Patruzeci si doi

Da ma, unele lucruri se intampla intr-o singura zi, si dupa aia stai o viata intreaga si te intrebi ce pula mea a fost aia. Fireste ca Ada s-a carat. S-a trezit, s-a imbracat si mi-a spus ca asa trebuie. Nu vreau, stai aici, o sa am eu grija de tine. Mi-a zambit. Esti mai tont decat sunt eu. Am admis. Plec la Viena, ma internez. Au un tratament nou si care nu ma tine legata de pat. O sa vizitez Austria si o sa mor acolo. Cool. M-a strans in brate – te iubesc. Eu nu i-am zis nimic. Pusesem bot. Eram un baietel mic si vloiam in blatze. Mi-a luat palma si mi-a sarutat-o. Nu tie trebuie sa-ti fie frica. Apoi a iesit sau cred ca a trecut prin usa, nu stiu.

Ma uitam pe geam cum se indeparta si simteam cum trage dupa sine un fir. Ma simteam un ghem si fiecare pas al ei ma desira. Cand s-a urcat in taxi mai ramasese din mine doar un gand. Simplu. De fapt, o intrebare – ce pula mea sa ma fac? Ina ai fost vreodata sufocata? Dar nu cu perna ma, nu cu pula la un mui scurt, ci pur si simplu stand ca proasta in mijlocul unui balon de sapun plutind in intuneric, cand in sus cand in jos, cand la stanga cand la dreapta, dupa cum sufla in el plamanul ala nevazut care-si bate joc de tine. Daca nu ti s-a intamplat pana acum asta, omoara-te instant, ca dupa ce ai trait-o, pula viata, pula sens, pula aer in condens (n-am gasit alta rima). Bai, deci nu mai aveam aer. Ma invarteam prin casa si nu stiam ce sa fac.

Am sunat-o pe Monica. Are cancer, i-am zis. Ea n-a spus nimic, am auzit-o doar cum se prabuseste. Am inchis. Am sunat-o pe Angel. Angel, are cancer. Cine? Nu conteaza, are cancer si eu o sa mor. Vin imediat. Am inchis. Am urcat la doamna Neli. Vecine, ce ai ? Era impacientata. Neli, are cancer. Cine, pacatele mele? Ea, are cancer. M-am intors si am coborat. Doamna Mogos urca si cu ea urca si pudel. Salut Johnny. Salut Nic, ma bucur sa te vad. Auzi. Voi cainii va imbolnaviti de cancer? Nu, dar uneori mi-as dori asta. Nu, nu ti-ai dori. Arati ca naiba, ce ai patit? Are cancer, pudel. Cine? Ea. Nasol, nu stiu ce sa spun. Sensibilitatea mea e relativ redusa. Am intrat. Era capatul. M-am cacat si mi-am desenat cu rahat pe piept forma mainii ei. Dupa ce s-a intarit, a ramas un pumn mic. Mi-a strapuns pieptul, mi-a apucat inima si a inceput sa jongleze cu ea. O invartea pe un deget, sau o ascundea in palma intr-un numar extrordinar de magie.

Angel m-a gasit plin de cacat, bale si lacrimi. Plimband o lama de ras pe antebrat. Asa, printre mici arteziene rosii. Eram intins pe jos si fredonam ceva. Cel mai probabil o compozitie proprie. Baby! S-a repezit si m-a cules. M-a tarait in baie, m-a intins in cada si m-a spalat. M-a sters, m-a bandajat, m-a tarat in pat si mi-a asezat capul pe picioarele ei. Baby, ce ai? O auzeam prin mii de filtre. Asezate intre viata ei si viata mea. Apoi am avut frisoane, apoi am asudat, apoi am adormit. Cu somnul celui care moare.

Baby, mi-e sete. Mi-a adus apa. Baby, transpir. M-a sters de sudoare. Baby, ma doare. M-a luat in brate si mi-a soptit, sunt aici, nu plec pana nu te vad din nou pe picioare. Baby, are cancer. Stiu. Baby, credeam ca ea e. Stiu. Credeam ca... Baby, de ce mor oamenii? Nu stiu, trebuie sa moara. Baby, unde sunt? Aici, cu mine. Baby, o sa mor? Nic, Nic, Nic... Imi pare rau baby. Pentru? Pentru ca m-am indragostit de ea. Esti tu, tie ti se intampla astfel de lucruri. Zici? Da. Si cand o sa am si eu parte de un happy end? La ce-ti trebuie?

S-a intins langa mine si m-a luat in brate. Aveam febra. Mi-a luat mana si mi-a pus-o pe san. E bine asa? Baby, scoate-ma de aici, am dat de margine. Nu mai e nimic dincolo. O sa-ti revii. Sunt aici, te iubesc. M-am uitat la ea. O femeie care ma iubea. Cred ca trebuie sa ma ridic, sa fac castiva pasi. M-am ridicat si am facut cativa pasi. Mi-e foame. Am niste covrigei, mi-a spus. Am mancat amandoi covrigei. Apoi am baut Cola. Doua sticle de doi litri. Am privit-o recunoscator. Ce traiesc eu, baby?