joi, 14 octombrie 2010

Cincizeci si unu

Bai, deci unele lucruri se intampla pur si simplu. Adica toate. In fine. Iarna trece-n pula mea si n-am inteles mai nimic. Afara e tot mai mult soare. Nu-mi place ca-mi bate in geam si ma trezeste devreme. Imi place pentru ca incep pizdele sa se dezbrace si am ce sa vad. Azi dimineata batea in geam. M-am trezit. Inca mirosea a lumanari. Bai si i-am zis sa aeriseasca. M-am enervat. Mi-am tras repede tricoul cu “nu vreau nimic altceva acum decat sa te tin in brate, sa-mi ingrop gura in parul tau si sa-ti soptesc in nestire numele la ureche... stii? abia rostit de mine o sa afli cat de frumos este”... mi-am amintit ca voiam sa-l fac carpe de sters pe jos, dar am amanat. Am iesit si am urcat. Bai, eram hotarat s-o fac varza. S-o strang de gat. S-o masacrez. Sau s-o fut in gura, in fine. In fata usii scot pula. Si bat. O tineam in mana si asteptam. Aveam de gand sa o trantesc acolo, in prag. Sa-mi lase ea casa neaerisita...

Aud yala, usa se deschide si zic: ia-o-n gura pana nu fac un atac de panica. Sunteti sigur ca ati sunat unde trebuie domnule? Bai, deci sa recapitulam. Si sa recapitulam bine de tot. Eu pe palier, in fata usii, cu pula scoasa afara stransa in pumn, rezemat de tocul usii in cealalta mana, iar dincolo de prag... ea. A cazut un perete, apoi celalalt, apoi ala din stanga, apoi ala din dreapta plus plafonul – toate peste mine. Bai, deci rusinea era asa de mare ca toata gramada aste de moloz n-a fost in stare sa-mi miste un fir de par. In traducere, dupa dezastru eram acelasi cretin stand in fata unei pasarele de 20 ani.

O, zic. O? Intreaba. Mi-am bagat pula in pantaloni si i-am intins mana – Nicu. Catalina mi-a spus, dar ea nu a intins mana. Seara tarziu aveam sa realizez ca doar din motive de igiena. Deciaaa... i-am zis. Deci? Eu sunt vecinul de dedesubt, doamna Neli nu e acasa? Nu, din pacate nu e acasa si cred ca a avut noroc. Adica... pai, e o femeie in varsta, nu stiu daca ar fi rezistat unei astfel de propuneri puternic contextualizate. Sa inteleg ca esti ironica? Domnule, as fi preferat sa fiu suficient de pragmatica incat sa chem politia. Politia are treaba. Gaseau ei timp, mi-a spus si a dat sa inchida usa. Am pus piciorul in prag. Stai un pic. Nu vreau sa-ti las o impresie gresita. Bai, deci cand a inceput asta sa rada... bai, nu se mai oprea. Nu, domnule Nic, mi-ai lasat o impresie corecta. Nu, nu e asa. Uite, mai da-mi o sansa. Inchide usa. Eu sun, deschizi si vedem ce se intampla. Se uita la mine neincrezatoare. Te rog. Bine si mi-a inchis usa. Am coborat si am schimbat tricoul. Mi-am pus unul nou noutz, ala cu :” Poate, dar cu fiecare minut care trece mă gândesc dacă nu cumva sunt ridicol şi ce dracului caut eu aici...” si am urcat.

Am sunat. Liniste. Iar am sunat. Nimic. Am batut la usa. De trei ori. Usa s-a deschis. Era ea. Adica tot ea. Sarut mana, am spus. Buna ziua, mi-a raspuns. Ma numesc Nic si sunt vecinul de dedesubt. Spuneti-mi va rog, doamna Neli este acasa? Nu, nu este. Tacere. Eu ma uitam la ea, ea se uita la mine. Eu ii ceream un punct de sprijin ea se amuza. Aveti idee cand vine? Nu mi-a spus, probabil intr-o ora... s-a dus la piata. Ah, la piata. Tacere, Nu ma mai uitam la ea, dar ea se uita la mine. Ce chestie domnule, daca nu faci piata esti un om mort. Nu s-a inventat inca magazinul care sa-ti aduca acasa. Zambea. Cum spuneati ca va numiti? Nic, adica Nicolae. Nicolae Labis. Lu’ tata i-a placut Moartea Caprioarei si cand m-am nascut mi-a pus numele asta. Mama voia sa-mi spuna Rashkapur, dar nu i-a iesit. Am intins mana, iar ea s-a uitat la ea. M-am spalat, am anuntat-o. Ezita. De doua ori cu sapun Nivea. A cedat. Catalina e numele meu. Ruda? Nepoata. A, in vacanta. Nu, suntem in plin semestru. Locuiti in oras, aici? Nu. A, in vizita. Pai si scoala? Studiez vioara si am venit aici sa cant in liniste... acasa, la Bucuresti, sunt niste probleme, in fine.

Taceam si eu tacea si ea. Si mie imi place muzica. Cui nu ii place? Nu, nu, sunt colectionar. Am cateva mii de discuri, cd-uri, plus hardul e burdusit. S-a mirat. Si ce ascultati? Clasic mai putin, ca sa fim intelesi. In schimb, jazz, progresive rock si mai nou post rock. Imi place post rock. Pai va da voie la scoala? Nu ascult la scoala. Ce an esti? Doi. Si? Si? E greu la Academie? Da, dar se spune ca am talent. Si cat stai aici? Cam o saptamana. Dupa aceea pleci? Dupa aceea plec. Ok, poate mai vorbim. Poate. Am coborat. Apoi am urcat. Am sunat. A deschis imediat. Iarta-ma pentru momentul hard de mai devreme. Frumos tricou, mi-a spus. A ras si a inchis din nou.

P.S. : Bai, de-al dracului nu-ti spun cum arata fata. Daca vrei doar un punct de reper, am facut doua labe una dupa alta numai amintindu-mi ca are strungareata.

Un comentariu: