N-o mai vazusem de multa vreme, cred ca mai bine de
jumatate de luna. Imi lasa mancarea in casa cand lipseam. Lasam un semn la usa,
ea vedea si intra. Imi facea curat, imi aranja tricourile (e singura care are
voie), punea alimentele in frigider si disparea. Intr-o zi am gasit sub perna o
coala pe care scria “te iubesc, vecine”. Dar avea cordac caruia i-am promis ca
i-o las. Pana aseara cand am avut un meeting scurt dar intens cu programul meu
genetic. “Trebuie sa dai o muie”, mi-a spus. “E timpul sa-ti revii”. Pai cui,
l-am intrebat. “Neli, dupa aia mai vedem noi.” Pai are cordac, am un soi de
agreement cu el. “Ai pe pizda ma-tii! Esti barbat – trebuie sa futi intotdeauna
femeia altuia.” Da ma, dar a altuia pe care nu-l cunosc, pe asta il stiu da-l
in ma-sa. “Si? Unde scrie?” Pai nu scrie nicaieri, dar am eu o jena. Cand
promit... “Auzi ma laba? Daca mai continui asa, imi iau mana de pe tine si te
las leguma, ai inteles? Tu de cine asculti, de programul tau genetic sau de
virusii moralei?” Bai, deci avea dreptate. Cand pula mea minte un program
genetic?
Mi-am pus tricoul cu: “She holds her book on Paul Gauguin/And sees herself paint distant lands someday” si am coborat. Am batut la usa. Mi-a deschis el. Oooo vecinul Nic. Neli, uite draga cine a venit, ce surpriza! Hai, vecine, intra... nici nu mai stiam ce mai faci matale. Am intrat. Cordacul era intr-o pereche de pantaloni scurti si intr-un maieu soios (mancasera paste). Doamna Neli era imbracata intr-un capotel transparent sub care se vedeau sanul si chilotzii negri. Tanga. I se zareau pana si flocii care ieseau prin laterale si m-am bucurat ca unele lucruri au ramas neschimbate. Doamna Neli s-a apropiat si mi-a intins mana. I-am sarutat-o ca ultimul tzaran, cu zgomot. In ochi i se citea dorinta. In ochii mei cam la fel. In ochii cordacului se citea “jack ass”. Parca mi-era mila...
Ne-am asezat. Cordacul a adus o sticla de vin. A turnat, am ciocnit si am baut. Avea chef de vorba. Deci vorbea. Eu ma uitam la Neli, Neli se uita la mine. Cordacul povestea cum a luat Steaua bataie de la Unirea Alba Iulia, echipa lui de suflet. E ardelean. Isi insotea vorbele cu gesturi largi. Uneori dadea din picioare, prost, ca Banel. Dupa ce ne-a povestit prima repriza s-a dus la baie. Eu m-am ridicat si m-am apropiat de doamna Neli. Am facut ce trebuia facut, ca sa citez dintr-un film american prost... din oricare. Ea ma privea de jos. Statea in fund, si tinea capul usor impins in fatza, narile deschise, adulmecand. Aducea a caprioara. Sau a capra. In fine, adulmeca... Realizam ca imi lipsea mult privirea si locul de unde mi-era aruncata. Am scos pula si i-am bagat-o in gura. O sugea cum n-o mai facuse niciodata. O sugea cu recunostinta. Era atat de fericita incat puteam jura ca ii crescuse si celalalt san. Palmele mele se odihneau pe crestetul ei ca si cum s-ar fi odihnit pe genunchi, dupa o zi grea de munca in agricultura. Bai, deci daca n-as tine la boxerii mei, as spune ca la ea in gura pula mea se intorsese acasa. Asa, ca din concediu. Cand nu mai faci nimic altceva decat sa te bucuri de interior.
Cordacul a intrat vesel, gata sa ne povesteasca repriza a doua. Vazandu-ne n-a mai fost vesel. Ba chiar parea timorat. Sau trist – cand dau muie nu pot descrie prea bine expresiile faciale. Tinea mainile la jumatatea distantei intre solduri si plex. De fapt toate gesturile lui erau injumatatite. Si speranta de viata se injumatatise. Si inaltimea. Si sansele Stelei la titlu. Si bunul Dumnezeu. Sau asa cred. A spus stins “Neli, ce te-a apucat femeie?”. I-a raspuns dupa ce mi-a lins bine si ultima picatura – taci ma din gura. Apoi a scos un geamat care a concluzionat intreaga situatie : de satisfactie usor umbrita de faptul ca avea sa dea cateva explicatii. Mi-a pus cu grija pula inapoi in pantaloni si a mai intarziat palma pe umflatura din fata cateva secunde. Mi-am auzit programul genetic ragaind satisfacut. Un nesimtit.
Doamna Neli s-a dus la cordac, l-a cules de pe jos si l-a condus la dormitor. Scoala-te ma de acolo ca nu s-a intamplat nimic. Usor neverosimila totusi. El s-a ridicat si s-a sprijinit de umerii ei. Are palpitatii uneori, mai ales cand e emotionat, dar e puternic, isi revine. L-a condus in dormitor, apoi a revenit.
Vecine, credeam ca n-o sa mai vii. Simteam un repros in glas. Iarta-ma, n-o sa se mai intample. Puteai sa-l trimiti sa cumpere ceva de afara. Nu prea i-a convenit, am presupus eu. Puteam, dar am vrut sa sufere. Ups, de ce doamna? Pentru ca e barbat, sa stie ca poate sa ma piarda oricand.
Mi-am pus tricoul cu: “She holds her book on Paul Gauguin/And sees herself paint distant lands someday” si am coborat. Am batut la usa. Mi-a deschis el. Oooo vecinul Nic. Neli, uite draga cine a venit, ce surpriza! Hai, vecine, intra... nici nu mai stiam ce mai faci matale. Am intrat. Cordacul era intr-o pereche de pantaloni scurti si intr-un maieu soios (mancasera paste). Doamna Neli era imbracata intr-un capotel transparent sub care se vedeau sanul si chilotzii negri. Tanga. I se zareau pana si flocii care ieseau prin laterale si m-am bucurat ca unele lucruri au ramas neschimbate. Doamna Neli s-a apropiat si mi-a intins mana. I-am sarutat-o ca ultimul tzaran, cu zgomot. In ochi i se citea dorinta. In ochii mei cam la fel. In ochii cordacului se citea “jack ass”. Parca mi-era mila...
Ne-am asezat. Cordacul a adus o sticla de vin. A turnat, am ciocnit si am baut. Avea chef de vorba. Deci vorbea. Eu ma uitam la Neli, Neli se uita la mine. Cordacul povestea cum a luat Steaua bataie de la Unirea Alba Iulia, echipa lui de suflet. E ardelean. Isi insotea vorbele cu gesturi largi. Uneori dadea din picioare, prost, ca Banel. Dupa ce ne-a povestit prima repriza s-a dus la baie. Eu m-am ridicat si m-am apropiat de doamna Neli. Am facut ce trebuia facut, ca sa citez dintr-un film american prost... din oricare. Ea ma privea de jos. Statea in fund, si tinea capul usor impins in fatza, narile deschise, adulmecand. Aducea a caprioara. Sau a capra. In fine, adulmeca... Realizam ca imi lipsea mult privirea si locul de unde mi-era aruncata. Am scos pula si i-am bagat-o in gura. O sugea cum n-o mai facuse niciodata. O sugea cu recunostinta. Era atat de fericita incat puteam jura ca ii crescuse si celalalt san. Palmele mele se odihneau pe crestetul ei ca si cum s-ar fi odihnit pe genunchi, dupa o zi grea de munca in agricultura. Bai, deci daca n-as tine la boxerii mei, as spune ca la ea in gura pula mea se intorsese acasa. Asa, ca din concediu. Cand nu mai faci nimic altceva decat sa te bucuri de interior.
Cordacul a intrat vesel, gata sa ne povesteasca repriza a doua. Vazandu-ne n-a mai fost vesel. Ba chiar parea timorat. Sau trist – cand dau muie nu pot descrie prea bine expresiile faciale. Tinea mainile la jumatatea distantei intre solduri si plex. De fapt toate gesturile lui erau injumatatite. Si speranta de viata se injumatatise. Si inaltimea. Si sansele Stelei la titlu. Si bunul Dumnezeu. Sau asa cred. A spus stins “Neli, ce te-a apucat femeie?”. I-a raspuns dupa ce mi-a lins bine si ultima picatura – taci ma din gura. Apoi a scos un geamat care a concluzionat intreaga situatie : de satisfactie usor umbrita de faptul ca avea sa dea cateva explicatii. Mi-a pus cu grija pula inapoi in pantaloni si a mai intarziat palma pe umflatura din fata cateva secunde. Mi-am auzit programul genetic ragaind satisfacut. Un nesimtit.
Doamna Neli s-a dus la cordac, l-a cules de pe jos si l-a condus la dormitor. Scoala-te ma de acolo ca nu s-a intamplat nimic. Usor neverosimila totusi. El s-a ridicat si s-a sprijinit de umerii ei. Are palpitatii uneori, mai ales cand e emotionat, dar e puternic, isi revine. L-a condus in dormitor, apoi a revenit.
Vecine, credeam ca n-o sa mai vii. Simteam un repros in glas. Iarta-ma, n-o sa se mai intample. Puteai sa-l trimiti sa cumpere ceva de afara. Nu prea i-a convenit, am presupus eu. Puteam, dar am vrut sa sufere. Ups, de ce doamna? Pentru ca e barbat, sa stie ca poate sa ma piarda oricand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu