Apoi am adormit. Apoi ne-am trezit. Apoi ne-am privit. S-a uitat la ceas si a sarit ca un arc‚ „bai, o sa intarzii!”. Ne-am imbracat. Si-a luat vioara si am iesit. S-a pieptanat coborand scarile. La iesirea din camin a realizat ca sunt acolo. M-a luat de mana si m-a strans. „Am emotii”. Am asigurat-o ca nu are cum sa rateze concursul asta. Si-a aranjat fusta din mers. Iar in taxi m-a sarutat salbatic. Imi curgea sange din buza. Intra de fapt in starea de concurs. Am ajuns cu 10 minute inainte de incepere. Urma sa cante a patra din sapte.
Eu m-am asezat in sala undeva la margine, in spate. Ea a disparut inca de la primul concurent care a inceput sa cante. Era pe acolo, se aduna. Langa mine, o fata cu violoncelul. Par lung, cretz si rosu, foarte rosu. Pistrui, slabanoaga si usor agitata. M-am uitat la ea. M-am gandit ca ea e cea care suge pula si povesteste. Participi si tu? S-a uitat la mine. Nu mi-a raspuns. Am repetat, participi si tu? S-a uitat iar si mi-a aruncat un nu neglijent. Mie n-o sa-mi sugi pula niciodata, am spus pentru mine dar cat sa auda si ea si randurile din fata si corpul orchestrei si concurentii care fosgaiau prin culise. Cativa s-au uitat. Cativa s-au distrat. Majoritatea m-au ignorat – lucru firesc acolo. A dus mana la gura. Da, acolo, n-o sa ti-o dau niciodata. S-a ridicat si a plecat.
Au fost pe rand : un pianist de 17 ani, foarte bun, o flautista (la gura careia am meditat intreg recitalul), un chitarist si Catalina. A intrat usor timorata. M-a cautat cu privirea, m-a gasit si s-a relaxat. Scena a inceput sa creasca devenind in scurt timp un camp imens de maci de cularea oranj... pe deasupra zburau avioanele disparute in Triunghiul Bermudelor, iar pe dedesubt pesti abisali isi puneau ochelarii de suprafata si se aliniau cuminti la umbra talpilor ei. Lipsea doar fundalul muntos pentru ca scenograful eteric murise din generozitate, doar ca sa asigure nota de tristete si tragic necesara unui astfel de moment. Iar ea a dus corpul viorii sub barbie sa a inceput sa cante. Bai, deci eu sunt un prost. Canta de parca vioara luase corpul Catalinei si-l dusese sub grif. Corzile alunecau de-a lungu-i, o impresurau si fiecare strigat, fiecare geamat era preluat condus cu viteza arcului electric spre arcus si de acolo in cutia de rezonanta. Canta din Carmen. M-am uitat in jur. Majoritatea erau impresionati. Majoritatea abandonau in transa invelisul carnal si plonjau in marele rau sonor, unul cate unul, unul cate unul, in jerbe inalte de tertze, toni si semitoni. Unul singur, langa mine, un barbat, care o privea critic si isi sugea un dinte. Bai, deci isi sugea un dinte. Stii zgomotul ala ascutit si dulceag, oracaitul ala pe care o broscutza nu l-ar produce ever... bun, treceam cu vederea asta, asa cum trec cu vederea insul care iti vorbeste de la 20 de centimetri distanta, cat sa-i mirosi interioarele, asa cum trec cu vederea insul care scuipa la fiecare fraza pe care o spune, asa cum trec cu vederea insul macho de tip Segal (cu care sunt confundat tot mai des... hi hi), pentru ca-s baiat bun, rabdator, pentru ca-s politicos distant fata de pizda care isi etaleaza calitatile intelectuale fara a i-o cere cineva (regula : nu exista pizde destepte), desi in mod normal ar trebui sa-i indes o gheata in basanau, cat sa-i zdruncin convingerile (etalate pe bloguri, in familie, la coafor sau la shopping - mediul propice unde te asculta multa lume fara sa te auda de fapt nimeni) ... bai, deci sa rezum (ca stiu ca esti cretina si te lasa capacitatea de concentrare si iar aberezi p-aici si iar mi se face mila si iar imi piere gandul ca poate ar fi funny sa te fut in gura si apoi sa-ti spun, „mimi, o faci mai rau decat una de varsta fiie-tii”), suportam sa-i aud limba drumetind printre defileele lui dentare, dar sa se uite la ea in mod critic... asta nu... Am fost cat se poate elegant, i-am futut mai intai un cot intre coaste. M-a privit mirat, de aproape, cat sa-i potrivesc un cap in gura. Mirarea lui crestea exponential cu ultimele atacuri ale viorii, si ca sa nu aiba vreo ideea proasta i-am cules cu grija coaiele intr-un pumn.. un pumn strans. Il priveam si-i zambeam, el ma privea cu ochii foarte inchisi. Hai sa ascultam acum finalul asta de vis, shall we?
Apoi Catalina s-a oprit. A ramas cu vioara sub barbie pret de cateva minute, usor aplecata, asteptandu-se revenind pe lungul drum al intoarcerii in sine. M-am ridicat in picioare cu tot cu coaiele celui de langa mine. M-a urmat cuminte. Aplauda, i-am spus. A aplaudat. Cu putere, fata aia e un geniu. A aplaudat tare. Catalina a salutat sala o data, apoi inca o data, apoi inca o data... Apoi a iesit. Frumoase coaie ai, i-am spus aluia si m-am carat si eu. Am retinut doar o mina de individ macinat de cateva intrebari. Fucking intelectual, mi-ar fi placut sa ma provoace.
La iesire din sala, am mai privit scena. Redevenisa mica si rece.
Eu m-am asezat in sala undeva la margine, in spate. Ea a disparut inca de la primul concurent care a inceput sa cante. Era pe acolo, se aduna. Langa mine, o fata cu violoncelul. Par lung, cretz si rosu, foarte rosu. Pistrui, slabanoaga si usor agitata. M-am uitat la ea. M-am gandit ca ea e cea care suge pula si povesteste. Participi si tu? S-a uitat la mine. Nu mi-a raspuns. Am repetat, participi si tu? S-a uitat iar si mi-a aruncat un nu neglijent. Mie n-o sa-mi sugi pula niciodata, am spus pentru mine dar cat sa auda si ea si randurile din fata si corpul orchestrei si concurentii care fosgaiau prin culise. Cativa s-au uitat. Cativa s-au distrat. Majoritatea m-au ignorat – lucru firesc acolo. A dus mana la gura. Da, acolo, n-o sa ti-o dau niciodata. S-a ridicat si a plecat.
Au fost pe rand : un pianist de 17 ani, foarte bun, o flautista (la gura careia am meditat intreg recitalul), un chitarist si Catalina. A intrat usor timorata. M-a cautat cu privirea, m-a gasit si s-a relaxat. Scena a inceput sa creasca devenind in scurt timp un camp imens de maci de cularea oranj... pe deasupra zburau avioanele disparute in Triunghiul Bermudelor, iar pe dedesubt pesti abisali isi puneau ochelarii de suprafata si se aliniau cuminti la umbra talpilor ei. Lipsea doar fundalul muntos pentru ca scenograful eteric murise din generozitate, doar ca sa asigure nota de tristete si tragic necesara unui astfel de moment. Iar ea a dus corpul viorii sub barbie sa a inceput sa cante. Bai, deci eu sunt un prost. Canta de parca vioara luase corpul Catalinei si-l dusese sub grif. Corzile alunecau de-a lungu-i, o impresurau si fiecare strigat, fiecare geamat era preluat condus cu viteza arcului electric spre arcus si de acolo in cutia de rezonanta. Canta din Carmen. M-am uitat in jur. Majoritatea erau impresionati. Majoritatea abandonau in transa invelisul carnal si plonjau in marele rau sonor, unul cate unul, unul cate unul, in jerbe inalte de tertze, toni si semitoni. Unul singur, langa mine, un barbat, care o privea critic si isi sugea un dinte. Bai, deci isi sugea un dinte. Stii zgomotul ala ascutit si dulceag, oracaitul ala pe care o broscutza nu l-ar produce ever... bun, treceam cu vederea asta, asa cum trec cu vederea insul care iti vorbeste de la 20 de centimetri distanta, cat sa-i mirosi interioarele, asa cum trec cu vederea insul care scuipa la fiecare fraza pe care o spune, asa cum trec cu vederea insul macho de tip Segal (cu care sunt confundat tot mai des... hi hi), pentru ca-s baiat bun, rabdator, pentru ca-s politicos distant fata de pizda care isi etaleaza calitatile intelectuale fara a i-o cere cineva (regula : nu exista pizde destepte), desi in mod normal ar trebui sa-i indes o gheata in basanau, cat sa-i zdruncin convingerile (etalate pe bloguri, in familie, la coafor sau la shopping - mediul propice unde te asculta multa lume fara sa te auda de fapt nimeni) ... bai, deci sa rezum (ca stiu ca esti cretina si te lasa capacitatea de concentrare si iar aberezi p-aici si iar mi se face mila si iar imi piere gandul ca poate ar fi funny sa te fut in gura si apoi sa-ti spun, „mimi, o faci mai rau decat una de varsta fiie-tii”), suportam sa-i aud limba drumetind printre defileele lui dentare, dar sa se uite la ea in mod critic... asta nu... Am fost cat se poate elegant, i-am futut mai intai un cot intre coaste. M-a privit mirat, de aproape, cat sa-i potrivesc un cap in gura. Mirarea lui crestea exponential cu ultimele atacuri ale viorii, si ca sa nu aiba vreo ideea proasta i-am cules cu grija coaiele intr-un pumn.. un pumn strans. Il priveam si-i zambeam, el ma privea cu ochii foarte inchisi. Hai sa ascultam acum finalul asta de vis, shall we?
Apoi Catalina s-a oprit. A ramas cu vioara sub barbie pret de cateva minute, usor aplecata, asteptandu-se revenind pe lungul drum al intoarcerii in sine. M-am ridicat in picioare cu tot cu coaiele celui de langa mine. M-a urmat cuminte. Aplauda, i-am spus. A aplaudat. Cu putere, fata aia e un geniu. A aplaudat tare. Catalina a salutat sala o data, apoi inca o data, apoi inca o data... Apoi a iesit. Frumoase coaie ai, i-am spus aluia si m-am carat si eu. Am retinut doar o mina de individ macinat de cateva intrebari. Fucking intelectual, mi-ar fi placut sa ma provoace.
La iesire din sala, am mai privit scena. Redevenisa mica si rece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu