gambe. Bai, uite ca n-am nicio intelegere. Toata lumea imi cere intelegere, inclusiv noul set de pizde bashite de pe net. „ Pentru ca esti prost, de aia... si pentru ca ai timp de pierdut” Bai, deci dupa ce ca il lasam sa ma linga imi mai facea si morala. M-am ridicat aparent nepasator si l-am privit. Lingea cu inversunare, i se sculase si pula... depravant. L-am lovit cu celalalt picior. Tare, in piept. S-a rostogolit surprins. M-am apropiat si l-am lovit din nou. Si inca o data. Baga-mi-as pula in ma-ta de javra imputita. Acumulam furie cu fiecare lovitura pe care i-o plasam. Simteam cum se ridica din adancuri, instinctul rasei dominante, furia celui care destzeleneste, cu ura... il uram, aiurea, gratuit. Bai, deci tot ce nu iubesc urasc si punct. Jimmy se rostogolea precum o minge jerpelita in jocul de fotbal al unor copii dementi. Schelalaia si se rostogolea.

L-a salvat doamna Mogos. Care s-a apropiat din spate si m-a impins cu toata puterea ei de baba. M-am stapanit in ultimul moment. Tineam pumnul la 2 centimentri de ochelarii ei grosi. Domnu’ Nic, cautati-va la doctor, mi-a spus suierat. Ete pula, adica tot eu sunt de vina. Dar ce v-a facut? M-a lins, nu permit. Sa va fie rusine, nu meritati sa vi se spuna om. Sa fiu sincer nici nu-mi doresc, i-am raspuns. S-a apropiat de Jimmy si l-a ridicat de pe jos. Nu arata prea grozav. Privindu-l am realizat ca mai puteam adauga unele retusuri. Pariez ca-l faceam sa cotcodaceasca. Data viitoare, amice, i-am spus.

S-a uitat la mine – „de fapt, tu esti animalul.”