marți, 19 octombrie 2010

Cincizeci si sase

La intrare ne-a asteptat unul dichisit, seful de sala. Sarut mana doamna Monica, bine ati venit. Salut Jack, cum o mai duci? E criza, doamna. S-a uitat dupa aceea la mine – si baiatu’? Tot criza, i-am zis. E cu mine. Ah, ma scuzati. S-a apropiat de el, a venit? Da, e deja aici. Ne-a condus la o masa unde mai era cineva. Dupa care s-a carat. Nichi, iubitule, ea e Gratzi. Gratzi mi-a intins mana. Bai, deci Da Vinci a fost un bou, Boticelli un chiomp sinistru iar femeile lor niste balamute. Bai, deci daca as fi fost aparat foto, sa-mi bag pula, faceam o singura poza, una de 10 giga, si tot nu ajungea. Bai, daca eram Irinel Columbeanu imi caram suturi in cur. Bai, deci daca eram Nicu Gheara, infiintam un templu la Ibiza o puneam pe Gratzi in centru si ma rugam la ea pana crapam. Iar pe curvele mele le faceam preotese si le obligam la abstinenta si meditatie. Ba, deci daca eram cine vrei tu in pizda ma-tii ca nu mai am nicio figura de stil in mine ca sa-ti spun ce bunaciune era asta, si tot nu ajungea. Bai, deci putea sa aiba un ghemotoc de sarma ghimpata in loc de pizda, putea sa-i puta gura sau sa fie bolnava de inconitenta... putea sa aiba sifilis cu ocaua mare, putea sa-mi ceara viata si hardul cu toata colectia mea muzicala, putea sa mi se urce in cap si sa conduca Romania... bai asa de buna era coarda.

Pentru ca intre mine si ea era un cacat de Grand Canyon, din orice punct de vedere ai fi urmarit evenimentele. La rigoare putea fi o cretina, dar iradia din toti porii stil. Putea fi o tzaranca din Oltenia, dar avea aerul unei starlete. Bai, din aia din State, nu pizde proaste made in France. Bai, deci voiam s-o fut. Bai, deci ma umplea de revolta faptul ca voiam o femeie pe care mi-era interzis s-o am. Bai, voiam in pizda ei chiar cu riscul de renunta la statutul meu de humanoid. Si renuntam si la tricouri. Bai, deci o voiam, si nu cu dorinta aluia care are coaiele pline, nu cu hormonii inghesuiti la gura redutei, nu cu disperarea indragostitului, ci altfel... ca si cum mama imi futea nuiele peste cur si eu o iubeam pentru asta. Ca si cum ma pedepsea la infometare si eu o adoram. Ca si cum as fi castigat si eu in pula mea o data la Loto. Ca si cum as fi luat si eu un premiul I cu coronita la clasele primare. Ca si cum as fi castigat alegerile. Ca si cum as fi pasit pe Luna. Ca si cum as fi fost ales sa fiu rastignit pe cruce, bai in pula mea, ca si acum am nervii intinsi la maxim. Bai, Gratzi era dovada ca viata merita traita, fara sa-ti mai pese si cum.

Ei? A intrebat Monica. Ei ce? Iti place prietena mea? I-am raspuns direct prietenei cu doua dare subtile dar vizibile de bale. Imi placi de mor, i-am spus cu ochii umezi. Mi s-a dat ceasul peste cap, daca ti-a povestit vreodata un barbat de senzatia asta. Nu, nu mi-a vorbit. Avea o voce calda. Adica nu calda, pula mea, avea o voce jacuzzi. Bai, deci Betty Boo era o tabagica ordinara, pe langa Gratzi. Si mai opriti-ma din comparatiile astea ca simt c-o iau razna. Era blonda, purta parul lung, usor incretit, avea ochii verzi, un aer e curva ingenua, purta un costum smart casual bej, mirosea frumos. Hai sa ne asezam, a decretat Monica. Ne-am asezat. Le-am zis, voi conversati doamnelor, faceti abstractiune de cretinul care va insoteste, inchipuiti-va ca sunt vaza cu flori, sau fata de masa – infigeti-va coatele mecla mea si sporavaiti, o sa primesc extaziat durerea. S-a intamplat ceva, m-a intrebat Monica. Nimic, draga, doar senzatia vaga ca doamnei ii lipseste un catzel pe care sa-l plimbe prin zapada si sa-l lase in frig noaptea, sa-l tina infometat si nespalat – sa-i faca orice dar sa fie al ei... catzelul fiind chiar eu. Exagerezi iubire. La masa asta totul e exagerat : clientii, aerul, culoarea pantofilor, procesele chimice, propriile ego-uri. Grazti a ras. Ai farmec, a decretat. Ce comandam? Comand eu, a spus Monica. Ah, si-a amintit. Iata extrasul de cont, ai 1,000 in cont. L-am luat indiferent. De parca incasez banetul asta, la desert. Zilnic. Aparuse Jack. V-ati hotarat? Desigur. Domnul doreste doua portii de ceafa de porc cu cartofi prajiti si o sticla de vin Busuoiaca de Bohotin. Jack era contrariat si a neglijat sa o ascunda. Poftim? Asta doreste domnul Jack, i-a suierat Monica. Ah, desigur. Dumneavoastra? Doamnei si mie cate un pahar de vin rosu, stii tu din care. Jack s-a indepartat, iar femeile au ramas din nou cu prostul.

Mancarea a venit in 15 minute. Rastimp in care ele au vorbit degajat despre ultima excursie in Italia, despre magazinul vintage pe care-l detineau, despre lucruri care ma excludeau dn start, in timp ce eu le priveam absent, scobindu-ma in nas. Simteam nevoia sa fiu in antiteza, sa fiu bagat in seama – ma simteam ca un baietel care vrea caca. Sunt amanunte neinsemnate faptul ca : am mancat friptura cu mana, ca am scapat cateva bucati pe jos, dupa care le-am luat, le-am sters de tricou si le-am indesat in gura, ca m-am bashit tare (de doua ori fix), ca mi-am tras tot timpul mucii, ca am ragait, ca am ras de cateva ori nu pentru glumele lor erau bune ci pentru ca simteam nevoia sa impart in jur niste bale incarcate cu fragmente de carne si cartofi, ca m-am sters de fata se masa, ca am baut din sticla (bai, nimeni nu galgaie cum galgai eu cand beau din sticla), ca m-am dus sa ma pish fara sa le cer permisiunea si m-am intors uitand sa ma inchei la prohab, ca m-am straduit sa fiu atat de porc incat sa le umplu pe fete de rusine.

N-am reusit decat sa smulg un zambet si o invitatie directa – „acum mergem baby?”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu