miercuri, 15 septembrie 2010

Douazeci si unu

Bai, deci femeile astea din business au o calitate – se tin de cuvant. M-a sunat pe la 8. Vii? Vin, dar unde? La mine acasa. Unde stai? Mi-a spuns unde sta. Pisicel, pot sa-mi pun un tricou? Ce tricou? Unul, oarecare. Imi place sa fiu imbracat in tricou, ma simt mai in siguranta. Spune-mi “esti o mica vietate speriata care are nevoie de iubire.” Esti o mica vietate care are nevoie de iubire. Ok acum – poti sa vii cu tricou. Mi-am pus un tricou de gala, ala cu : “Nobody ever loved me like she does/Ooh she does, yeah she does” si m-am dus. Bai, deci in ce hogeac statea coarda... apartament cu 3 camere mari, aranjate (dupa reteta, normal), curat lacrima. Era imbracata intr-o rochie se seara. Neagra. Aratam pe langa ea, precum Salam pe langa Opera Romana. Daca o sa ma intrebi daca eram un pic complexat n-o sa-ti raspund. Dar eram un pic complexat. Logic toanto. Hei, iata-te. Vino, am pregatit un punch. Dar stai jos. M-am asezat. Pe marginea canapelei. Timid. Am observat razant ca era din piele naturala. As vrea un pahar cu apa, i-am spus. Lipseste ceva. As vrea un pahar cu apa, ghiocel. Te rog frumos. Asa mai merge. Mi-a adus apa. Vrei punch? Nu. O sa-l arunc. Eh. A disparut un pic si a aparut cu o sticla de sampanie si un platou incarcat neglijent cu caviar, piscoturi, farfuriutze, paine prajita, din astea. Rochia era neagra, dar subtire. Tzatze la greu, chilotzi tanga cu talia inalta. S-a asezat langa mine. Beam apa. Bai nu m-a complexat in viata mea o femeie, dar asta era pe cale sa-mi puna capac. Ii simteam hormonii cum se grupeaza in linii de atac. Ma simteam ca ala din The Wall. O pizda imensa se pregatea sa ma inghita. Te vad cam reticent. Ma complexezi. De ce? Nu stiu, parca as citi din revista Cosmopolitan. Ai ceva cu revista asta? Nu te poti sterge la cur cu hartia aia. Vulgaritatile imi taie orice pofta. Iarta-ma, zana tanara si salbatica. Bea putin sampanie. Am ascultat-o. Ca sa fiu mai convingator, i-am luat sticla din maini si-am halit cam jumatate. Am ragait discret. Cateva balonase mi-au iesit pe nas. M-am uitat la ele pana s-au spart. Saruta-ma, mi-a zis. I-am bagat limba in gura, ea mi-a bagat limba intre plamani. Frate, era o foreza care-mi scana tubul digestiv. Gemea. Dupa reteta. La acute acuza un mic falset. Mi-a luat mana si mi-a pus-o pe un san. Am inceput sa-l strang. Dupa aia am dat de sfarc si l-am strans cu putere. A tipat. Nebunule!. Mi l-a infipt in gura. Avea un sfarc misto, aducea cu un mustiuc de trompeta. Mi-am amintit brusc de Miles Davies. Frate tu esti mort, eu fut, asta e. Ma cac in arta ta. Mi-a bagat mana in pantaloni si mi-a scos pula afara. S-a uitat la ea. Probleme mamicutza? Nu, e haioasa. Mi-a luat mana si mi-a dus-o la pizda. Bai, era uda. Dar nu uda cum e orice pizda. Mi-a bagat mana intr-un lac de mucoasa vaginala. Imi treceau pestisori printre degete. Se intrezareau lebede si mici ambarcatiuni cu panze. Spune-mi ca ma vrei. I-am spus, te vreau. Ma, macar nimerise un parfum bun. Nu mai avea ochi, avea faruri de ceatza. S-a ridicat in picioare, si-a suflecat rochia si s-a asezat cu curul pe speteaza canapelei. Stii ce vreau, da? Da, orhideo. I-am bagat limba in pizda. Procesam precum Terminator. Gust bun. Labii imense. Clit cat creasta lui Billy Idol. Bai, deci pizda dupa reteta. Am lins-o. M-a tinut de cap. A gemut. Ma gandeam daca pot sa-i cer sa-mi dea si la pachet. Avea destula. Mai vrei? Linge si taci, mi-a suierat precum o balena inainte sa esueze. Am lins-o si-am tacut. Simteam nevoia sa rezolv o integrama. Sau un puzzle. Ceva care sa ma tina ocupat, sau sa-mi dea si mie de lucru. E randul meu, a decretat la un moment dat. S-a lasat in genunchi si mi-a luat pula in gura. Mai intai, asa, la oha. Ma mangaia la coaie, mai ma tragea de parul de pe cur, mai imi spunea “iti place, asa-i?” Imi place, imi place... intimitati. Apoi a inceput sa suga la concret. Frate ce sorb. Rand pe rand imi intrau in cur : pielea de la canapea, canapeaua, parchetul (si era de stejar frate), plafonul, apartamentul de dedesubt, intr-un final cand i-am umplut botul cu malahie, aveam inghesuit in bietul gaoz cam jumatate de cartier. A facut gargara. Bai, nu-mi venea sa cred, facea gargara. E buna mami? Am intrebat-o ca un tampit. Ce stii tu, micuztule... Am realizat ca nimic. S-a intins pe spate, a inchis ochii si a zambit. Sunt obosita, am avut o zi grea. Mi-a spus soptit, vino incoace. M-a apropiat. Tine-ma de mana. Am tinut-o de mana. M-a strans delicat. Ca o menghina. Stii de ce te-am ales? Habar n-am. Pentru ca tu, de fapt, nu existi. A adormit. M-am carat. Abia acasa am vazut ca mi-am pus tricoul invers.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu