sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Saptezeci si noua

Bai, deci azi a venit iar cordacul doamnei Neli. Cu sticla de vin in mana si cu doua pungi de popcorns. Hai salut, i-am zis, ce s-a mai intamplat? Vecine... da-mi voie sa zic asa, am nevoie de ajutorul matale. Intra. A intrat. Stai jos. A stat jos. Desfa sticla aia. A desfacut-o. Toarna in pahare. A turnat. Am niste „Broken Social Scene”, vrei? Ce-i aia? Pula, e o trupa, e muzica. A, pune, dar sa stii ca nu ma pricep. Lasa ca ma pricep eu. Am pus. Am dat noroc, am baut. Desfa si floricelele alea. Le-a desfacut. Asa, zi acum. Vecine am divortat de aia a mea. Sa fie intr-un ceas bun, i-am zis si m-am uitat pe postitul uitat pe monitor : „ sa nu uit s-o fut pe asta.” Uitasem. Si vreau s-o cer pe Neli in casatorie. Ma, n-am mai pus pula pe ea, stai linistit. Nu de asta am venit. Dar? Nu suna rau muzica matale. Lasa asta, zi ce vrei.Vreau s-o cer intr-un fel mai special, nu stiu, vreau sa-i scriu o scrisoare. Nu-i mai bine sa-i zici direct? Hai ma nea Nicu, suntem barbati, trebuie sa le surprindem. Bai, mi-a devenit brusc simpatic.

M-am asezat la computer. El s-a asezat in spatele meu. Ii mirosea gura. Am deschis un word si am asteptat. Astepta si el. Ce astepti? Pe matale. Cum zici sa incepem, l-am intrebat. Si-a dus degetul la gura si s-a gandit. „Draga Neli”... Esti genial, i-am zis si am scris draga Neli. M-a crezut si a continuat, „vreau sa te iau de nevasta, saptamana viitoare scoatem actele si ma mut la tine, ce zici?” Radia. M-a surprins neatent – nu scrii vecine? Ce sa scriu? Pai ce ti-am spus. Ce mi-a spus mie acum poti sa-i torni in 5 secunde dupa o muie. Scrisoarea e un gen literar nu vorbe scrise si atat. Se desumflase. Pula mea, ziceai ca vrei s-o surprinzi. Pai vreau. Atunci spune ceva frumos. S-a gandit iar. A dus trei degete la gura si a grait, „esti frumoasa, ce daca ai doar o tzatza”. Incepeam sa ma enervez. Bai, dar tu esti cam bou asa, tu n-ai nici o urma de stil, de delicatete. Pai de ce crezi ca am venit la matale, a izbucnit. Ho, i-am zis. Am vrut sa te bag la un exercitiu de creative writing, dar esti varza, da-te-n spume. Fii atent aici, i-am zis.

Mi-am suflecat mainile, desi eram doar in tricou (il aveam pe ala cu : „te voi iubi pan’ la sfarsitul patului”) si m-am gandit, fara sa duc degetele la gura. Nu stiu sa pozez, decat daca ma aplec si iti arat curul. Fii atent aici : „Baby, astazi toate secundele din viata mea au fost ale tale. Toate, mai putin una in care neatent te-am uitat si pe care am strivit-o cu talpa; nu merita sa traiasca. Ma gandeam ca daca m-ar arunca intr-un crematoriu de 1000 de grade, gandul ca esti a mea ar rezista parjolului, s-ar elibera din carbonul fiintei mele, ar pluti pana la tine si ti s-ar aseza lin pe umeri ca un inger. Si nu ti-ar mai face nimeni rau. Niciodata.”

A citit de cateva ori. S-a scarpinat in cap. Si-a mai turnat un pahar. I-am schimbat si muzica, i-am pus Mandrill. Bai vecine, e... cum sa zic... imi place de mor... e plin de emotie, e sensibil... na , ca vorbesc ca un om destept... dar am o intrebare. I-am facut semn sa intrebe. Pai nu scrie nicaieri ca o cer de nevasta. Mi-a devenit brusc antipatic. Bai boule, daca ma duc cu textul asta la doamna Neli uita instant ca ai existat pe fata pamantului asta, intelegi? Isi pune singura hamul si-mi devine sclava pana moare, ca moare prima, asta e. Vecine, matale stii mai bine, nu te supara. I-ai luat inel, l-am intrebat. Parca ii cazuse cerul – am uitat sa mor eu. Bine ca-i scrii scrisori. S-a repezit la usa. S-a intors. I-am dat print-ul. S-a repezit la usa. S-a intors iar. Mi-a apucat obrajii si mi i-a sarutat pe amandoi. Esti genial! Mirosea a ceapa. S-a repezit din nou la usa. I-am spus, daca te mai intorci odata de bag in pizda ma-tii. Cred ca si-a iubit mama. S-a carat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu