Catalina. Scriu la un laptop Catalina. Stau pe un fotoliu Catalina, in camera de camin a Catalinei, de unde sorb o cafea Catalina dintr-o cana Catalina. Te-ai prins? Aici totul e Catalina. Nu stau intr-o incapere ci sunt captiv intr-una din formele Catalinei. N-am mai vazut nicaieri obiecte care sa aminteasca atat de cel care le poseda, de parca le-a smuls din trup, de parca a suflat asupra lor ca sa le dea identitate. Bai, deci sunt at Catalina’s place.
Ea acum e la Academie ca sa repete. O sa revina dupa pranz. Scriu la comp-ul ei, pentru ca nu am ce face. Mi-au ajuns 40 de minute ca sa-i cotrobai prin sertarele cu lenjerie, ca sa-i miros chilotzeii si sutienele, ca sa-i admir cartile, ca sa-i frunzaresc revistele, ca sa-i vernisez afisele, ca sa-i citesc mailurile, ca sa-i spal vasele. Acum stau si-ti scriu, draga blogule. Stiu ca vrei sa te surprind intotdeauna, iar eu trebuie sa merg inainte, sa fortez limitele, mie si celorlalti, numai ca sa te hranesc pe tine, sa te tin in viata cu propria mea viata. Suna de cacat. Patetic. Oribil. Pula mea, dar daca ti se intampla tie ce mi s-a intamplat mie, nu mai erai atat de nehalit. Ti-ai fi permis sigur momente de respiro, timpi morti, blank-uri, amnezii din care sa te trezesti si s-o iei de la capat. Dar tu n-ai treaba, tu esti infinit, pot sa bag in tine celula cu celula din tot ce inseamna Nic biologic, pot sa declansez o explozie nucleara, nu-ti ajunge nici pe o masea. Oricum, nu ai cum sa mi-o ascunzi pentru ca stiu si eu ce se intampla, stiu si eu cum ma scurg in tine picatura cu picatura, cum ma transfer din paramterii bio in paramterii nano, cum ma transform dintr-un individ intr-o poveste. Stiu ma, pentru ca este vorba de alegere. Iar alegerile se fac in mod constient, cimitir de cacat ce esti.
Acuma fi antena.
Am ajuns in Bucuresti pe la 11 noaptea. Am calatorit cu un militar si o curva. Erau impreuna. La un moment dat ea i-a supt pula, dar a avut grija sa ma intrebe inainte daca nu cumva deranjeaza. Nu, sigur ca nu, le-am zis, muia face parte din bagajul nostru cultural & stiintific dupa bocet, bazele ciberneticii si Caragiale, dar in mod cert inainte de Enescu, canalul Dunarea – Marea Neagra si Dragobete. Mi-a spus ca n-a inteles ce vreau sa spun, dar daca e vreo aluzie imi suge si mie pula cum ajungem in oras. Cand am intrat in Gara de Nord, cei doi dormeau : ea cu mana pe pula lui, el cu mana in sutienul ei. Armata si curvele – ma simteam mandru ca sunt roman. Cu mandria asta am coborat din tren.
La capatul peronului ma astepta ea, Catalina. Mi-a sarit de gat si m-a sarutat. M-am bucurat s-o revad. I-am spus, ma bucur sa te revad. M-a luat de maini, s-a indepartat putin si m-a privit. Iti statea mai bine in cadrul usii cu sexul in mana. Radea cu pofta. Cata nevoie aveam de rasul acela, atunci, acolo. Nu e nimic, pot relua scena. Nu, nu mai are acelasi farmec. M-a luat de brat, si-a pitit capul pe umarul meu si ne-am indepartat. In taxi n-am vorbit niciunul, dar si-a pitit palmele in palmele mele. Era multa caldura in gesturile ei, simteam abandon, simteam dorinta si incredere. Ne uitam pe geam, fiecare in partea lui. Am ajuns la camin. Am coborat. Stau la II. Am urcat la II. A deschis o usa si am intrat.
M-a luat in brate si nu mi-a mai dat drumul. Si radea. Radea de parca plangea. Bai, deci femeile fericite plang. Te iau in brate, isi lasa capul pe umarul tau si te umplu de sarea lor lichida. Se dau de ceasul mortii, iti ung fizicul cu cleiul sufletului lor, te pudreaza cu emotia lor puternica in timp ce tu ai da o muie plina de compasiune si caldura. Ea insa radea. Ea era altfel, imi aminteam incetul cu incetul. Te-am uitat, i-am spus, te-am ascuns undeva departe in mine, si te-am abandonat acolo. Tratamentul standard impotriva momentelor ridicole de melancolie. Nu conteaza, eu nu te-am uitat, asta a fost deal-ul, nu? Nu mai stiu (dar stiam).
Apoi am vorbit. O gramada. Ea imi povestea de intamplarile vietii ei, eu ii povesteam de viata intamplarilor mele; eu ii povesteam despre muzica, ea imi canta diferite povesti, la vioara. Era noaptea tarziu, cascam separat si in sincron. Trebuie sa dormim, mi-a spus, maine am o repetitie matinala iar seara concursul.
S-a dezbracat in fata mea. A ramas in chilotzi si in sutien. Apoi a scos sutienul inlocuindu-l repede cu un tricou pe care scria : „Woman, I know you understand /The little child inside the man”. Imi plac tricourile pentru barbati, mi-a spus. Eu mi-am scos tricoul si pantalonii. Avea un singur pat. S-a intins razand si a batut cu palma salteaua, hai, vino... aici.
M-am intins langa ea, a stins lumina si s-a intors cu spatele. Am imbratisat-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu