Saizeci si sase

Era foarte calda. Parul ii cadea in dezordine peste fata mea. Mainile mele stateau pe abdomenul ei, iar ea mi le strangea in mainile sale, apasand. Ca sa simt. Voiam sa-i spun ceva dar nu-i spuneam. Voia sa spuna ceva dar nu spunea. Si in locul cuvintelor ieseau gandurile dinaintea lor, prin respiratie, la intervale de timp tot mai inguste la fiecare ciclu. Nu era o problema de a indrazni, nu era o chestiune de timing si nici macar una de suprapunere ci pur si simplu eram imbratisati si ne gandeam ca era interesant sa murim atunci in ciuda viselor tesute si depuse la picioarele noastre precum un covor. A muri pentru ca nu poate fi mai bine. Mirosea frumos, tineretea ei exploda din toti porii, se ridica sub forma unui balon roz care se spargea in miliarde de particule si care se asterneau cuminti peste simturile mele. Fluturii din stomac ieseau afara si mi se asezau in palme, batand iute din aripi. Desigur, toanto, aveam erectie.

Apoi, mi-a ridicat palmele de pe stomac si mi le-a asezat pe sani. I-am strans si nu le-am mai dat drumul secole, rastimp in care umanitatea a trecut prin cateva spirale, a colapsat si iar a renascut. Mainile mele pe sanii mei au marcat linia unei vesnicii precum creionul nervos si pur al unui copil. Apoi, buzele mi s-au desprins de gura, s-au ridicat si dupa cateva exercitii mortale de zbor, au aterizat pe gatul ei fin. Cel mai fin gat pe care specia umana l-a conceput in milioanele de ani de selectie naturala. Nemiloasa. Au tremurat la atingerea pielii si apoi s-au ratacit printre firele de par rebele, ca intr-o gradina suspendata. Intr-o zi ele vor rescrie Cartea Cartilor, iar ea va fi mama tuturor celor ce vor veni.

Apoi, mainile ei mi-au condus mai departe mainile prin labirintul trupului si le-au deschis poarta paradisului interzis, lasandu-le libere sa exploreze locuri pe care nici un barbat nu le mai cunoscuse pana atunci. S–a intors cuminte catre mine si ne-am iubit.