Hai sa-ti spun cum traiesc eu. Transpirand. Etalonul pentru to be e sudoarea. Abudenta, imputita, care supureaza din totii porii. Cand te fut trebuie sa transpir. Cand mananc trebuie sa transpir. Cand ma cac la fel. Cand ma emotioneaza un film, cand moare ma-ta, cand ma trezesc dimineata si observ ca am mai prins o zi, cand primesc o veste buna sau cand primesc o veste proasta. Daca stau uscat momentul ala al zilei e pierdut, cel mult ma incurca. Transpirat in pizda, transpirat in viata, duetul functional al celui care simte cu acela care gandeste.
Niciodata nu transpir mai tare decat atunci cand mi-e frica. Bai, curg apele pe mine in cascade. Si nu te lega de fricile mele ca-mi bag pula in ma-ta. Mie cand mi-e frica, realitatea intra in distors. Munti da cacat mi-apar brusc in fata si trebuie ii escaladez, sa scap de miros, de consistenta si de senzatia subita de no more ending. Nu exista energie conventionala sau neconventionala care sa produca atata curent electric cat pot eu atunci cand ma ia groaza. Nu indrazni vreodata sa ma sperii pentru ca se va intoarce impotriva ta si-ai cam belit pula. Fuga in moarte o sa fie pentru tine doar cazul fericit, norocul.
Azi dimineata m-am trezit cu o durere in piept. Bai, pula mea eu n-am asa dureri, pe mine nu ma doare niciodata nimic. Si cand iubesc, starea sanatatii e perfecta, mor in bratele ei de sanatos, imi taie venele perfect constient si fericit, ma arunc de la fereastra fredonand Cavaleria Rusticana. Si transpir. Ma durea tare. Mijloc spre stanga. Pula mea, am inghetat. Si peste statuia asta de sticla curgeau rauri de sudoare. Rece. Bai, nu ma puteam stapani. Daca ma trecea un infarct? Daca in urmatoarele 2-3 minute, cadeam pe jos, vomam un pic de sange, ma sufocam ? Bai, pula mea, muream, dar de ce sa fiu martor la asta? Nu e mare branza sa mori, dar e de tot cacatul sa asisti, sa simti alaturi de tine cum ti se scurge energia din corp, cum te doare si, pula mea, cum nu mai ai nicio optiune, nicio varianta de rezerva.
Odata mergeam cu autobuzul. Era un microbuz de fapt. Spre Bucuresti. Adormisem. Visam. Pula mea, nu mai stiu ce. Dar imi amintesc perfect ca la un moment dat, eram intr-o incapere cu patru pereti. Si astia se strangeau catre mine. Tot mai aproape, tot mai aproape, transpirasem in pula mea si nu vedeam nicio scapare. Ma cacasem pe mine, epuizasem rapid toata gama de rugacini si caintze, respiram sacadat si eram foarte atent la ce mi se intampla. Bai, deci atent, adica cu ochiul ala critic, sensibil la detaliile estetice, nemultumit de unele imporvizatii... pula mea, odata moare omul. Simteam deja raceala betonului armonizandu-se cu raceala corpului... eram ingrozit dincolo de limita extrema a semnificatiei cuvantului. Bai, deci muream. Intamplator prostul ala de sofer a trecut atunci peste o groapa din asfalt si m-am trezit. Transpirat. Bai, as fi fost fericit, as fi donat toti banii din buzunar unei biserici, as fi devenit ascet, as fi facut orice mi s-ar fi cerut daca nu as fi fost nervos la culme.Nu accept pentru nimic in lume sa ma salveze de la moarte un sofer incompetent. Si punct.
M-a durut vreo doua ore dupa care mi-a trecut. Doamna Neli mi-a spus ca e pentru ca vine primavara. Bai, sa-mi bag pula, are dreptate - a venit primavara. Maine deschid geamul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu