Patruzeci si patru

Bai, deci am ramas singur. Nic, trebuie sa merg la serviciu, o sa ma dea afara. Mergi linistita. Esti ok? Da, sigur, sunt ok. Sigur, sigur? Da, sigur. Dupa program vin aici, iti promit. Ok, te astept. Sa nu faci vreo prostie. Nu o sa fac. Te iubesc. Asta e bine. Si tu ma iubesti. Probabil. Ma iubesti. S-a apropiat de usa, s-a intors, m-a privit, mi-a spus „cuminte, da?” si a iesit. M-am apropiat de fereastra. Am privit-o cum se indeparteaza. Mers de rata. Avea mers de rata. Funduletzul scos afara. Privirea inainte. Ea e Angel si-mi bag pula daca o mai dezamagesc sunt cel mai mare bou. Ceea ce e intodeauna simplu.

M-am dus la comp. Am vrut sa pun o muzica. Nu-mi mai placea nimic. Dintr-un tera de mp3-uri, doar junkies. Eram gol. Am intrat in baie. M-am uitat in oglinda. Am slabit. Mi-a crescut barba. Aveam privirea tulbure. M-am gandit inca o data sa ma sinucid. Ca si cum m-as fi gandit la un somn bun. Ce-ar fi ? Pula mea, iau lama, o trec peste vene, lesin si mor. Seara cand o sa apara Angel, o sa ma vada intins pe jos, plutind pe un strat subtil de sange, fara suflare, cu mecla asta a mea usor acra, usor plictistita. O sa cada in genunchi, o sa urle, o sa cheme politia ? O sa ia si ea lama si o sa se omoare langa mine? O sa faca vreun gest teatral, o sa-mi spuna cateva cuvinte inainte? Ceva de genul, „iubitul meu, ne intalnim in Rai”... O sa stea in genunchi si o sa-si ia gatul privindu-ma cu drag? O sa se tarasca precum un actor antic ? Sangele o sa-i galgaie din aorta sau doar o sa se scurga? O sa horcaie? Sau o sa se omoare ca vaca, fara niciun gand, doar infricosata la intrebarea daca face bine sau doar e tampita pana la capat?

Bai, deci si pentru suicid ai nevoie de ceva chef. Eu n-aveam. Pula mea, daca tot am ajuns sa traiesc de la o secunda la alta, ca si cum as traversa un sir nesfarsit de linii de cale ferata, macar sa o fac pana la capat. Sa vad unde duce. Fara curiozitati obsesive, fara involved-uri, fara nervi. Bai, cand eram mic, tata avea la tara o bucata de pamant. La cativa km de sat. Toamna, cand trebuia cules porumbul, ne urcam in caruta si o luam spre deal, la sola. Distanta era mare, asa ca ma lateam si ma uitam la cer. Mersul cu caruta e un compromis. Te-ai bucura de frumusetea suprarealista a norilor daca nu s-ar bashii caii. Te-ar enerva la culme zdranganitul magaoaiei pe roti din fier, daca nu ar adia vantul. Ca un anestezic. Cam asa sunt eu acum.

Am baut 1 kil de Cola dintr-o data.

M-am asezat la geam si am asteptat, cu rabdarea celui care se aseaza la geam ca sa astepte. Intr-un moment, a aparut Angel. Purta in mana doua sacosi incarcate, iar geanta se straduia sa nu alunece de pe umeri. Tocul unei cizme se rupsese, pobabil pe drum. Parul ii cadea in dezordine pe fatza. Haina era desfacuta. Obrajii rosii. O fetitza infruntand un cacat de viata. Despre care la scoala a scris un eseu intitulat : „viata mea e ambitia de a fi viata mea”.

Te-am asteptat la fereastra, i-am spus. Ai fost cuminte? Am fost cuminte. Se foia de colo colo incercand sa puna ordine. O sa fac niste friptura, mi-a strigat din bucatarie. Imediat pun masina de spalat in priza, mi-a strigat din baie. Of, pune-ti ciorapii unde trebuie, mi-a strigat de sub fotoliu. Ce te-ai face tu fara mine, mi-a strigat din cer. Opreste-te un pic. N-am auzit, mi-a strigat de pe raftul de sus al bibliotecii. (ce praf ai aici, frate). Opreste-te un pic. S-a oprit. Stai jos. S-a asezat. M-am intins langa ea. I-am bagat degetul in pizda. Mi-a apucat pula si i-a zis drag. I-am supt sfarcurile. Mi-a zgariat spatele. I-am scos chilotzeii. M-a oprit cu un strigat : „ Drace! Se arde friptura.”