Bai, deci a sunat. Hei, mi-a spus, ce faci? Pai asteptam sa suni. Ah, ti-a spus matusa. Nu, am avut o revelatie, se facea ca venea matusa ta la mine si-mi spunea ca o sa ma suni. Si tu m-ai sunat si mi-ai spus „hei”. A tacut putin descumpanita... esti ironic... se intampla ceva cu tine. Simti tu asta? Da, si nu-mi place. Trebuie sa-ti placa? Da, trebuie. Parca o vedeam cum isi strange pumnii micuti. Ce simti? Esti plictisit, trist, ara chef sau pur si simplu simti nevoia sa iubesti pe cineva si nu-ti prea iese. Bai, deci pana si asta se dadea desteapta. Esti copil, vorbesti prostii cu oamenii mari, i-am spus. Ba nu. Ba da. Ba nu... In fine, de ce ai sunat? Din doua motive. Primul, vreau sa stiu daca ti-e dor de mine. Si al doilea? Al doilea abia dupa ce terminam cu primul. Deci ti-a fost dor de mine?
N-am stiut ce sa raspund. Cine ar fi stiut... Catalina, nu am stiut niciodata sa-mi explic atunci cand : oamenii se intorc din morti, cad omizi din dud si reapare cate o tanti in viata mea. Eu nu sunt o tanti. Ceea ce nu e mai bine. Ai doar doua variante simple, a insistat : da sau nu. Pentru mine nu asa de simplu. De ce? Pentru ca noi doi n-am... stii? Bai si mi-a sarit mustarul. Mi s-a pus pata. Spune-mi te rog, de ce pula mea ai sunat? Ce cacat de gand ti-a trecut prin cap sa pui mana pe telefon si sa formezi? Zi ma, ce ti-a venit? Eram furios. Din nimic. Ce pula mea ai ma brusc cu mine? Bai, ma deranjezi si gata. Da-te-n pula mea. M-am saturat sa fiu luat si lasat si dupa aceea iar luat si iar lasat si pizda ma-mii voastre! Bai, deci exact telefonul tau lipsea, sa-mi bag pula, in rest le aveam pe toate. N-ajungea asta, ma mai si iei cu cacaturi puerile. Nu, nu mi-a fost dor, de ce sa-mi fie dor, pentru cine? Te-am uitat din secunda in care ai tras usa dupa tine. Cum ziceai ca te cheama? Catalina? Ce nume de cacat. N-am auzit ma de tine. Ne-am cunoscut noi doi? Te-am futut? Nic, mi-a spus. Avea o voce calda, de parca nici nu ma auzise. Acum stiu raspunsul. Asa ca o sa-ti spun si al doilea moltiv pentru care te-am sunat. Ma doare-n cur, i-am spus. Ba nu te doare si ai sa ma asculti. Sunt furios, i-am spus. Stiu ca esti furios, dar nu din cauza mea. Esti furios pentru ca lucrurile iti scapa de sub control, pentru ca esti singur sau, mai exact, pentru ca te-au lasat intotdeauna sa faci ce vrei tu. Te-au lasat in pace, singur. Si stiu exact ce-ti trebuie acum, dar sa trecem peste asta. Te-am sunat pentru ca vreau sa vii la mine. La Bucuresti? Da, la Bucuresti.
Stateam cu telefonul la ureche si nu stiam ce sa spun. Furia imi trecuse – daca ma intrebai de ea, o negam. Ce sa fac ma la Bucuresti? Sa ma vezi. Trimite-mi o foto pe mail. Daca se poate goala, cu un deget in gura. Ai dreptate sa fii rautacios, trebuia sa te sun imediat dupa ce am plecat de la matusa-mea... Ai asteptat sa te sun, ai crezut ca te-am uitat... n-am putut, nu stiu... poate ca nu credeam ca intre noi doi se poate intampla ceva. Poate pentru ca esti prea singur. Poate pentru ca esti atat de abrupt. Eu asa te vad, esti ca un munte – plin de trasee turistice dificile, prapastii, cascade si putina lumina vizibila doar daca ai ajuns sus, in varf. M-am tot gandit la tine – tu nu poti fi abordat decat printr-o escalada, iar cine te-a cucerit ori ramane acolo si moare scurt, ori ia drumul inapoi spre baza in cadere libera. Nu trebuia sa suni, Catalina, nu trebuia sa faci nimic. Ai plecat si gata, esti un copil, ai un vis trebuie sa-l urmezi. Visele nu se ating fara iubire, Nic. Bai, deci lasa-ma in pace cu eclerele astea... cand aud fraze siropoase fac indigestie... Te-am sunat, asta nu e siropos... Nu stiu, as veni dar am treaba. Tu n-ai niciodata treaba, Nic. Pai tocmai, asta ma tine foarte mult ocupat, am ras. Maine seara am concert la facultate. Vine unul din Germania sa ne vada. Cu putina sansa, castig o bursa acolo. Am nevoie de tine. Esti sigura? Nic, vreau foarte mult sa vii. Daca nu vii, ratez. Stiu c-o sa ratez. Te-ai tampit? Nu, dar stiu exact ce-mi trebuie. Acum imi trebuie prezenta ta, m-am tot gandit la tine. Imi lipsesti. Am nevoie de o doza de nebunie. Era un tren care pleca seara, sa vad daca mai e. Nu conteaza, te descurci tu. Asta e telefonul tau, da? Da, mi-a raspuns. Te sun in jumatate de ora. Sa vad daca gasesc vreo camera la un hotel undeva. Nu, fara camere de hotel, o sa stai la mine.
De fapt, imediat ce am inchis telefonul, mi-am pus tricoul cu “Paul, I think I told you, I'm a lover not a fighter”, am trantit usa si-am fugit la gara.
N-am stiut ce sa raspund. Cine ar fi stiut... Catalina, nu am stiut niciodata sa-mi explic atunci cand : oamenii se intorc din morti, cad omizi din dud si reapare cate o tanti in viata mea. Eu nu sunt o tanti. Ceea ce nu e mai bine. Ai doar doua variante simple, a insistat : da sau nu. Pentru mine nu asa de simplu. De ce? Pentru ca noi doi n-am... stii? Bai si mi-a sarit mustarul. Mi s-a pus pata. Spune-mi te rog, de ce pula mea ai sunat? Ce cacat de gand ti-a trecut prin cap sa pui mana pe telefon si sa formezi? Zi ma, ce ti-a venit? Eram furios. Din nimic. Ce pula mea ai ma brusc cu mine? Bai, ma deranjezi si gata. Da-te-n pula mea. M-am saturat sa fiu luat si lasat si dupa aceea iar luat si iar lasat si pizda ma-mii voastre! Bai, deci exact telefonul tau lipsea, sa-mi bag pula, in rest le aveam pe toate. N-ajungea asta, ma mai si iei cu cacaturi puerile. Nu, nu mi-a fost dor, de ce sa-mi fie dor, pentru cine? Te-am uitat din secunda in care ai tras usa dupa tine. Cum ziceai ca te cheama? Catalina? Ce nume de cacat. N-am auzit ma de tine. Ne-am cunoscut noi doi? Te-am futut? Nic, mi-a spus. Avea o voce calda, de parca nici nu ma auzise. Acum stiu raspunsul. Asa ca o sa-ti spun si al doilea moltiv pentru care te-am sunat. Ma doare-n cur, i-am spus. Ba nu te doare si ai sa ma asculti. Sunt furios, i-am spus. Stiu ca esti furios, dar nu din cauza mea. Esti furios pentru ca lucrurile iti scapa de sub control, pentru ca esti singur sau, mai exact, pentru ca te-au lasat intotdeauna sa faci ce vrei tu. Te-au lasat in pace, singur. Si stiu exact ce-ti trebuie acum, dar sa trecem peste asta. Te-am sunat pentru ca vreau sa vii la mine. La Bucuresti? Da, la Bucuresti.
Stateam cu telefonul la ureche si nu stiam ce sa spun. Furia imi trecuse – daca ma intrebai de ea, o negam. Ce sa fac ma la Bucuresti? Sa ma vezi. Trimite-mi o foto pe mail. Daca se poate goala, cu un deget in gura. Ai dreptate sa fii rautacios, trebuia sa te sun imediat dupa ce am plecat de la matusa-mea... Ai asteptat sa te sun, ai crezut ca te-am uitat... n-am putut, nu stiu... poate ca nu credeam ca intre noi doi se poate intampla ceva. Poate pentru ca esti prea singur. Poate pentru ca esti atat de abrupt. Eu asa te vad, esti ca un munte – plin de trasee turistice dificile, prapastii, cascade si putina lumina vizibila doar daca ai ajuns sus, in varf. M-am tot gandit la tine – tu nu poti fi abordat decat printr-o escalada, iar cine te-a cucerit ori ramane acolo si moare scurt, ori ia drumul inapoi spre baza in cadere libera. Nu trebuia sa suni, Catalina, nu trebuia sa faci nimic. Ai plecat si gata, esti un copil, ai un vis trebuie sa-l urmezi. Visele nu se ating fara iubire, Nic. Bai, deci lasa-ma in pace cu eclerele astea... cand aud fraze siropoase fac indigestie... Te-am sunat, asta nu e siropos... Nu stiu, as veni dar am treaba. Tu n-ai niciodata treaba, Nic. Pai tocmai, asta ma tine foarte mult ocupat, am ras. Maine seara am concert la facultate. Vine unul din Germania sa ne vada. Cu putina sansa, castig o bursa acolo. Am nevoie de tine. Esti sigura? Nic, vreau foarte mult sa vii. Daca nu vii, ratez. Stiu c-o sa ratez. Te-ai tampit? Nu, dar stiu exact ce-mi trebuie. Acum imi trebuie prezenta ta, m-am tot gandit la tine. Imi lipsesti. Am nevoie de o doza de nebunie. Era un tren care pleca seara, sa vad daca mai e. Nu conteaza, te descurci tu. Asta e telefonul tau, da? Da, mi-a raspuns. Te sun in jumatate de ora. Sa vad daca gasesc vreo camera la un hotel undeva. Nu, fara camere de hotel, o sa stai la mine.
De fapt, imediat ce am inchis telefonul, mi-am pus tricoul cu “Paul, I think I told you, I'm a lover not a fighter”, am trantit usa si-am fugit la gara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu