joi, 26 aprilie 2012

O suta patruzeci si doi


Mi-a spus : trebuie sa pleci... I-am spus, plec. Mi-a intins vioara, ia-o si pe asta. N-o iau. Nu pleci fara ea. Ok. Mi-am scos tricoul, blugii, chiloztii si-am ramas in pula goala, „asa e mai bine”. S-a dezbracat si ea. S-a asezat langa mine. Eu ma uitam la pizda ei. Ea se uita la pula mea. Avea clitorisul prea mic. Privirea ei imi spunea ca am o pula usor septica. Labiile lipite, comune. Ii lipseste un testicul, spunea rictusul din coltul gurii. N-a zambit nici cand m-am scarpinat la coaie cu degetul mic. A luat telefonul si a format un numar. A asteptat putin. Alo, Paul? Stii, m-am mai gandit, in seara asta sunt libera... daca vrei iesim. Cel de dincolo s-a bucurat, ii si auzeam coaiele pocnindu-se unul de celalalt. Am luat telefonul si am format un numar. Alo, Crina? Nu te-am mai auzit demult... da, sunt aici in Bucuresti... da, acum doua ore. Vrei sa ne vedem, mai esti in filmul asta?... Super, te sun eu mai pe seara... sa fie un 8? Am inchis. Nu e nicio Crina, mi-a spus fara sa ma priveasca. Intotdeauna exista o Crina. S-a ridicat. A scos din dulap un tricou alb pe care scria : „O femeie disponibila pentru tine, e disponibila pentru toti”. L-a imbracat si l-a admirat multa vreme in oglinda. Eu mi-am pus maieul pe care scria : „prostii”. Dar l-am scos pentru ca era patat de sudoare.

Voiam sa-i spun ceva. Probabil voia sa-mi spuna ceva. Daca eram vreun guru i-as fi spus lui Nic: „ Stii? Se spune ca tacerile sunt doar regine mama in burta carora mii de litere zumzaie in cautarea cuvintelor potrivite. Cuvintele ies si incaleca gandurile. Naravase, rebele, nestapanite. Multe mor la prima cabrare, insa cuvintele tari, importante, inarmate cu mici adevaruri, scapa. Gandurile imblanzite ajung asfel de la un individ la altul si, astfel, oamenii reusesc sa se inteleaga.” Dar nu eram un guru ci un cacat nesuferit ale carui ganduri dadusera de gustul sangelui. Si care rontaie la fiecare masa si intre, cuvinte. Ceea ce scapa printre colti, nu-s fraze ci strigate, nu sunt idei ci flegme.

Ma uitam la tavan si intrebam: ce pula mea facem Catalina? Ea se uita la tavan si spunea : n-am nimic de spus. O pierdeam. Simteam cum se disipeaza in mii de particule aliniate in directia opusa mie. Mai lasa-ma cu tine in seara asta. Plec maine pentru totdeauna. Poti sa ramai, in seara asta nu vin acasa. Bine

La un moment dat a iesit. N-a salutat. La un alt moment dat am iesit in fata caminului si am agatat prima proasta care trecea pe acolo. Studia la inginerie. Era usor drogata si ma confunda cu „colegul de la Automatica”. Am urcat in camera Catalinei. Am dezbracat-o si-am futut-o. Mirosea urat. Si la pizda si in gura, mirosea la sub brat, mirosea peste tot. I-am ejaculat in bot. Cum ziceai ca te cheama? Bianca. Ok, poti sa pleci. Nu vii cu mine? Am niste iarba, bem o votka si mai am o prietena... hai ca o sa fie funny. I-am deschis usa – cara-te in pizda ma-tii de bashinoasa. S-a carat.

Bai, pula mea cum sa nu fiu trist... mi-e dor de casa mea. Sa mor eu, acolo nu ma vede nimeni cand plang si eu ca omul. Am iesit in strada. M-am dus in Nord si m-am cazat la Ibis. Hotel plin cu francezi si curve pasagere. Am cerut o camera cu fereastra spre Grivitei. E misto strada asta noaptea : ruine printre cladiri moderne, masinile suroind in ambele sensuri. Mi-am lipit fruntea de geam ca sa le simt pe toate mai aproape si am ramas asa.

Masinile imi traversau timpanele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu